În oraşul trist

Sâmbătă am fost invitat la ziua unui prieten. Am plecat de acasă pe jos,  din Lunca până în centru. Sâmbătă seara, ora 9. Oraşul gol, picior de om nu vedeai pe stradă. Week-end, Sâmbătă seara, când lumea ar trebui să fie în oraş, în centru, pe străzi… în Reşiţa era gol şi întuneric. Doi jandarmi se plimbau prin centru şi câteva persoane grăbite probabil să ajungă acasă erau pe la Complex. În rest un oraş gol, fără vlagă, trist şi aproape părăsit. Dezolant.

În Reşiţa se nasc 80 de copii pe an. În Reşiţa sunt mii de apartamente goale. Reşiţa are mii de asistaţi sociali. În Reşiţa nu prea e activitate economică, iar banii încasaţi din impozite merg pe salariile angajaţilor din administraţie, cam 80% să fiu mai exact. Reşiţa este unul din  orașele desemnate cele mai dezavantajoase din punct de vedere al costului vieții.  În schimb oraşul e ticsit de case de pariuri, magazine de amanet şi maşini destul de scumpe. Cei tineri pleacă după ce termină liceul şi nu se mai întorc, deci oraşul nu mai are tineri şi nici forţă de muncă. Asta cu „avem nevoie de investitori” e o legendă urbană, pentru că Reşiţa nu are forţă de muncă; iar forţa care este, nu e calificată şi acele persoane nu vor renunţa la veniturile din Austria sau Germania de sezonieri,  pentru un job de 1.200-1.400 de RON, oferit de un potenţial investitor. E ca un cerc vicios, pe care e greu să-l spargi.

Reşiţa de acum este rezultatul conducerii defectuoase a oraşului din ultimii 15 ani. Atunci când vorbeşti despre dezvoltarea unui oraş trebuie să ai o viziune şi o strategie pe termen mediu şi lung. Trebuie să „gândeşti” unde vrei să ajungi. Nu e de ajuns să pui asfalt, să faci părculeţe sau să iei un împrumut de 15 milioane dolari pentru a pune borduri… Trebuie să gândeşti cum vrei să arate oraşul peste 10-15 ani şi să demarezi acţiuni în acest sens.  Nu vreau să arăt cu degetul spre activitatea ultimilor 3 primari pe care i-a avut oraşul, deşi mi-ar fi destul de uşor, având în vedere că ultimii doi au înfundat puşcăria pentru modul în care au gestionat problemele oraşului.

Reşiţa arată aşa cum arată azi din cauza luptei politice din ultimii 15 ani şi a liderilor locali care au pus orgoliile personale mai sus de comunitate. Nu contează culoarea politică, contează faptul că niciodată nu a fost un consens între PNL şi PSD sau între primar sau preşedinte de CJ. În alte zone din România, acest lucru nu s-a întâmplat (vezi Timişoara, Cluj).

Dar Reşiţa are un potenţial fantastic. Reşiţa are Semenic, Reşiţa are Văliug, Reşiţa are Gărâna şi Brebu. Reşiţa are cel mai mare festival de Jazz din lume, în aer liber, are Ponton Casa Baraj, are natură, are lacuri, are peşteri, are Dunăre, are Cheile Nerei şi Caraşului. Nu demult am pus pe blog 5 recomandări pentru 2016, iar dacă nu aveţi chef de recomandările mele, puteţi urmări promo-ul fain al prietenilor de la Munţii Carpaţi.

[vsw id=”LF9mUNF26Sk” source=”youtube” width=”640″ height=”344″ autoplay=”no”]

Corporatiştii din multinaţionale ar prefera un oraş ca Reşiţa în detrimentul unor oraşe ca Bucureşti sau Timişoara unde stai peste o oră în trafic, blocat în străzi aglomerate şi poluate, pline de smog şi cu agitaţia specifică unui oraş mare. Reşiţa are cele mai ieftine apartamente din România. Am văzut că lumea se plânge de acest lucru. Eu îl consider un atuu. Reşiţa poate creşte dacă relochează genul acesta de companii şi angajaţii care vin pot aduce plus valoare la bugetul local.  Dar asta nu se poate face peste noapte.

Reşiţa poate creşte dacă oferă evenimente culturale şi artistice care să atragă turiştii din zonă şi cei care se îndreaptă vara sau iarna spre Văliug, Semenic sau Gărâna.  Reşiţa poate câştiga de pe urma Timişoarei, care a fost desemnată capitală culturală europeană în 2021. Reşiţa trebuie să se alăture la nivel de imagine şi mental colectiv, lângă polul de dezvoltare economică Timişoara-Arad. Acum, se află undeva în fundul României, fără prea multă vizibilitate naţională. Reşiţa are nişte comori nedescoperite de români, are tradiţie şi istorie care trebuie marketizată inteligent. Toate aceste frumuseţi, dar şi patrimoniul cultural şi istoric, trebuie să fie înglobate într-un concept de promovare şi branding de oraş. Dar asta nu se poate face în câteva luni sau într-un an, doi.

Acum, oraşul e trist si dezolant. Dar ce pot să vă zic este că în curând va veni Tesla şi Solar City, aici, în Reşiţa. Nu la Bucureşti, nu la Timişoara, ci în Reşiţa. Dar subiectul ăsta o să-l dezvolt cu altă ocazie.  Şi mai pot să vă zic că o mână mică de oameni faini, lucrează la nişte lucruri: fonduri europene, investitori, la strategia de dezvoltare a Reşiţei, la finanţe,  la probleme de regenerare urbană, la site-ul de prezentare al Primăriei. Dar pentru a evolua ca şi comunitate e nevoie de consens politic şi e nevoie ca orgoliile să fie lăsate deoparte. Altfel riscăm să continuăm să ne risipim energiile în bălăcăreală şi mocirla politică a predecesorilor care au adus Reşiţa aici unde este acum, un oraş trist si dezolant.

Articol apărut pe blogul personal al autorului, gratieluimihailescu.ro.

Foto: Munţii Carpaţi