Interviu cu Horia Blidaru, expert europarlamentar la Bruxelles: “România e parte a noii dinamici europene”

Vizita președintelui Emmanuel Macron în România, la 100 de zile după preluarea mandatului, reprezintă un moment important pentru diplomația românească. După întâlnirile din acest an ale președintelui Klaus Iohannis cu omologul american, Donald Trump, și cancelarul german Angela Merkel, întâlnirea cu președintele francez oferă diplomației românești o nouă oportunitate de imagine și de negociere. Imigrația și situația lucrătorilor detașați s-au regăsit pe agenda subiectelor abordate în cadrul întrevederii dintre Klaus Iohannis și Emmanuel Macron, generând abordări diferite din partea celor doi preşedinţi.

Horia Blidaru este, din 2008, expert europarlamentar la Bruxelles. Publică analize pe teme europene în „Adevărul” și „Dilema veche”. Are experiență jurnalistică și juridică. Anul trecut, i-a apărut cartea ”Ieri și nicăieri – România în UE: Cronica unui start eșuat”.  În interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunk, ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la importanţa vizitei preşedintelui Emmanuel Macron în România.

Vladimir Adrian Costea: D-le Horia Blidaru, cum evaluați bilanțul românesc al vizitei președintelui Emmanuel Macron?

Horia Blidaru: Cred că, înainte de toate, sunt de bun augur sincronizarea președinte-premier cu prilejul acestei vizite și colaborarea instituțională care a făcut posibilă gestionarea cu succes a acestui eveniment. România a demonstrat, prin președintele Klaus Iohannis și premierul Mihai Tudose, că poate juca și conta la vârful politicii europene, în perspectiva definirii unui nou parteneriat pentru UE.

Vizita lui Emmanuel Macron la București consolidează poziția internațională a președintelui Iohannis, afirmată cu succes mai ales în acest an. E încurajator faptul că suntem parte a noii dinamici europene. Totodată, sunt de apreciat eleganța și pragmatismul cu care șeful statului român și cel al guvernului au abordat dialogul cu președintele francez pe teme sensibile: mă refer atât la problematica lucrătorilor detașați și aderarea României la Spațiul Schengen, cât și la transferul masiv de tehnologie solicitat de primul-ministru.

Cum se vede de la Bruxelles acest turneu est-european al președintelui Franței?

E relevant să creionăm puțin contextul. Președintele Macron se confruntă cu o scădere abruptă a popularității după primele luni de mandat. E o prăbușire a încrederii într-un președinte proaspăt ales cum n-a mai cunoscut a V-a Republică decât în 1995, în prima vară prezidențială a lui Jacques Chirac. Sondajele de la începutul lunii august indicau o cotă de încredere în capacitatea președintelui de a aborda eficient principalele probleme ale țării de numai 40%, comparativ cu 56% în cazul lui Hollande, în 2012, sau 66% pentru Sarkozy, în 2007. Principala cauză este fractura tot mai vizibilă între un stil de comunicare calificat tot mai des drept hollywoodian și politica de austeritate în curs de implementare.

În aceste condiții și-a asumat președintele francez efortul din această săptămână de a-i convinge pe reprezentanții ceh, slovac, român și bulgar să accepte poziția Parisului privind înăsprirea legislației europene vizând lucrătorii detașați. Revizuirea directivei din 1996 a fost una din promisiunile sale electorale, într-un moment în care Le Pen și Melenchon propuneau, absurd desigur, încetarea unilaterală a aplicării normelor europene în materie.

Precizez aici că există un proiect din martie 2016 al Comisiei Europene de revizuire a acestui cadru – proiect criticat de 11 state est-europene, între care și România, în numele principiului libertății prestării serviciilor în UE. Spre exemplu, Comisia propune reducerea duratei detașării de la 36 de luni, cât e limita în prezent, la 24 de luni. Între propunerile avansate de Franța în iunie, pentru a combate ceea ce țările vestice acuză ca fiind dumping social, durata maximală a detașării e de 12 luni în cursul a doi ani.

Modificarea specificului fiscal al statutului lucrătorilor detașați, în sensul dorit de Franța, ar face complet neatractivă recurgerea la lucrătorii est-europeni. În aceste condiții, la Bruxelles există temeri că exigențele franceze riscă să blocheze dosarul.

“Dumping social sau preferință națională? Ambele distrug Europa”

Președintele Iohannis s-a pronunțat, totuși, în conferința de presă comună, pentru îmbunătățirea directivei…

Așa este, dar nu și-a asumat niciun angajament pentru a susține o modificare în sensul dorit de Franța sau în termenul fixat de dl Macron, respectiv până la finalul anului. E binevenită rezerva diplomatică a președintelui Klaus Iohannis pe această temă sensibilă, care, din păcate, e abordată de autoritățile franceze într-o logică mai degrabă națională, decât europeană. Emmanuel Macron denunța, la Salzburg, directiva în vigoare ca fiind o trădare a spiritului european, iar la București a vorbit de distrugerea Uniunii Europene în absența spiritului de convergență.

Problema României în acest caz nu e atât legislația vizându-i pe cei 30.000 de muncitori români detașați în Franța, cât mai ales e riscul amputării unor principii fundamentale ale construcției europene, dintr-o rațiune foarte periculoasă: protecționismul național. Acesta e adevăratul pericol la adresa proiectului european.

Dacă o directivă europeană datând de peste două decenii, așadar cu mult înainte de extinderea Uniunii spre Est, e o trădare a spiritului european, atunci cum poate fi calificată “clauza Molière”, prin care autoritățile din unele regiuni franceze încearcă să impună obligativitatea cunoașterii limbii franceze de către lucrătorii de pe șantierele pentru lucrări publice?

La urma urmei, dilema aceasta e: dumping social sau preferință națională? Ambele distrug Europa. Cel mai grav mi se pare faptul că 80% din francezi susțin așa-numita clauză Molière, care vizează combaterea prezenței lucrătorilor detașați pe șantierele pentru comenzi publice.

E posibil un troc: România în Schengen în schimbul acordului pentru modificarea directivei?

Macron se dovedește a fi un președinte pro-activ, fapt binevenit atât pentru o Franță redusă, sub Hollande, la un statut mai puțin relevant, cât și pentru o Europă vlăguită de succesiunea de crize și grav vulnerabilizată de dificultatea definirii unor soluții comune la problemele ce afectează întreaga Uniune Europeană.

Cred că e nevoie de înțelegeri punctuale, care să urnească lucrurile în multe privințe, așa cum e cazul injustei blocări, strict politicianiste, a aderării României la Spațiul Schengen, în condițiile în care țara noastră acționează adesea mai responsabil decât state aparținând deja zonei de liberă circulație. E dezamăgitoare, însă, perspectiva formulată de dl Macron – aderarea României abia după reformarea acordurilor care definesc Spațiul Schengen. Așadar, deocamdată nu se pune problema unor concesii românești în vreun alt dosar.

În acest context, aș observa că președintele francez s-a dovedit mai concesiv față de premierii ceh si slovac, la Salzburg, oferindu-le pentru schimbarea de poziție referitoare la lucrătorii detașați o critică a proiectului european de repartizare a solicitanților de azil pe bază de cote de țară. Rămâne de văzut cum vor evolua negocierile până la reuniunea miniștrilor Muncii din UE și Consiliul European, programate la sfârșitul lunii octombrie. Luni, de pildă, Palatul Élysée va găzdui un mini-summit dedicat întării guvernanței comune a zonei euro, cu participarea cancelarului german, a premierilor italian și spaniol și a șefei diplomației UE.

Se anunță o toamnă europeană cu o dinamică interesantă și sper că România va fi un actor tot mai activ pe măsură ce se apropie momentul preluării președinției Consiliului UE.