Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile pe arena internațională, procesul de reformare al Uniunii Europene nu poate neglija modul în care statele membre își propun să se raporteze la politica energetică a UE.

Andreea Străchinescu, Şef de unitate în cadrul Comisiei Europene, Direcţia generală Energie, a realizat o analiză privind perspectivele politcii energetice ale UE în orizontul preşedinţiei române a Consiliului UE din 2019, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vladimir Adrian Costea: Consideraţi că există o schimbare de paradigmă asupra definirii şi înţelegerii importanței potenţialului energetic în cadrul politicilor publice ale Uniunii Europene, în raport cu anii precedenți?

Andreea Străchinescu: Importanţa energiei în viața noastră a fost admisă întotdeauna, însă odată cu promovarea la nivel european a legislației specifice în acest domeniu în anul 2008 și adoptarea obiectivelor concrete pentru anul 2020, în ceea ce privește eficienţa energetică, dezvoltarea energiei regenerabile și reducerea emisiilor de carbon, o altă perspectivă a început să se contureze.

Am început să înțelegem că avem nevoie de o energie curată pentru noi și pentru generațiile viitoare, că există importante dezavantaje aduse de consumul combustibililor fosili, că trebuie să fim eficienți privind modul de consum al energiei, că dezvoltarea economică trebuie decuplată de creșterea corelată a consumului energetic și că avem nevoie să respirăm un aer mult mai curat și implicit să reducem emisiile de CO2.

Care sunt principalele schimbări generate cu privire la Politica energetică la nivelul comunitar?

Odată cu lansarea pe 30 noiembrie 2016 a propunerilor legislative pe energie, incluse în pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, noi elemente au fost aduse în discuție. Aceste propuneri sunt bazate pe evoluția sistemului energetic în urma aplicării politicilor de implementare a legislației vizând obiectivele pentru anul 2020. S-a observat în primul rând că sistemul energetic european trebuie să demonstreze mai multă flexibilitate pentru integrarea energiei regenerabile, că anumite tehnologii și soluții la nivel de sistem energetic trebuie luate în considerare și menționate reguli clare în legislația europeană pentru a le permite să ofere serviciile așteptate. Mă refer aici în primul rând la stocajul de energie, de care toată lumea discută în prezent, mulți considerându-l ca un panaceu universal pentru toate problemele energetice, ceea ce de fapt nu este cazul, dar care are nevoie să fie ancorat în legislația specifică în domeniu pentru a oferi serviciile necesare.

Un alt element demn de menționat este evoluția pieței de energie și necesitatea unor reglementări clare privind funcționarea acesteia, introduse prin legislația propusă de noile propuneri vizând piața de gros și cea de retail. Colaborarea între țările membre la nivel regional este un element important în funcționarea pieței de energie la nivel european.

Probabil cel mai important element în actuala legislație propusă este consumatorul și faptul că acesta va avea un rol major de jucat în sistemul energetic de mâine. Consumatorului i se vor oferi drepturi de acces pe piața de energie și trebuie să ne asigurăm că este un consumator informat, care își cunoaște drepturile și nu în ultimul rând care este protejat. Apare de asemenea în discuție pentru prima oară și conceptul de sărăcie energetică și faptul că țările membre au un rol important în acest domeniu.

Toate aceste elemente fac în prezent obiectul discuțiilor și negocierilor în cadrul Consiliului și Parlamentului European și cu cât este finalizată mai curând această legislație, cu atât vor fi mai clare orientările pentru toți actorii implicați în sistemul energetic european.

Care au fost principalele obstacole care au reprezentat o barieră în cadrul îmbunătățirii Politicii energetice la nivel comunitar? În ce măsură aceste obstacole continuă să existe și în zilele noastre?

Nu trebuie uitat faptul că țările Uniunii Europene sunt diferite în privința resurselor energetice de care dispun și a gradului de dependență față de importurile energetice. Din aceste motive și din necesitatea de a-și asigura securitatea energetică, ca și din motive legate de necesitatea de a asigura un preț al energiei care să nu le pună probleme din punct de vedere al consumatorilor vulnerabili și nu ultimul rând să nu le afecteze competitivitatea industrială, pot apărea multe divergenţe în discuții.

Aceste obstacole continuă să existe și ele vor continua să ne afecteze la nivel european, atâta timp cât nu va exista o reală solidaritate energetică.

Care sunt avantajele pe care România le-a înregistrat în domeniul Politicii energetice? Cum se raportează România la această Politică a UE în raport cu celelalte state membre?

România este una dintre țările care își va atinge obiectivele stabilite pentru anul 2020 în materie de politică energetică și cred că nu este greu, atâta timp cât mixul energetic al României este diversificat și potențialul enorm în materie de eficienţă energetică al clădirilor ne permit ușor să avansăm. De asemenea, reducerea activității industriale a avut un impact major în reducerea emisiilor de CO2. Totul bineînțeles ne evidențiază în mod pozitiv la nivel de UE. Problema va urma în modul în care vom continua ulterior să evoluăm, întotdeauna primii pași fiind mai ușor de realizat iar ulterior costul marginal al eforturilor depuse devenind din ce în ce mai important.

Care este contribuţia pe care România poate să o aducă în cadrul Politicii energetice a UE?

Sistemul energetic european trece în prezent printr-o transformare profundă și avem nevoie de o abordare diferită și sistemică dar și de o contribuție a tuturor actorilor. În momentul de față, gândim și acționăm încă în universuri separate, la nivel de sistem energetic, și acest lucru este valabil pentru multe din țările UE. De ce să nu dea România dovada că poate sparge aceste tipare?

Este nevoie de mult mai multă cooperare regională în materie de fluxuri de energie. De ce să nu inițieze România și să nu fie “vioara întâi” în Europa Centrală și de Sud-Est, având în vedere că suntem al doilea sistem energetic ca importanță, după cel polonez? Rețeaua de electricitate a României joacă un rol central în regiune, furnizând stabilitate țărilor din jur, deci este nevoie ca obiectivele noastre energetice să fie armonizate cu ale vecinilor noștri. Din păcate aceste legături sunt adesea subestimate. Avem nevoie de mai multă colaborare cu vecinii noștrii, în Centrul și Estul Europei în general.

Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune în vederea maximizării potenţialului energetic al Uniunii Europene?

Cred că este nevoie de mult mai multă solidaritate privind securitatea energetică și cooperarea regională. Avem nevoie de o Europă cu adevărat unită din punct de vedere al politicii energetice, și de promovarea inovării pentru energie la nivel european. Toate transformările puse în practică în sistemul energetic vor aduce beneficii maxime dacă multe din tehnologiile, soluțiile și serviciile folosite sunt produse în UE.

Creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE nu trebuie pierdute din vedere și trebuie să fie vizate cu aceeași importanţă ca atingerea obiectivelor politicii energetice.

Care sunt schimbările preconizate în perspectiva anului 2019? În ce măsură Politica energetică ar putea deveni una dintre priorităţile României cu ocazia deţinerii Preşedinţiei Consiliului UE din 2019?

2019 va fi ultimul an al prezentei Comisii și se speră ca până atunci legislația propusă pe energie va fi adoptată. Este clar că pentru implementarea acesteia noile reguli de guvernanță vor fi de asemenea finalizate.

În aceste condiții, modul în care totul va fi ulterior implementat rămâne să fie transpus în legislațiile naționale. În cadrul politicii energetice, rămân însă subiecte care pot fi considerate în orice moment și unul dintre acestea, cum am menționat deja, este securitatea, inclusiv cea energetică, nu numai cea legată de resursele energetice, dar și cyber-securitatea și utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale, totul în contextul unui potențial BREXIT la începutul lui 2019.

Inovația rămâne de asemenea un subiect neutru aș spune, dar extrem de important, care poate constitui una dintre prioritățile Președinției Consiliul UE.

Președinția Consiliului EU ajunge în responsabilitatea României într-un moment crucial și cred că reprezintă o oportunitate extraordinară de a pune pe masa de discuții subiecte de interes european, dar și de a permite o bună promovare a României la nivel European.

Sper din toată inima că rezultatul va fi unul extraordinar pentru noi toți și că România va face din această Președinție una de succes pentru promovarea intereselor europene, inclusiv a celor energetice.

02

Andreea Străchinescu este Șef de unitate în cadrul Comisiei Europene, Direcția generală Energie, fiind responsabilă cu dezvoltarea politicilor și acțiunilor vizând cercetarea în domeniul energiei, cu excepția sectorului nuclear. Principalele dosare de care este responsabilă sunt: Planul strategic pentru tehnologii energetice (Strategic Energy Technology (SET) Plan), care reprezintă strategia de cercetare și inovare a Uniunii Europene, și Orizont 2020, principalul instrument financiar dedicat cercetării și inovării la nivel european.

A. Străchinescu este inginer mecanic și economist, absolventă a Institutului de Construcții București și Academiei de Studii Economice București și are de asemenea o diplomă de masterat în domeniul Afacerilor Internaționale obținută la H.E.C Montreal, Canada.

Înainte de a-și începe activitatea în cadrul Comisiei Europene, A. Străchinescu a lucrat în sectorul public în domeniul dezvoltării economice și cooperării internaționale, politicii și acțiunilor comerciale.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu