Interviu cu Siegfried Mureşan, europarlamentar: „Imunitatea nu este și nu trebuie să fie un privilegiu personal”

Imunitatea parlamentară este unul dintre subiectele care a divizat opinia publică din România în ultimii ani. Dacă despre ridicarea imunităţii membrilor Parlamentului României au curs adevărate valuri de cerneală, în schimb, despre imunitatea deputaţilor europeni de la Strasbourg s-a scris puţin în presa românească.

Europunkt vă propune să aflaţi mai mult despre acest subiect dintr-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea de europarlamentarul român Siegfried Mureşan, membru al Partidului Popular European.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să menționați ce progrese a înregistrat Uniunea Europeană în privinţa luptei împotriva corupţiei în ultimii ani.

Siegfried Mureşan: Uniunea Europeană (UE) înregistrează în permanență progrese în combaterea corupției și acest lucru se vede foarte bine în rapoartele Transparency International privind percepția corupției la nivel mondial. În ultimii ani, în Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai puține state cu un nivel ridicat de corupție. Chiar în ultimul raport Transparency International, cel din 2015, vedem că, în top 5 cele mai puțin corupte țări din lume, 4 sunt state membre ale Uniunii Europene – Danemarca, Finlanda, Suedia și Olanda. Este important ca lupta anticorupție să fie una continuă pentru că suntem conștienți de efectele negative pe care le are corupția asupra cetățenilor, asupra economiilor și asupra instituțiilor democratice. O țară coruptă este o țară pe care marii investitori o ocolesc deoarece mediul de afaceri este imprevizibil, iar un bun plan de investiții are nevoie de predictibilitate, mai ales din punct de vedere al fiscalității. Totodată, o țară coruptă este o țară vulnerabilă în fața presiunilor de orice fel, inclusiv politice din exterior, or, în plan internațional, trecem în prezent printr-un climat destul de tensionat din acest punct de vedere. De aceea cred că lupta anticorupție la nivelul Uniunii Europene trebuie să continue cel puțin în același ritm, iar statele membre în care corupția atinge încă niveluri ridicate să depună eforturi și mai mari pentru combaterea acestui flagel.

Care sunt domeniile de aplicabilitate ale imunității europarlamentarilor în vederea funcționarii optime a Parlamentului European?

Imunitatea parlamentară a fost concepută ca mijloc de apărare a Parlamentului și are rolul de a garanta libertatea de exprimare și de acțiune în exercitarea mandatului de parlamentar. Lucrurile diferă de la un stat membru la altul pentru că Protocolul privind privilegiile şi imunitățile Uniunii Europene prevede că membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul național de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări, iar, pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală. Alegerea deputaților europeni se face în conformitate cu legislația electorală națională, de aceea au aceleași privilegii și imunități ca membrii parlamentelor naționale. Iar în unele state, această imunitatea este legată de libertatea de exprimare, de voturile sau de opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, pe când în alte state imunitatea permite protejarea parlamentarilor față de aplicarea unor măsuri judiciare.

Care sunt limitele imunității care conduc la ridicarea acesteia? În ce constă procedura privind ridicarea imunității europarlamentarilor?

Limitele sunt diferite, vă spuneam adineauri că trebuie să ținem cont atât de propriile reglementări, cât şi de legile din țările de unde provin deputații europeni pentru care se cere ridicarea imunității. Deci motivele pentru ridicarea imunității pot varia de la un deputat european la altul, însă procedura este aceeași și este prevăzută în Regulamentul de procedură al Parlamentului European. Pe scurt, aceasta presupune că fiecare cerere de ridicare a imunității unui deputat european adresată de un stat membru se anunță în Parlamentul European și se transmite Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului. Comisia examinează cererea, poate audia deputatul în cauză, care poate refuza audierea, apoi propune o decizie motivată prin care recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității. Totodată, Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității care a solicitat ridicare imunității şi admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate. Raportul Comisiei este înscris din oficiu la primul punct de pe ordinea de zi a ședinței următoare, unde va fi dezbătut și votat, iar, ulterior, deputații votează raportul Comisiei în următoarea sesiune plenară. La final, președintele Parlamentului European comunică imediat decizia atât deputatului în cauză, cât și autorității naționale care a solicitat ridicarea imunității.

În ce măsură instituția Imunității reprezintă o pârghie în vederea situării europarlamentarilor deasupra legii?

Imunitatea nu este și nu trebuie să fie un privilegiu personal, ci o garanție că membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor. Așa este și definită în Protocolul privind privilegiile şi imunitățile Uniunii Europene. Deci nu înseamnă că cei care au încălcat legea pot scăpa nepedepsiți, fiecare cetățean este egal în fața legii, acest lucru nu este pus la îndoială într-un stat de drept.

Care sunt riscurile pe care interpretarea eronată a instituției Imunității le poate genera în cadrul statului de drept?

Riscul este să apară diferențe între tratamentul aplicat unui cetățean în justiție și cel aplicat unui demnitar. Or, acest lucru nu trebuie să se întâmple. Orice încălcare a legii trebuie tratată cu maximă exigență, iar cetățenii trebuie să fie egali în fața legii, indiferent de funcțiile pe care le dețin.

Care sunt obstacolele care îngreunează ridicarea imunității europarlamentarilor?

Până acum, n-am întâmpinat obstacole, lucrurile au decurs întotdeauna conform procedurii, care este destul de clară și nu lasă loc de interpretări, dovadă că, la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, se înțelege foarte bine rolul justiției într-un stat de drept și că o persoană suspectată de comiterea unei fapte de natură penală trebuie să se prezinte cât mai repede în fața justiției și să-și dovedească nevinovăția sau să i se stabilească vinovăția. Ca să înțelegeți cât de serios este tratat acest subiect la nivelul instituțiilor europene, de cele mai multe ori când se votează în plen un astfel de raport, majoritatea deputaților europeni votează prin ridicarea mâinii, nici măcar nu este nevoie de vot electronic, atât este de largă majoritatea cu care se votează pentru ridicarea imunității.

Care este poziția dumneavoastră cu privire la ridicarea imunității europarlamentarilor?

Eu votez de fiecare dată fără ezitare pentru ridicarea imunității oricărui coleg, indiferent de partidul din care face parte, deoarece justiția este singura în măsură să stabilească nevinovăția sau vinovăția acestor persoane. Cred cu fermitate că în fața justiției nu trebuie să existe nicio diferență între un cetățean și un demnitar, orice ar fi el.