De la antropofagie, la filosofia politică. O trecere aparent surprinzătoare, dacă nu se are în vedere că, în istorie, canibalul este o figură fascinantă prin transgresiunea celor mai elementare norme sociale – obiectul de studiu al filosofiei politice.

Cătălin Avramescu, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti a publicat recent cartea „Filozoful crud. O istorie intelectuală a canibalismului”, în care tratează pe larg despre canibal, această creatură livrescă ce populează scrierile filosofilor şi gânditorilor politici ca ilustrare a opusului normativităţii umane, şi politică. În interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, puteţi afla care sunt principalele idei ale cărţii.

Avramescu mare

Vladimir Adrian Costea: Care sunt principalele etape ale definirii canibalului în cadrul filozofiei politice?

Cătălin Avramescu: De la Platon încoace, filozofia politică și morală s-a preocupat de problema canibalismului. Nu aș vorbi despre „etape” în acest caz pentru că nu avem de-a face cu o istorie așezată perfect ordonat, precum piesele unui set Lego. Unii autori reiau teme mai vechi, alții inventează noi preocupări. Cartea mea tratează mai ales chestiunea antropofagiei în contextul teoriei dreptului natural al secolelor 17 și 18.

Modul de raportare la problematica canibalismului a influențat delimitarea raportului dintre bine și rău?

Canibalul este un personaj care sfidează normele. Legea, simțul-comun, obiceiurile, morala. Iar filozofia politică și morală chiar asta studiază: normele. Iată de ce un personaj care se lovește de ele cu sete, precum un manechin de crash-test, devine interesant.

Care sunt principalele schimbări pe care modernitatea le aduce în raport cu reorganizarea ordinii morale?

Aici sunt multe de spus. Pe scurt, ordinea morală devine subiectul unei științe riguroase. Sau, mai precis, a unor științe, modelate uneori după cele ale Naturii.

Cum este redefinit raportul de forțe o dată cu apariția Statului, subiect dominant al noii forme de organizare a ordinii politice?

Statul modern este ceva nou, nu Statul în general. Încă Aristotel știa că Statul este o formă ultimă de dominație asupra indivizilor și a comunităților. Iar în secolul al XVI-lea, Jean Bodin teoretizează o putere cu totul specială, puterea suverană. Dar apariția Statului modern schimbă relația de forță, în multe direcții, imposibil de rezumat într-un paragraf. Să amintim doar formarea birocrației moderne.

Definind Statul drept “noul agent al cruzimii absolute”, considerați că acesta reprezintă o redefinire sau, dimpotrivă, o ruptură totală față de conceptualizarea canibalului în cadrul filozofiei politice?

Filozofia politică și aceea morală au păstrat preocuparea pentru antropofag. Vedeţi, ca exemplu, lecțiile lui Michael Sandel, de la Harvard, despre justificările posibile ale canibalismului. În același timp însă, teoria statului a devenit un domeniu distinct, care ține acum mai degrabă de zona științelor politice.

Cum este înțeleasă natura Răului în raport cu modul în care este definită relația Stat-cetățean în cadrul filozofiei politice moderne?

Relația Stat-cetățean ni se pare, acum, benignă. Totuși, dacă stăm să reflectăm, descoperim că istoria secolului 20, în special, ne oferă și multe exemple ale unui alt tip de relație. Statul modern, în unele dintre încarnările sale, a fost agentul unui tip de letalitate extremă. Cazul clasic este acela al statelor totalitare precum Germania nazistă sau Uniunea Sovietică. Pornind de aici, filozofia politică a încercat să explice și să înțeleagă locul individului în sistemele totalitare, modul în care libertatea este suprimată prin mobilizarea maselor, ori crimele în masă sunt justificate ideologic.

 

 

Tags: , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu