Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice pe arena internațională, procesul de reformare al Uniunii Europene nu poate neglija modul în care statele membre își propun să se raporteze la dimensiunea securităţii şi apărării.

După un lung serviciu în diplomația românească, în care i s-au încredințat succesiv poziții de Secretar de stat pentru integrare euro-atlantică, ambasador în Regatul Țărilor de Jos, Reprezentant Permanent la ONU și mai apoi la Uniunea Europeană, ambasador în Regatul Unit, Mihnea Motoc a deținut portofoliul Apărării Naționale în Guvernul Dacian Cioloş. În prezent, este consilier special al Președintelui Comisiei Europene pe problemele apărării și securității europene. În interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, Mihnea Motoc a analizat provocările actuale ale UE în domeniul politicii de apărare.

2

Vladimir Adrian Costea: Cum a fost regândită dimensiunea securităţii și apărării în Uniunea Europeană după Tratatul de la Lisabona?

Mihnea Motoc: Întrebarea e foarte potrivit formulată, întrucât ce aduce nou Lisabona în materie de securitate și apărare reprezintă evoluții doctrinare (și evident, politice), majore. În esență, e vorba de angajamentele consemnate în Tratat, de solidaritate (Art. 222), respectiv de asistenţă reciprocă (Art. 42(7)). Prima clauză implică direct un rol pentru UE, în timp ce a doua e esențialmente de natură interguvernamentală. Odată invocată, în premieră, de Franța după atentatele de la Paris, clauza de asistenţă reciprocă și-a revelat potențialul de a face din securitatea colectivă a europenilor piatra unghiulară a adaptării UE la provocările mediului global fără precedent de turbulent în care evoluăm. Apoi, Lisabona a introdus cooperarea permanentă structurată în domeniu (PESCO), respectiv a creat baza juridică în Tratat pentru Agenția Europeană a Apărării (EDA).

Care au fost principalele progrese pe care UE le-a înregistrat în acest domeniu?

Dacă întreg intervalul de la Lisabona încoace a fost marcat de o creștere notabilă a numărului și anvergurii operațiunilor desfășurate de UE (Georgia și Ciad, operațiunea anti-piraterie Atalanta, Eunavfor Med Sofia pentru demantelarea traficului de persoane peste Mediterană), principalele evoluții sunt consemnate în ultimii ani din deceniul care a trecut de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Probabil paşi încă și mai importanți vor fi făcuți în 2017.

Anul trecut a fost adoptată Strategia Globală a Uniunii, în care apărarea și securitatea europeană sunt obiective majore. Dacă până acum Politica Europeană de Securitate și Apărare se materializa îndeosebi prin acte de gestiune a crizelor și de proiecte de forțe în operațiuni și misiuni în afara spațiului UE, Strategia introduce conceptul de „protecție a Europei”, ceea ce deschidea calea pentru capacități europene permanente de planificare și conducere a operațiunilor, pentru solidaritate operațională și financiară, între altele. În materie de securitate cibernetică, de prevenire și contracarare a amenințărilor de tip hibrid, în sfera anti-terorismului, se poate relativ ușor construi pe bază de competenţe europene directe ori deduse.

Anul acesta vom avea capabilități europene de planificare și conducere atât a operațiunilor civile, cât și militare, sunt foarte probabile lansarea PESCO, respectiv un acord pentru finanțarea comună a desfășurării Grupurilor de Luptă, constituite de mult timp, dar neutilizate defel până acum. Comisia Europeană va avea pe masa următoarei ședințe săptămânale, cea din 7 iunie, un notabil „Pachet Apărare”, constând dintr-un document substanțial de reflecție pe tema viitorului apărării europene, o comunicare pe marginea fondului european pentru apărare și un proiect de regulament de lansare a programului de dezvoltare în industria europeană de apărare. Este greu de imaginat un context politic și factual mai stimulativ pentru avansarea proceselor vizând securitatea și apărarea europeană decât cel prezent: criza financiară e în spatele nostru de acum, dar efectele sale reziduale taxează încă bugetele naționale de apărare; instabilitatea și insecuritatea globale sunt nemijlocit percepute cotidian de cetățeni; sunt evidente evoluțiile strategice din lume ce îi obligă pe europeni la asumarea într-un grad net mai crescut a propriei securități. În toate sondajele de opinie europenii se pronunță majoritar în favoarea apărării și securității europene. Aceasta înseamnă și că de felul cum modelăm viitorul apărării europene va depinde considerabil felul în care reușim să conturăm însuși viitorul UE.

Care sunt principale provocări pe care le întâmpină Uniunea în domeniul politicii de apărare? În ce măsură aceste provocări pun în lumină necesitatea producerii unor reforme substanțiale în cadrul acestui domeniu?

Amenințările sunt multiple și diverse – ca surse și natură. Climatul de securitate serios deteriorat la Est, lanțul de crize ori conflicte marcând vecinătatea noastră sudică; pe de altă parte, percepția dominantă de risc pentru cetățeni, la scara Uniunii, se leagă de atacurile teroriste și cibernetice, amenințări pe care obișnuiam să le catalogăm drept „neconvenționale”, caracterizare ce riscă să nu mai fie adecvată dacă ne uităm la datele la zi referitoare la amploarea și amplitudinea agresiunilor cibernetice ce au lovit în Europa în ultimul timp.

Cred însă că astăzi avem, la nivelul UE, mai ales odată cu agrearea Strategiei Globale, un grad mai ridicat de percepere comună a amenințărilor la adresa Europei. Pe acest fundal, Uniunea a decis să își joace rolul ce îi revine, dar Comisia, de exemplu, nu propune, în documentul de reflecție ce va fi revelat miercurea viitoare, o politică pre-fabricată în ceea ce ține de viitorul apărării europene, ci schițează mai multe scenarii posibile pentru a avansa în această direcție.,

Revine Statelor Membre să decidă dacă, cum și cât de repede doresc o Uniune de securitate și apărare europeană, respectiv care ar putea fi conținutul acesteia în practică. Ce ambiționează Comisia e să ofere un meniu de opțiuni cât mai acoperitor în raport cu așteptările oamenilor și ale istoriei.

Cum este construită dimensiunea apărării în spaţiul european, în raport cu proliferarea atacurilor teroriste?

Din păcate, riscul de atacuri teroriste a ajuns la vârf pe scara îngrijorărilor oamenilor, multiplicarea acestora a propulsat în centrul politicilor europene exigenţele de asigurare a securității personale și respectiv, a întărit analiza comună a amenințărilor la nivelul UE. Deopotrivă, circumstanțele producerii acestor atacuri indică, aproape invariabil, pe de o parte, că nu se mai pot opera delimitări precise între securitatea internă și cea externă a Uniunii, iar pe de alta, că nu ne mai putem permite să ignorăm conexiunea dintre apărare și securitate.

O nouă cultură de cooperare în domeniul securitar a devenit imperios necesară, iar aceasta exigenţă nu se poate dispensa de soluții la nivel european.

Care sunt perspectivele adoptării unei armate comune și a unei strategii de apărare proprie în cadrul Uniunii Europene?

„Armata europeană” este mai degrabă o viziune ce poate ghida proiecțiile actuale, dar în nici un caz un plan care să fie pus în aplicare. Noțiunea nu o veți regăsi nicăieri în documentul de reflecție, nici măcar în scenariul sau cel mai ambițios.

La ora actuală, în Europa există (doar) ipostaze de solidaritate ranforsată și integrări de forțe între țări precum Germania și Olanda, ori în cadrul Benelux.

Legat de strategia europeană de apărare, răspunsul depinde în mare măsură de accepțiunea pe care o dăm termenului, întrucât într-un anumit sens, atât Strategia de Securitate din 2003, cât și Strategia Globală adoptată în 2016 conțin elemente de natura unor strategii de apărare.

Care sunt soluțiile pe care le considerați necesare pentru că UE să devină un furnizor de securitate pentru statele membre?

M-aș referi în primul rând la soluții posibile pe termen scurt-mediu, în legătură cu care baza juridică antrenând competenţa europeană e mai ușor de stabilit, iar gradul de acceptanţă politică și publică e mai ridicat. UE poate, astfel, furniza securitate pentru Statele Membre în sferele cibernetică, anti-terorism, comunicare strategică (STRATCOM), domenii în care amenințările, respectiv provocările, sunt atât de pronunțat transfrontaliere încât contracararea lor cu succes nu se mai poate concepe fără organizarea la nivel european a schimbului de informații, a unor baze de date integrate și interoperabile după criterii și standarde comun definite, a unei arhitecturi instituționale reunind toți actorii naționali și agențiile europene, în fine, a unor politici și strategii generate la nivel de Uniune. Există finanțare comună europeană pentru o serie de capabilități ce pot fi accesate de Statele Membre, contribuind astfel la securitatea lor, precum SATCOM sau GALILEO.

Pe 7 iunie Comisia va veni cu propuneri concrete de co-finanţare europeană a fazei celei mai delicate a dezvoltării de capabilități militare, aceea a cercetării până la ajungerea la un prototip, respectiv cu un program de dezvoltare a industriei europene de apărare. Toate acestea implică cel puțin ajustări în perspectiva financiară 2014-2020 și în plan instituțional.

Punctele de vedere exprimate în acest interviu sunt ale intervievatului și nu reflectă necesarmente pe cele ale Comisiei Europene.

 

Tags: , , , ,

 

1 comentariu

  1. […] ”Această abordare este complementară cooperării noastre cu NATO, care este de o importanţă crucială pentru viitorul nostru. De altfel, 22 din statele noastre membre sunt în acelaşi timp membre ale acestei alianţe cu scopuri de apărare. Însă nu ne mai permitem să invocăm cooperarea noastră cu NATO ca pe un alibi convenabil pentru a nu face eforturi europene autonome.”, a avertizat Juncker. ”Pe 7 iunie Comisia va veni cu propuneri concrete de co-finanţare europeană a fazei celei mai delicate a dezvoltării de capabilități militare, aceea a cercetării până la ajungerea la un prototip, respectiv cu un program de dezvoltare a industriei europene de apărare. Toate acestea implică cel puțin ajustări în perspectiva financiară 2014-2020 și în plan instituțional”, a transmis și Mihnea Motoc, consilier pentru probleme de securitate și apărare al președintelui Comisiei Europene, într-un interviu acordat publicației Europunkt. […]

Lasă un comentariu