După ce anul trecut Uniunea Europeană a suferit o mare înfrângere prin referendumul care a consfinţit Brexitul, anul acesta există emoţii privind rezultatul alegerilor din Olanda, Franţa şi Germania. În martie deja vom afla rezultatul scrutinului din Olanda, o ţară a cărei politică este mai puţin cunoscută în România, dar care reprezintă probabil al doilea motor economic al Europei, după Germania, relativ la mărimea populaţiei.

Cine sunt Geert Wilders şi Partidul Libertăţii, care au promis că vor organiza un referendum asemănător celui de anul trecut din Marea Britanie? Ce şanse de câştig au în alegeri şi vor putea ei desprinde Olanda de Uniunea Europeană? Răspunde acestor întrebări Antonia Colibăşanu, analist senior şi director relaţii strategice la Geopolitical Futures, într-un interviu pentru Europunkt, acordat lui Vladimir Adrian Costea.

Colibasanu

Vladimir Adrian Costea: În ce măsură consideraţi că scenariul Brexit-ului se poate replica în Olanda? Care sunt şansele NEXIT-ului?

Antonia Colibăşanu: Consider că NEXIT nu este posibil în Olanda. Cel care promovează NEXIT, Geert Wilders, candidatul PVV (Partidul pentru Libertate) conduce în ultimele sondaje de opinie, bucurându-se de susţinerea a 31% din electorat – dar, conform calculelor politice, e puţin probabil să ajungă premier. Dacă totuşi acest lucru se întâmplă, Wilders a spus că va organiza un referendum pe tema ieşirii Olandei din U.E. Constituţia olandeză dă ultimul cuvânt Parlamentului în cazul referendumului popular. Cu alte cuvinte, chiar dacă rezultatul unui posibil referendum va susţine ideea ieşirii statului din U.E., Parlamentul va bloca validarea acestuia, având în vedere că PVV va avea un guvern minoritar, conform sondajelor de opinie. Nu ar fi prima oară când rezultatul unui referendum nu e validat – aşa s-a întâmplat şi în cazul referendumului asupra Acordului de Asociere cu Ucraina.

În acelaşi timp, economia olandeză este mult mai dependentă de Uniunea Europeană decât este cea britanică: Olanda este membră a zonei euro, 74% din exporturile ţării merg în ţările membre UE (în condiţiile în care exporturile reprezintă peste 75% din PIB) şi aproximativ 70% din importuri au origine europeană. Parlamentul Olandei nu poate valida ieşirea ţării din U.E. pentru că ar acţiona împotriva interesului naţional.

Care este evoluţia euroscepticismului în Olanda? Care sunt cauzele care au determint apariţia euroscepticismului în Olanda?

Euroscepticismul este spiritul definitoriu pentru cei care critică politicile şi modul în care evoluează Uniunea Europeană – critica poate fi constructivă. Atunci când euroscepticismului i se alătură treptat populismul şi naţionalismul, avem de-a face cu un curent politic de opoziţie faţă de Uniunea Europeană.

Euroscepticismul este un curent politic care a înregistrat prima victorie în Olanda în 2005, când, urmare a unei campanii împotriva adoptării Constituţiei Europene, 62% din electorat a refuzat proiectul european pentru adoptarea Tratatului de Constituţie, refuzând astfel ideea de uniune politică şi integrare crescândă la nivelul Uniunii. Wilders a fost unul dintre liderii de frunte ai campaniei anti-Constituţie de atunci.

Judecând prin perspectiva popularităţii şi succesului său şi a Partidului pentru Libertate – PVV, euroscepticismul a crescut după 2005, dar până acum nu a înregistrat succese politice notabile, ba chiar părea că scade în popularitate: în 2006 PVV a câştigat 5,9% din voturi, în 2010 15,5%, iar în 2012 10,1%. Problemele socio-economice dublate de cele referitoare la criza refugiaţilor – temerile crescânde referitoare la modul în care este gestionată securitatea (în sens extins) la nivel european, cele referitoare la modul în care prezenţa imigranţilor din afara Uniunii poate afecta politicile sociale au crescut apetitul populaţiei pentru euroscepticismul politic: retorica populistă şi naţionalistă a crescut. Iar PVV, ca reprezentant principal al acestui curent în Olanda, a câştigat popularitate.

În ce măsură identificaţi forme specifice ale manifestării curentului eurosceptic în Olanda?

E interesant faptul că în Olanda nu e uşor să vorbeşti cu cei care susţin politica PVV. Întrunirile acestora sunt atipice – nu seamănă cu cele de partid şi sunt organizate în locaţii diverse, foarte rar aceleaşi consecutiv: cafenele, pub-uri, etc. Reporterii şi jurnaliştii care au încercat să intre în contact cu ei au spus fie că au fost refuzaţi în mod politicos sau că cei pe care i-au interpelat au negat că ar fi susţinători ai PVV. În acelaşi timp, în social media – mediul de campanie favorit (şi cel mai eficient) al PVV, majoritatea celor care susţin partidul şi pe liderul său sunt “ascunşi”, nedezvăluindu-şi identitatea nici prin poză şi nici prin alte detalii. De aceea şi prezentarea PVV ca fiind mai mult un “cult” decât un partid politic, unde Wilders are cea mai mare vizibilitate şi, conform unor analişti politici locali, pare că ar deţine controlul total asupra organizaţiei.

Ar fi multe lucruri de studiat pentru cei care fac analiză politică – strategia PVV este probabil una dintre cele mai interesante la nivel european, dar las asta celor care se ocupă cu aşa ceva. Din punctul meu de vedere, din perspectiva geopolitică, aceste aspecte subliniază ideea că Olanda, la nivel de stat, poate cel mult să folosească euroscepticismul politic pentru susţinerea reformării sistemice la nivelul Uniunii Europene. Pentru că doctrina care ar împinge către ‘exit’ e în contradicţie cu interesul naţional chiar şi la nivelul societăţii, unde euroscepticismul politic – în care naţionalismul are o pondere însemnată, este un stigmat pentru promotori.

În ce măsură Brexit-ul a oferit un impuls extinderii fenomenului eurosceptic în Olanda? Care este “nivelul” de influenţă şi extindere a euroscepticismului în Olanda, comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europene?

În referendumul pentru Brexit nu s-a dat un vot împotriva Uniunii Europene, ci împotriva elitei politice din Londra. Prin “elită” înţeleg atât politicienii ‘tradiţionalişti’, dar şi pe cei din lumea de afaceri tradiţională a city-ului londonez şi decuplată de la realităţile micilor întreprinzători din Marea Britanie. Susţinerea Brexit-ului ţine de politică internă mai mult decât de cea externă, chiar dacă are efecte directe asupra acesteia. Mesajul dat de Brexit spre politicieni este acela de a asculta de ‘marea masă’, de a se apleca asupra problemelor acesteia şi a fi mai puţin influenţaţi de ‘aristrocraţia’ bruxeleză sau cea naţională.

Problemele marii mase sunt de sorginte socio-economică. Partidele tradiţionale şi-au amplificat deci mesajul populist şi naţionalist pentru a putea contrapune forţă partidelor anti-establishment care au cultivat discursul eurosceptic politic şi care, pe fondul Brexit au câştigat popularitate. Acest lucru se întâmplă şi în Olanda, unde PVV a crescut în sondaje, dar şi în alte state ale Uniunii Europene. Votul pe Brexit, în sine, nu a schimbat nimic. Mesajul primit de către politicieni prin rezultatul votului schimbă lucrurile. Specific Olandei este fragmentarea spectrului politic tradiţional – acesta nu este un element nou având în vedere cultura politică olandeză, dar, ţinând cont de evoluţia PVV pe fondul nemulţumirilor create de problemele socio-economice cuplate cu percepţiile privitoare la criza refugiaţilor, acest lucru ar putea pune probleme în viitor.

În ce măsură influenţa şi extinderea euroscepticismului în spaţiul olandez şi european poate fi limitat?

Euroscepticismul, în sensul criticii constructive la adresa politicilor Uniunii Europene trebuie să existe – cred că procesul de guvernare are nevoie de critică, de amendamente, pentru a se perfecta şi pentru a putea să aducă valoare adăugată la nivelul societăţii.
Euroscepticismul ca doctrină politică este însă dăunător pentru Europa – nu numai pentru Uniunea Europeană, pentru că înglobează din ce în ce mai mult populism şi naţionalism.
Doctrina politică (şi politicile) se fundamentează prin nevoile societăţii, ştiute tocmai prin criticile la adresa actului de guvernare. Cu alte cuvinte, modul în care politicienii înţeleg să răspundă, prin actul de guvernare şi nu doar prin retorică, euroscepticismului în sensul criticii constructive poate limita euroscepticismul politic.

 

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu