Vine canicula! Vă rog să mă invidiaţi!

Cum, necum, mi-am păstrat un petec verde și câțiva copăcei în fața blocului. Doi salcâmi, un nuc, un vișin și restul tufe mici de nuștiuce, mălini și pruni. Cam 40 m pătrați de iarbă, plus o magnolie!

Saga acestei insule este lungă și a implicat lupte și certuri cu toată lumea. Unii vecini voiau parcare, deși ei nu stau pe partea asta, așa că am adus glii și am pus un fel de gazon, apoi puieții. După o vreme, primăria a năvălit cu tractoare și semianalfabeți și a măturat aproape toate spațiile verzi din cartier, a pus pavele și a desenat parcări. Ca să rezistăm, am făcut cu schimbul de pază, efectiv ca la Mărășești. Aici nu!

S-a ajuns până la sosirea basileului local, care, probabil într-un moment de luciditate, a decretat că unde este zonă verde îngrijită, nu se pun havele[1]. 3 sau 4 petece în tot cartierul, în rest parcare până în sufrageria locatarului de la parter.

Apoi, în timp, sfadă cu țăranul blocului, în care s-a trezit instinctul atavic de agricultor și iese anual cu fierăstrăul la toaletare. Nu că s-ar pricepe, e vestit prin stupizenii, dar îi place lui să se facă remarcat. Păcat că o face doar prin tâmpenii. Numai afișarea legislației referitoare la ce, cine și cum taie pusă la avizier, plus amenințarea cu procese l-au mai calmat și salcâmii transformați în spânzurători au dat coroană iară. Dar tot cosește periodic iarba. Asta însă i se iartă și din speranța că obosește și nu face alte prostii.

Acum vine canicula, chestii fierbinți, tropicale. Știrile tembele se cufuresc într-o întrecere de profeții apocaliptice din care și numai un sfert dacă vor fi adevărate o să fie greu. La mine în față e o perdea de vegetație, umbră, miros de verde, răcoare chiar. O insuliță de normalitate climatică într-un oraș de betoane, de străzi chelioase, de alei pietruite, fierbinți și pline de praf.

Vă rog să mă invidiați, mai ales cei cărora li se dezgheață frigiderul în casă și când vă atârnă limba de cald să vă amintiți că nu ați făcut nimic să vă fie bine, ci v-ați bazat pe dragostea primăriei. Sau v-a fost lene.

[1] Acţiunea se petrece în Alba Iulia, unde primar este Mircea Hava.