Interviu cu Victor Negrescu, europarlamentar PSD: „Nu avem nevoie de 5 scenarii, ci de unul singur: Europa cetățenilor”

Acumularea momentelor de criză pentru Uniunea Europeană a determinat trecerea treptată de la retorica unei Europe cu mai multe viteze, la efectuarea primilor paşi concreţi în acest sens: recent a apărut „Carta Albă” care detaliază viziunea Comisiei pe această problemă. Chiar dacă şi până acum viteza integrării statelor membre era diferită, Uniunea Europeană a urmat o singură direcție. Va mai fi posibil acest lucru atunci când „Europa mai multor viteze” va fi instituită oficială? Cum va fi afectată România de noile evoluţii?

Europarlamentarul Victor Negrescu, din grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European (S&D), a răspuns acestei întrebări în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: În ce măsură Carta albă privind viitorul Europei reprezintă un pas înainte în vederea menținerii construcției europene?

Victor Negrescu: Eu cred că din perspectiva construcţiei europene, dincolo de preambulul în care Comisia reaminteşte just avantajele aduse de această construcţie politică şi rezultatele obţinute de proiectul Uniunii Europene, documentul este mai degrabă un pas înapoi. Simpla menţionare, fără nicio autorizare prealabilă sau explicită din partea statelor membre, a posibilităţii scindării Uniunii ca „variantă de lucru” este contrară intereselor cetățenilor europeni şi, nu în ultimul rând, al României. Dezbateri cu privire la transformarea şi dezvoltarea UE au existat permanent. În situaţiile formale, cel puţin, opţiunile discutate au vizat continuarea proiectului şi nu demantelarea lui.

Care sunt provocările la care se încearcă identificarea consensului prin intermediul acestei Carte?

Este evident că Uniunea şi cetăţenii ei se confruntă cu mai multe probleme la care nu au fost găsite încă cele mai oportune soluţii.

În continuare, creşterea economică este fie anemică în unele state, fie stimulează semnificativ creşterea inegalităţii, alimentând astfel excluziunea socială şi toată gama de probleme asociate ei.

Chestiunea gestionării valurilor de imigranți este la rândul ei un imperativ la care trebuie găsit un răspuns logic şi eficient.

Nu în ultimul rând, extremismul şi populismul nesusţinute de argumente factuale, ci doar de temerile alimentate abil printr-un discurs ce încalcă de numeroase ori canoanele democraţiei, trebuie să primească o replică din partea Uniunii Europene.

Raportat la aceste provocări, cred că discuţia despre cele cinci scenarii nu ne ajută prea mult în nicio direcţie pentru că uită să ducă dezbatere spre ce îi interesează pe cetățenii europeni. Avem nevoie de o Uniune Europeană mai aproape de oameni, mai transparentă, mai puțin birocratică și mult mai democratică.

Raportându-vă la cele cinci scenarii prezentate de președintele Juncker, pe care-l considerați realizabil?

Am mari îndoieli cu privire la legitimitatea acestui demers. Nu a existat nicio consultare prealabilă, nu a fost dat niciun mandat președintelui Juncker pentru a veni cu aceste cinci scenarii, nu a fost întrebat înainte Parlamentul European.

În plus, modul în care este formulată problema dezavantajează de fapt orice discuţie despre dezvoltarea Uniunii. Nu avem nevoie de 5 scenarii, ci de unul singur: Europa cetățenilor. Cred, aşa cum spunea şi preşedintele Grupului Socialiştilor şi Democraţilor, Gianni Pittella, că nu există decât un singur scenariu: „să lucrăm împreună, ca europeni, pentru a realiza mai multe împreună”!

Care sunt avantajele implementării acestui scenariu? Dar dezavantajele?

Trebuie să consolidăm proiectul european, nu să-l destrămăm. Eu cred în viitorul acestei Uniuni, care a dat naştere celei mai importante pieţe şi economii din politica globală. Scenariul unei Uniuni care a reuşit să atenueze ostilităţile şi animozităţile care timp de decenii au divizat continentul nostru şi au condus la nenumărate conflicte. Un proiect care a reuşit să conducă la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor europeni, la stimularea dezvoltării culturale, la asumarea drept obiective fundamentale a construirii unei societăţi durabile şi incluzive.

Toate aceste realizări prezente sunt ameninţate de Uniunea cu mai multe viteze sau centre concentrice. Dacă vrem ca proiectul european să continue avem nevoie de încrederea cetățenilor. Trebuie să îi consultăm, iar un amplu proces european de dialog cu aceștia trebuie început poate chiar prin organizarea primului referendum european despre viitorul Europei.

În ce măsură divergenţele de viziune cu privire la viitorul Europei facilitează ascensiunea populiștilor și euroscepticilor din cadrul statelor membre?

Este evident că atunci când liderul uneia dintre cele mai importante instituţii europene se joacă în mod ilegitim cu niște cuvinte şi pune pe masa negocierilor opţiuni riscante, de tipul „ne limităm la piaţa unică” alimentează şi justifică discursul populist.

Dacă preşedintele Executivului European, care are drept obiectiv implementarea politicilor europene, ne spune că putem la fel de bine să continuăm doar cu piața unică, aşa cum susţin şi mulţi dintre populiştii din diferite state membre, argumentele forţelor politice responsabile de la nivelul UE sunt afectate în mod direct. Pentru Juncker este foarte ușor să se joace cu aceste cuvinte mai ales că a declarat deja că nu va continua în fruntea Comisiei după acest mandat.

Cum vă poziționați în raport cu problematica Europei cu mai multe viteze?

Europa cu mai multe viteze este o soluţie de neacceptat nu numai pentru că ignoră sacrificiile realizate de țările din Est și România pentru a deveni membre ale Uniunii Europene, ci şi pentru că ea riscă să golească de conţinut actualul proiect european. O Europă cu mai multe viteze poate însemna menţinerea României la periferia Uniunii, în ciuda disponibilităţii noastre evidente de a continua şi de a participa activ la adâncirea procesului de integrare. Vorbim de Uniunea Europeană pentru că este una singură, nu sunt mai multe.

În ce măsură abordarea Europei cu mai multe viteze dezavantajează tratamentul aplicat României în cadrul Uniunii?

În această ipoteză, tot progresul înregistrat de România în deceniul scurs de la aderare până în acest moment este amenințat. Nu ştim care ar fi condiţiile necesare pentru intrarea în acest „nucleu funcţional” despre care vorbesc mai mulţi partizani ai propunerilor domnului Juncker – este nevoie de aderarea la Schengen, este nevoie de aderarea la Euro, este nevoie de simpla disponibilitate de a continua procesul de integrare?

Îmi este teamă că proiectul ascunde de fapt dorinţa instituţionalizării unui model concentric al Uniunii – un centru care decide regulile şi obiectivele, o semiperiferie aflată în relaţii de toleranţă cu directivele centrului şi o periferie, în care, din păcate, se poate înscrie România, care rămâne ancorată într-un ”provizorat de durată”. Așa cum nu există criterii corecte și clare stabilite pentru aderarea la spațiul Schengen, la fel putem crede că nu vor exista nici pentru această nouă Uniune.