Decalajul de dezvoltare din rândul statelor membre ale Uniunii Europene se reflectă și la nivelul zonelor rurale, în cadrul cărora există niveluri diferite de conectivitate la internet. Clivajul digital determină izolarea locuitorilor din anumite zone rurale față de progresele înregistrate în era informaţiei. Este şi cazul unor zone rurale din România, ţara europeană cu cea mai mare viteză la internet. Cum poate fi îmbunătățit nivelul de conectivitate la internet în cadrul comunităților locale? Care sunt propunerile Comisiei de Dezvoltare Regională din cadrul Parlamentului European pentru reducerea clivajului digital?

Europarlamentarul Daniel Buda, din grupul Partidului Popular European (PPE), membru al Comisiei de Dezvoltare Regională, a răspuns acestor întrebări în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Daniel Buda

Vladimir Adrian Costea: Care este la ora actuală nivelul de conectivitate la internet în zonele rurale din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene?

Daniel Buda: În anul 2016, 85% din gospodăriile europene aveau acces la internet, ceea ce indică un progres semnificativ față de anul 2007, când doar 55% din familiile europene erau conectate la internet. Țările în care s-a înregistrat cel mai ridicat acces la internet sunt Olanda și Luxemburg în timp ce Bulgaria, Grecia și România se situează la capătul clasamentului.

Astfel, conform datelor publicate de Eurostat, 4 cincimi din UE utilizează internetul, dar cu toate acestea 13% din cetățenii europeni nu au folosit niciodată internetul. În ceea ce privește acoperirea 4G, 36% din gospodăriile din zonele rurale beneficiează de acces la internet. În comparație cu media europeană, se remarcă un clivaj digital pronunțat. Zonele rurale se află practic într-o prăpastie digitală, drept urmare sunt necesare eforturi suplimentare în vederea eliminării diferențelor digitale și îmbunătățirii accesului la internet, în special în zonele rurale și ultraperiferice.

Care este poziția pe care se situează România în cadrul acestui clasament al nivelului de conectivitate la internet în zonele rurale?

România se clasează pe locul 23 la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește conectivitatea la internet.

Care sunt cauzele care explică accesul diferit la internet în zonele rurale în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene?

Există o serie de factori care determină un acces mai scăzut sau mai ridicat la internet în zonele rurale. Printre cei mai importanți sunt factorii de natură socio-economică, de mediu, instituționali. Există diferențe semnificative de dezvoltare în rândul statelor din Uniunea Europeană, aceste diferențe reflectându-se și la nivelul zonelor rurale. Unele regiuni ale Europei au comunități cu capacități administrative ridicate, motiv pentru care în cadrul acestor comunități există și o infrastructură adecvată care să permită un acces ridicat la internet. De asemenea, în unele zone rurale nu se înregistrează depopulări masive, deoarece există diferite oportunități de dezvoltare, ceea ce implicit înseamnă și o conexiune bună la internet.

Ce progrese a înregistrat Uniunea Europeană în ultimii ani în vederea ameliorării situațiilor în care locuitorii zonelor rurale din Uniune nu pot avea acces la internet?

În ultimii ani, se remarcă un acces mai crescut la conexiunile la internet în bandă largă în zonele rurale. Spre exemplu, în comparație cu anul 2013, procentul persoanelor care aveau acces la internet în zonele rurale s-a dublat față de anul 2010. Cu toate acestea, decalajul între zonele rurale și zonele urbane rămâne unul uriaș.

Principala problemă pentru care îmbunătățirea accesului la internet în zone rurale se desfășoară în ritm lent este generată de profitul scăzut al investițiilor și lipsa interesului din partea marilor investitori, dată fiind depopularea satelor. Tocmai de aceea, e importantă o colaborare strânsă între instituțiile Uniunii, guvernele și autoritățile locale pentru a se putea realiza investițiile aferente unei infrastructuri potrivite pentru un acces ridicat la internet. În lipsa unei finanțări publice, devin aproape imposibil de îndeplinit obiectivele pentru anii 2025 care vizează asigurarea accesului pentru toate gospodăriile europene, rurale sau urbane, la o conectivitate la internet care oferă o legătură descendentă de cel puțin 100 Mbps.

Care sunt provocările pe care UE le întâmpină în aceste momente în aceste zone?

Probleme din zonele rurale diferă în funcție de regiuni, însă cele mai frecvente probleme sunt legate de gradul ridicat de sărăcie, lipsa unei infrastructuri adecvate, acesta fiind și principalul motiv pentru care zonele rurale sunt private de cele mai multe ori de investiții. De asemenea, există probleme și la nivelul capacității administrative. Astfel, chiar dacă sunt alocate o serie de fonduri problemelor specifice din mediile rurale, în lipsa unei bune capacități administrative devine aproape imposibilă atragerea de fonduri și susținerea dezvoltării socio-economice.

În ce măsură UE poate oferi instrumente de finanțare ale unor infrastructuri adecvate în vederea creșterii ariei de acoperire și a calității semnalului Wi-Fi?

Reglementările din noul Cod European de Comunicații Electronice prevăd un buget de 120 de milioane de euro pentru achiziția de echipament, care să permită înființarea unor puncte de acces wireless în cât mai multe comunități locale.

Inițiativa „Wi-Fi pentru Europa” are rolul de a extinde disponibilitatea pe scară largă a conexiunilor Wi-FI în vederea stimulării competitivității și economiei digitale din Europa și totodată pentru a facilita participarea comunităților locale la piața unică digitală.

În ceea ce privește obiectivele Uniunii pentru anul 2025, acestea vizează accesul pentru toate gospodăriile europene, rurale sau urbane, la o conectivitate la internet care oferă o legătură descendentă de cel puțin 100 Mbps, care poate fi modernizată la o viteză exprimată în gigabiți. De asemenea, se dorește acoperirea 5G neîntreruptă în toate zonele urbane și de-a lungul tuturor căilor de transport terestre principale.

În vederea atingerii acestor obiective, Codul European de Comunicații Electronice prevede ca autoritățile de reglementare să identifice intențiile de investiții de rețea și le permite autorităților publice să caute investitori în zonele defavorizate. De asemenea, intervine obligativitatea ca utilizatorii finali vulnerabili să aibă dreptul la un contract de conectivitate la prețuri accesibile. Codul propus stabilește condiții de reglementare previzibile pentru a promova coinvestițiile și modelele de afaceri numai pentru piața cu ridicata, facilitând instalarea unor rețele de foarte mare capacitate într-o măsură mai mare în zonele suburbane și rurale.

În ceea ce privește extinderea ariei de acoperire, obligațiile de acoperire în cadrul licențelor pentru spectru constituie un instrument eficient pentru a elimina deficiențele în materie de conectivitate fără fir și pentru a asigura o acoperire de înaltă calitate. Codul European de Comunicații Electronice prevede o abordare coerentă în materie de obligații de acoperire și de conectivitate a zonelor rurale.

Fondul european pentru investiții strategice oferă instrumente financiare personalizate pentru proiecte în bandă largă de dimensiuni mici și mari, dar pot fi și combinate pentru a sprijini anumite fonduri și platforme. Se poate furniza asistență tehnică prin intermediul Platformei europene de consiliere în materie de investiții.

Care sunt măsurile pe care le considerați necesare în vederea creșterii nivelului de conectivitate la internet în zonele rurale din cadrul tuturor statelor membre ale UE?

Regiunile europene sunt foarte diferite din punct de vedere al conectivității la internet, dar și în ceea ce privește oferta publică la internet. În vederea asigurării unor premise egale de dezvoltare, de acces la internet consider că este esențial rolul administrațiilor publice. Acestea ar trebui să acorde o mai mare atenție investițiilor astfel încât să fie sporit accesul la internet. Este nevoie ca administrațiile publice să pună un mai mare acces pe identificarea unor stimulente pentru întreprinderi, astfel încât să genereze investiții și în aceste zone rurale, dar și în regiunile ultraperiferice.

De asemenea, administrațiile publice ar trebui să acceseze fondurile disponibile aferente creșterii conectivității la internet. În acest sens, doresc să menționez una dintre inițiativele de la nivelul Comisiei de Dezvoltare Regională al cărei membru sunt. Este vorba despre o propunere de proiect legislativ care vizează propunerea Wi-Fi, și anume Promovarea conectivității la internet în comunitățile locale. Această propunere vizează posibilitatea de oferire a unei forme de acces gratuit în spațiile publice. Autoritățile locale pot solicita finanțare printr-o procedură rapidă, nebirocratică. În total, este alocată suma de 120 de milioane de euro pentru perioada 2017-2019, iar pe baza estimărilor ar trebui să beneficieze între 6000 și 8000 de comunități locale.

În ceea ce privește România, consider că o altă soluție pentru creșterea nivelului conectivității în zonele rurale ar fi realizarea unor proiecte în comun la nivelul asociațiilor de dezvoltare intercomunitare prin intermediul cărora să se pună bazele unui parteneriat cu furnizorii de internet pentru a extinde aria de acoperire de la nivelul orașelor către comune.

De asemenea, e importantă elaborarea unei strategii comune la nivelul Uniunii Europene pentru ca zonele rurale să fie mai bine conectate la internet și totodată să dispună de fondurile necesare pentru a realiza investițiile aferente. În acest fel, ar putea să se reducă sau chiar să dispară clivajul digital astfel încât să se evite izolarea celor care nu au acces în această eră digitală.

 

Tags: , , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu