“Sistemul de învățământ românesc pune accentul pe faptul că un student trebuie să memoreze anumite informații pentru a reuși într-un domeniu, în timp ce sistemul de învățământ francez se concentrează pe faptul că un student trebuie să învețe să se descurce și să gândească el însuși pe baza unor informații deja disponibile.” Pornind de la propria sa experienţă, Anamaria Blăjan a realizat o comparaţie între învăţământul francez şi cel românesc, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Anamaria Blăjan, a urmat cursurile Facultății de Drept din Oradea și cursurile de relații internaționale și studii europene atât la Universitatea din Oradea, cât și la Université Sorbonne Nouvelle Paris. Pentru o perioadă determinată, lucrează la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În anii de studenție, Anamaria Blăjan și-a pus în aplicare cunoștințele teoretice în calitate de reprezentant al României la Parlamentul tinerilor francofoni și în timpul experienţelor profesionale următoare: fiind participant la simulări ONU (s-a implicat şi ca organizator), UE și ale Parlamentului României și ca stagiar într-un cabinet de avocatură şi într-un birou notarial.

2

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, te rog să ne spui de ce ai ales să studiezi la Paris. Care au fost motivele care te-au determinat să faci această decizie?

Anamaria Blăjan: Dintotdeauna mi-am dorit să studiez la o universitate renumită pe plan mondial, însă acest lucru nu a fost posibil încă din primul an de facultate. Totuși, nu am vrut să renunț la acest vis, așa că m-am luptat ca pentru anul al doilea de facultate să obțin o bursă ERASMUS pentru a studia la celebra universitate franceză, Sorbona. Ceea ce m-a determinat să aleg Sorbona înainte de alte opțiunii a fost faptul că este o universitate cu tradiție. Auzisem de ea încă din copilărie. Personalități importante și-au facut studiile acolo. De asemenea, Parisul este un loc frumos și special. Bogata cultură a orașului mi-a dat de înțeles că și educația se poziționează la un nivel înalt. Și, într-adevăr, experiența studiilor la Paris nu doar că s-a ridicat la nivelul așteptărilor pe care le aveam înainte de a o începe, ci chiar m-a surprins plăcut în nenumărate rânduri. Când m-am înscris pentru a pleca la Paris pentru studii, aveam posibilitatea de a alege între a studia un semestru sau a studia un întreg an universitar acolo.

În momentul plecării, nu eram hotărâtă pe ce perioadă se va întinde șederea mea, dar, datorită faptului că am găsit în Paris ceea ce așteptasem și chiar mai mult, am decis să rămân întregul an universitar.

Care sunt avantajele și dezavantajele pe care le-ai întâlnit în sistemul francez de educație?

Un prim lucru pe care eu l-aș considera avantaj în sistemul francez de educație este modul în care se lucrează în timpul semestrului la cursuri. La cea mai mare parte a materiilor, aveam teme de casă. De obicei, acestea constau în citirea unor texte pe un anumit subiect și în obligația studentului de a pregăti pentru următoarea întâlnire cu profesorul ceea ce am numi în România un „rezumat”. Însă în Franța, acest rezumat trebuie să respecte o anumită metodologie, care, dacă este respectată, permite unei persoane să înțeleagă în profunzime subiectul discutat și să rețină argumentele și caracteristicile pertinente.

Un alt avantaj pe care l-am întâlnit în sistemul de educație francez este faptul că oamenii nu sunt tratați atât de mult în funcție de stereotipuri. Eu aș considera că acest lucru se datorează ori dezvoltării gândirii, sau faptului că multiculturalismul este la el acasă.

În ceea ce privește carențele sistemului francez de educație, pot spune că disproporția dintre teorie și practică este încă prea amplă, cum este, de fapt, în general în lumea întreagă.

Cum se desfășoară interacțiunea dintre profesor și elev în sistemul francez de educație?

Cel puțin la nivel de studii superioare, interacțiunile în sistemul francez de educație se caracterizează mai mult prin dialoguri între adulți decât prin dialoguri între profesori și elevi. Studenții sunt încurajați să își exprime opiniile, să împărtășească bagajul de cunoștințe și să pună întrebări. În majoritatea cazurilor, am observat interesul profesorilor de a se asigura că studenții au înțeles lecțiile și nu doar de a prezenta, indiferent de rezultat, informațiile care trebuie predate. Tot în acest sens, profesorii dădeau dovadă de deschidere față de studenți și de interes de a-i cunoaște îndeaproape, în scopul de a facilita procesul de învățare.

Unde situezi învățământul românesc în raport cu cel francez?

Pe de o parte, aș spune că, în ansamblu, cele două sisteme de învățământ sunt diferite în privința scopului final urmărit și, implicit, a mijloacelor de realizarea a scopului. Sistemul de învățământ românesc pune accentul pe faptul că un student trebuie să memoreze anumite informații pentru a reuși într-un domeniu, în timp ce sistemul de învățământ francez se concentrează pe faptul că un student trebuie să învețe să se descurce și să gândească el însuși pe baza unor informații deja disponibile. Pe de altă parte, probabil că deosebirea anterior menționată dintre cele două sisteme de învățământ este dată de un nivel diferit de evoluție.

Ce anume ai replica în sistemul de învățământ românesc?

Ceea ce am arătat a fi, în opinia mea, plusurile sistemului de învățământ francez este demn de a fi repliat și în sistemul de învățământ românesc. Apoi, deși amabilitatea nu este specifică doar sistemului de învățământ francez, ci întregii societăți franceze, consider că dacă aceasta ar fi mai prezentă și în sisteml de învățământ românesc, s-ar observa o evoluție a societății din țara noastră.

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu