Interviu cu Peter Feaver, profesor la Duke University: “Trump este dispus să aprobe misiuni care implică un risc mai mare pentru forțelor SUA”

Donald Trump a subliniat în timpul campaniei sale electorale că lupta împotriva terorismului va fi una dintre priorităţile sale ca preşedinte al Statelor Unite. El a început să îşi îndeplinească promisiunea printr-o interdicţie foarte controversată impusă cetăţenilor din şapte state musulmane şi prin aprobarea unui raid riscant al trupelor SUA în Yemen, încheiat prin moartea unui membru al forţelor speciale ale Marinei SUA.

Peter Feaver, profesor de ştiinţe politice şi politici publice la Duke University din Statele Unite, descrie caracteristicile politicilor lui Trump împotriva terorismului, aşa cum se prezintă ele până acum, intr-un interviu pentru Europunkt, lui Vladimir Adrian Costea.

Read English version here.

Vladimir Adrian Costea : În ce măsură alegerea lui Donald Trump produce o schimbare de paradigmă cu privire la abordarea problemei terorismului?

Peter Feaver: Preşedintele Trump este un schimbător de paradigmă în multe feluri, dar nu cred că şi în domeniul terorismului. S-a vorbit mult despre sintagma sa „terorismul islamic radical”, care reprezintă o îndepărtare de practica Obama și Bush. Dar nu este îndepărtare care să schimbe total paradigma, de la sintagma „terorismul islamist militar”, care a fost expresia preferată a multor profesioniști în securitatea națională timp de peste un deceniu. Mai mult, el pare să îmbrățișeze punctele cheie ale paradigmei care a guvernat acțiunea Statelor Unite în ultimii 15 de ani: (1) terorismul este mai mult decât o problemă infracţională, este un război, așa că toate instrumentele împotriva sa pot fi folosite; (2), aceasta este o amenințare mai gravă decât susțin cei care o neagă și, de aceea, justifică măsuri extraordinare de reducere a riscurilor; (3) mai bine să luptăm împotriva lor la ei acasă decât să luptăm aici, dar un răspuns complet necesită de asemenea o securitate sporită a frontierelor. Aceasta este o bună descriere a abordării Bush și a Obama și, în cele din urmă, cred că şi Trump va fi tot acolo când se va trage linia în privinţa sa.

Care sunt principalele puncte care au contribuit la schimbarea strategiei americane privind lupta împotriva terorismului?

Președintele Trump pare dispus să accepte un risc mai mare de producere a daunelor colaterale și a efectelor secundare negative generate de reacţiile partenerilor înfuriaţi de modificarea politicii de imigrare decât au fost Bush sau Obama. De asemenea, preşedintele Trump este dispus să aprobe misiuni care implică un risc mai mare pentru forțelor SUA, cum a fost raidul din Yemen. Dar dincolo de asta, pot exista mai multe asemănări decât diferențe. Obama, de exemplu, a adus la rampă operațiile militare efectuate de drone.

În ce măsură politicile împotriva imigranților musulmani reprezintă o soluție pentru a reduce atacurile teroriste asupra Americii?

Președintele Trump insistă asupra faptului că el nu are ca ţintă „imigranții musulmani”. Există mai multe țări majoritar musulmane care nu sunt afectate de modificările legislative propuse. Ţinta lui este, în schimb, cele şapte ţări în care, spune el, profesioniștii de securitate națională (inclusiv de către cei din administrația Obama) au identificat regiuni cu un grad ridicat al ameninţărilor, adică cu un risc mai mare decât probabilitatea medie pentru a genera teroriști. Aceste şapte ţări, împreună cu altele similare, erau deja obiectul unor controale stricte de verificare (vetting) puse în aplicare de către administrațiile Bush și Obama. Trump propune să se intensifice și mai mult verificarile, printr-un „vetting extrem”. Ce ar implica asta şi cât de multă securitate suplimentară ar aduce asta ţării este greu de spus în acest moment. Am redus deja considerabil ameninţările, prin procedurile de verificare deja puse în aplicare. Ar putea să nu reducă amenințările în mod substanțial.

Cum a fost reproiectată dimensiunea de securitate din cadrul NATO, după proliferarea atacurilor teroriste comise de către adepții statului islamic?

De-a lungul ultimilor câțiva ani, aliații NATO au dat mai multă importanţă dimensiunii de securitatea internă pentru a răspunde terorismului. Este o reacţie naturală faţă de percepţia unui nivel sporit al amenințărilor, în urma numeroaselor atacuri lansate sau inspirate de către Statul Islamic.

În contextul apariției terorismului și a instabilității regiunii transatlantice, cum ar putea fi îmbunătățită strategia SUA privind combaterea ISIS?

Statele Unite trebuie să integreze mai bine politicile sale din Siria și Iran cu politica sa contra-ISIS. Obama a avut trei politici separate care au funcționat contradictoriu. În cazul în care administrația Trump vrea să acţioneze mai bine decât administrația Obama, va trebui să se integreze mai bine toate cele trei direcții de acțiune. Nu poţi învinge ISIS fără a rezolva războiul civil sirian. Nu poţi respinge ambițiile regionale ale Iranului, atâta timp cât îi dai mână liberă în Siria.

Care sunt provocările cu care se confruntă Statele Unite ale Americii în acest moment, în ceea ce privește problema combaterii terorismului?

Publicul american încă percepe terorismul ca o amenințare majoră, încă într-o măsură mai mare acum, la 15 ani după 11 septembrie. Menținerea sprijinului public pentru efortul contraterorist rămâne o provocare, dar este o provocare realizabilă. Poate că o provocare mai îngrijorătoare ne oferă siguranţa că efortul de combatere a terorismului nu va prevala asupra tuturor celelalte obiective strategice, incluzând aici necesitatea de a opri agresiunea lui Putin în Europa si hiper-asertivitatea Chinei în Asia.

Peter D. Feaver (a obţinut în 1990 titlul de doctor la Harvard) este profesor de Științe Politice și Politici Publice la Duke University. Este director al Institutului Triangular pentru Studii de Securitate (TISS) și, de asemenea, director al Programului Duke University pentru Marea Strategie Americană (AGS). Din iunie 2005 până în iulie 2007, Feaver a fost Consilier special pentru planificare strategică și reformă instituțională în cadrul Consiliului Național de Securitate de la Casa Albă, cu responsabilități în strategia națională de securitate, revizuirea strategiilor regionale, precum și alte probleme politico-militare .În 1993-1994, Feaver a fost  director pentru politica de apărare și controlul armamentului în Consiliul Național de Securitate de la Casa Albă, ocupându-se cu revizuirea strategiei de securitate națională, politicile de contraproliferare, controlul regional al armelor nucleare, precum și alte probleme de politică de apărare.