Istoria, la fel ca medicina, nu e matematică. Ceea ce pentru o bună parte dintre noi e un truism, pentru o altă parte, mai numeroasă, e o necunoscută.

După o perioadă viforoasă, care a ținut până prin 2005, asaltul asupra istoricilor români a intrat într-un fel de hibernare, ce a ținut cam până anul trecut. Evident, schema n-a fost una ermetică, ici-colo a mai răsărit câte careva lătrând la gard, dar per ansamblu părea că lucrurile ar putea intra pe un curs descendent cu final fericit.

N-a fost așa și drept dovadă, au reînceput să apară articole de „istorie adevărată”, de reevaluare a unor teme obosite a unor secvențe sau artefacte antice. Teme atât de străvezii că nu numai că istoricii nici nu se mai obosesc să le bage în seamă, dar nici măcar aplaudacii nu mai reacționează. Sunt doar rulate bine, nu cumva să se piardă.

Ce aduc nou ultimele asalturi este atacul la baionetă. Pe lângă liturghiile plângăcioase după trecutul (doar) glorios, șleahta de pricepruteni a băgat la înaintare culpabilizarea istoricilor.

”Istoricii și arheologii noștri […] mulți dintre ei sunt prea comozi, prea incompetenți, prea blazați, prea în slujba altor interese […] a sistemului care vrea să ne șteargă identitatea”.

Cum sună?

„Noroc cu entuziaștii” zice poetul, suntem salvați. Adică cu ei, care stau toată ziua pe net căutând adevărul istoric. Firește, arheologul e un tembel, devreme ce stă pe afară până în decembrie, umblând după cai verzi, istoricul trage ca un prost mucegai pe nări din arhive. Astea-s fasoane, nu așa se descoperă adevărata istorie. Sunt vânduți ocultei, altă explicație nu este. Sau nu cunosc ei. Cum care ei? Pasionații.

14-sarlatanul

Revin și zic: istoria nu e matematică. La fel ca medicina, istoria are ca scop omul, omul de demult. Și cum nu poate sta de vorbă direct cu el, cercetează ruine, oale, texte, pietre, morminte. Ce a mai rămas din oamenii ăia. Pasionatului îi pute așa ceva. E plicti și oricum ce poți înțelege din niște cioabe? Nu așa se face. Nu e mai simplu cu click+enter? Ba e! Și blogul cu efemeride îți explică logic influența razelor de lună asupra galoșilor de gumă. La fel cum Olivia Steer se pronunță asupra vaccinării. Adică din convingere personală, nu din cercetare.

Nu cunosc nici un amator de ăsta care să vorbească latina sau greaca veche. De slavonă și chirilică nu cred că au auzit. Deși, dacă stai să-i asculți ai zice că toate le-au fost limbi materne. Nu m-am întâlnit cu nici unul, niciodată în vreo sală de curs sau bibliotecă. În schimb am întâlnit foarte mulți care-mi explicau mie cum devine treaba.

Istoria nu e matematică, repet. De asta nu poate oferi o imagine limpede și indubitabilă a trecutului. Cel mult, din suma de piese mărunte, adună și recompune o imagine credibilă, logică și oricum mai aproape de realitatea întâmplată decât cea oferită de iluminații de ocazie. Asupra fiecărui aspect din trecut, istoricii poartă dispute crunte, în acord cu suma de necunoscute conținute. Și este aleasă varianta cu cele mai multe argumente.

Ca și în medicină, a fi istoric presupune niște talent, niște har, niște baze, niște studii. Și în spate un sistem social cât mai sănătos.

Un sistem social bolnav și decredibilizat naște invazii de vraci, tămăduitoare, medicamente false. În oglindă, un sistem social cu probleme aduce în față cunoscători de ocazie, dezvăluitori fantastici, cotrobăitori de internet, adevăruri tulburătoare. O faună care are un singur dușman. Medicul în primul caz și istoricul în al doilea. Unul îî dă rețete greșite sau scumpe, iar celălalt mai taie din istoria glorioasă. Ambii nu pot fi decât vânduți ocultei, altfel ar fi prezenți zilnic la rubrica de horoscoape astrologice.

Ilustraţie: Pictor din şcoala lui Hieronymus Bosch, „Şarlatanul”, sec. al XVI-lea (astăzi la Philadelphia Museum of Art)

 

Tags: , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu