Interviu cu Mara Calista, deputat PNL: „Societatea românească are maturitatea să recunoască un derapaj de la democraţie sau de la statul de drept atunci când îl vede şi să acţioneze în consecinţă”

Protestele privind abrogarea OUG 13 au divizat opinia publică cu privire la rolul acestora în cadrul funcționarii democrației și a statului de drept. Mobilizarea societății civile a captat atenția trusturilor media naționale și internaționale, punând în lumina modul în care partidele aflate în coaliția de guvernare s-au raportat la solicitările venite din partea protestatarilor.

Mara Calista este deputat PNL ales în Circumscripţia Electorală nr. 36 Teleorman, membră a comisiilor pentru muncă şi protecţie socială şi pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Parlamentul României. La 28 de ani este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul SNSPA, specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fiind consilier personal al prim-ministrului Dacian Cioloş în perioada decembrie 2015 – octombrie 2016. Într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea pentru Europunkt, ea schiţează viziunea tinerei generaţii cu privire la importanţa mobilizării societăţii civile pentru protejarea statului de drept în faţa abuzurilor majorităţii parlamentare.

Vladimir Adrian Costea: Având în vedere polemicile partizane privind etichetarea protestelor drept lovituri de stat, prin ce consideraţi că se deosebesc mișcările de protest de loviturile de stat?

Mara Calista: Cu certitudine vă referiţi la mişcările de stradă, protestele, care au avut loc în ultima lună de zile. Într-adevăr a existat o interpretare conform căreia acestea ar fi fost o lovitură de stat, însă este foarte important să facem diferenţa între un drept constituţional (a se vedea art. 39 din Constituţia României în sensul de manifestări spontane, paşnice) şi ceea ce înseamnă o lovitură de stat. Nu au avut loc manifestări violente, nu au fost folosite arme de nici un fel, ci a fost vorba despre o nemulţumire care a reuşit să aducă în stradă peste 600.000 de români din toată ţara şi din Diaspora.

Este dreptul oamenilor de a protesta atunci când consideră că au de ce, iar adoptarea OUG nr. 13 a oferit toate motivele plecând de la modalitatea în care a fost adoptată şi până la prevederile juridice “cu dedicaţie” pe care această Ordonanţă le conţinea.

Care este rolul mobilizării societății civilă în cadrul statului de drept? Cum poate bloca societatea civilă derapajele majorității parlamentare?

Rolul societăţii civile în cadrul unui stat de drept este esenţial. Să nu uităm că societatea civilă este formată din cetăţeni. Aceşti cetăţeni pot fi specializaţi în anumite domenii, inclusiv juridic, şi atunci pot fi implicaţi prin consultarea acestora când se pune problema creionării unui act normativ sau se pot afla în situaţia în care nefiind implicaţi civic şi politic în vreun fel de instituţiile statului român atunci când vorbim de creionare de politici publice, pot alege să protesteze paşnic pentru că nu sunt de acord cu ceea ce o coaliţie de guvernare poate propune/ adopta.

Nu în ultimul rând, blocarea derapajelor majorităţii parlamentare sau mai bine zis sancţionarea derapajelor are un rol foarte important şi am să mă refer iarăşi la OUG nr. 13. Aţi constatat faptul că toate entităţile de specialitate (juridice şi nu numai) au avizat negativ ori s-au poziţionat contra acestei Ordonanţe. Mai mult, am avut reacţii inclusiv din afara României, însă acest lucru nu a împiedicat Guvernul să adopte acest act normativ. Totuşi, în momentul în care la nivel naţional şi internaţional participă la manifestaţii libere, paşnice, peste 600.000 de mii de oameni, acest lucru trebuie să dea de gândit coaliţiei de guvernare, ceea ce s-a şi întâmplat.

Presiunea zilnică şi mesajele paşnice, dar continue, au avut un rezultat pozitiv ce a dus la abrogarea acestei Ordonanţe, dar a mai avut un efect care nu poate fi cuantificat: este vorba despre aprecierea pe care românii au primit-o din afara ţării atunci când s-a pus problema apărării valorilor în care aceştia cred, a principiilor care stau la baza unui stat de drept la urma urmei.

Care sunt riscurile decredibilizării și condamnării mobilizării societății civile în cadrul statului de drept?

Atunci când spunem despre ţara noastră că este una democratică, nici nu are rost să ne referim la decredibilizarea şi condamnarea mobilizării societăţii civile. Cetăţenii acestui stat, ca în orice alt stat democratic, au tot dreptul să protesteze atunci când simt că cei pe care i-au ales sau votat nu le mai reprezintă interesele, fie că vorbim despre un domeniu anume, la un moment dat sau nu îi mai reprezintă deloc în actul de guvernare.

Ştiţi cum este? Modalitatea prin care clasa politică (fie că ne referim la administraţia locală, fie la cea centrală) poate fi sancţionată este din patru în patru ani atunci când discutăm de alegerile locale şi generale, fie din cinci în cinci ani atunci când discutăm despre alegeri europarlamentare sau despre alegerile prezidenţiale. Pe lângă aceste modalităţi, în perioadele dintre alegeri, cetăţenii au dreptul la manifestări dacă se simt în vreun fel văduviţi sau nedreptăţiţi de statul român.

Nu cred că în România, cel puţin până în acest moment, societatea civilă a derapat de la dreptul constituţional de care se bucură, anume de la organizarea unor manifestaţii paşnice şi fără violenţe, atunci când a considerat că este cazul.

Cum se situează România în raport cu statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte dimensiunea mobilizării societății civile?

Având în vedere apogeul manifestărilor din ultima perioadă, cele mai mari de după Revoluţia din 1989, cred că România se situează pe locul I la organizarea unor manifestaţii spontane şi paşnice contra unui derapaj al coaliţiei de guvernare. Dacă aţi urmărit presa internaţională, multe agenţii de presă de la nivel european, dar şi la nivelul SUA au apreciat reacţia societăţii civile din România, caracterul pur al acestor manifestaţii, dar şi modalităţile ingenioase prin care românii au transmis un mesaj contra acaparării statului de drept (am să amintesc aici momentul cântării Imnului României de peste 600.000 de oameni, steagul uman al României, dar şi steagul uman al Uniunii Europene).

Care sunt principalele probleme asupra cărora identificați o puternică mobilizare din partea societății civile?

Nu ştiu dacă putem categorisi mişcările de amploare ale societăţii civile. Haideţi să ne amintim că în România au avut loc manifestări de la subiecte precum Roşia Montană, gazele de şist, tăieri de salarii şi până la sancţiuni împotriva acaparării statului de drept pe probleme juridice.

Totuşi, observăm că cu fiecare problemă sau cu fiecare derapaj pe care societatea civilă l-a constatat la clasa politică, mişcările au fost din ce în ce mai ample. Cele mai numeroase şi mai longevive, aşa cum spuneam mai sus, au avut loc odată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13 care favoriza juridic anumiţi oameni politici în detrimentul celorlalţi cetăţeni ai României.

În ce măsură consideraţi că propaganda și manipularea contribuie la acumularea tensiunilor în societate?

Este clar că propaganda şi manipularea contribuie la acumularea tensiunilor în societate, fie că vorbim de propagandă şi manipulare politică, economică sau chiar prin intermediul mass media.

Ceea ce este foarte important de reţinut este faptul că societatea românească are maturitatea să recunoască un derapaj de la democraţie sau de la statul de drept atunci când îl vede şi să acţioneze în consecinţă. Acum, faptul că unii lideri politici sau chiar anumite trusturi media relatează în mod subiectiv desfăşurarea acestor acţiuni, asta este cu totul altceva. Totuşi, păreri pro şi contra vor exista întotdeauna, nimeni nu deţine adevărul absolut. Important este să ne respectăm reciproc, să ne cunoaştem drepturile şi să ne bucurăm de ele pe deplin de fiecare dată când ne considerăm îndreptăţiţi să facem asta.

Tensiunile în societate nu vor putea să dispară complet, însă este de datoria statului român, precum şi a instituţiilor abilitate, să ţină cont de părerea cetăţenilor săi şi să nu permită ca o manifestaţie paşnică să denatureze în una violentă în urma căreia să existe victime.