Alegerile federale germane care vor avea loc pe 24 septembrie 2017, reprezintă un nou moment cu puternice repercusiuni pe plan european. Cancelarul Angela Merkel (CDU/CSU) pornește cu un avantaj important în faţa candidatului SPD, Martin Schulz, fostul președinte al Parlamentului European. Spre deosebire de peisajul politic olandez și francez, partidele tradiționale germane au reușit să reducă riscul ascensiunii partidelor populiste.

Matei Martin, jurnalist la Dilema veche și la Radio România Cultural, a comentat pentru Europunkt, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pe marginea mizei alegerilor federale din Germania pentru viitorul construcţiei europene. 

(c) poză: Mihaela Ghiță

(c) poză: Mihaela Ghiță

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneți care sunt caracteristicile specifice modelului electoral german în privința organizării alegerilor federale. Cum modifică acest model peisajul politic german?

Matei Martin: Germania a instituit pentru alegerea membrilor Bundestagului un sistem electoral mixt (majoritar uninominal și proporțional de listă). O jumătate dintre membrii este aleasă prin scrutin majoritar, pe circumscripții, cealaltă jumătate fiind aleasă pe principiul votului proporțional. Alegătorul are deci un buletin de vot dublu. Votul hotărîtor pentru configurația Parlamentului este al doilea. Nu voi intra acum în toate detaliile legate de pragul electoral sau de modalitatea de atribuire a mandatelor suplimentare. În orice caz, acest sistem a făcut ca până acum, doar o singură dată, un partid să fi obținut majoritatea absolută în Bundestag. În rest, mereu a fost nevoie de formarea unor coaliții pentru a se asigura stabilitatea guvernamentală. CDU/CSU și SPD sunt, prin tradiție, cele mai mari facțiuni din Bundestag.

Ideologic, CDU și SPD sunt diametral opuse; în mod normal, o guvernare dreapta-stânga ar trebui să fie nonsens. În parlamentele locale, în unele landuri, cele două partide se află în concurență. La nivel federal, însă, guvernarea e asigurată de Marea Coaliție. Consensul ține de cultura politică germană. Negociere, cooperare și consens – asta a produs sistemul politic din Germania.

Lucrurile s-ar putea însă complica dacă duminică SPD nu va obține un scor convingător. Nu e exclus ca Angela Merkel, care merge în alegeri de pe poziția de favorită (CDU are în jur de 40% în sondaje), să-i prefere pe liberali (FDP) și eventual să-i coopteze și pe ecologiști (Die Grünen). Asta ar fi o formulă într-adevăr interesantă – coaliția jamaicană (culorile partidelor sunt negru, galben și verde, ca cele ale drapelului insulei din Caraibe).

Cum se poziționează candidații Angela Merkel și Martin Schulz în raport cu viitorul construcției europene?

Aici, nu sînt diferențe, nu sînt divergențe de opinie între cei doi principali competitori. Și Angela Merkel și Martin Schulz își doresc o Uniune Europeană mai puternică; ambii văd un rol întărit al Germaniei în această construcție. Ca (fost) președinte al Parlamentului European, Martin Schulz are un profil european și autoritate, dar nici experiența politică a Angelei Merkel nu e mai prejos.

Cum va influența rezultatul alegerilor federale procesul de negociere cu Marea Britanie în privința Brexit-ului?

Să ne înțelegem: Brexit a fost hotărîrea cetățenilor britanici, nu e o decizie care să se fi luat la Bruxelles și cu atît mai puțin la Berlin. Dar, dacă tot s-a hotărât că Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, și Merkel și Schulz își doresc ca acest lucru să se petreacă rapid. Ambii sunt deci adepții unui „hard Brexit”. E vorba în primul rând de o clarificare a statutului. Nu poți tărăgăna o situație de incertitudine, de ambiguitate. Pe de altă parte, în negocierile pentru Brexit se discută și despre contribuțiile la care Marea Britanie se angajase și pe care va trebui să le plătească. Aceste obligații, care, după unii, s-ar ridica la 100 de miliarde de euro (Marea Britanie s-a oferit să plătească „doar” 20 de miliarde), constituie un fel de notă de plată la ieșirea din Uniune. Angela Merkel a declarat-o și în timpul campaniei: banii trebuie plătiți!

Cât despre Martin Schulz, ca președinte al Parlamentului European, el a fost martor implicat al primilor pași spre ieșirea Marii Britanii din UE. Și l-a avertizat încă de pe atunci pe fostul premier David Cameron că “ține ostatic întregul continent” pentru niște frământări din interiorul propriului partid și că referendumul ar putea deveni o dublă umilință – a Marii Britanii și a Europei. Aici, a avut dreptate.

În ce măsură victoria lui Martin Schulz va influența politica Uniunii Europene în domeniul migrației?

Poziția Germaniei în ceea ce privește migrația nu s-ar schimba fundamental. Martin Schulz ar condiționa așa-numitele fonduri de solidaritate de asumarea unei cote. Poziția Angelei Merkel e mai nuanțată și, probabil poziția de cancelar și de lider european o obligă la o anumită flexibilitate.

Oricum, așa cum stau lucrurile acum, o victorie a lui Schulz e exclusă. CDU are un avans important, insurmontabil în fața SPD. Cred că nimeni din SPD, nici măcar Martin Schulz nu mai visează la poziția de cancelar. Singurul obiectiv tangibil pentru social-democrați e să obțină un scor suficient de bun încît să mai poată pretinde menținerea la guvernare, eventual într-o viitoare Mare Coaliție, alături de CDU/CSU.

Care sunt formele de manifestare ale populismului în spaţiul german, comparativ cu spațiul britanic și cel francez? Care este specificul populismului în Germania?

Cred că ar fi util să despărțim un pic apele, să discutăm chestiunea din două perspective: cea a cetățenilor și cea a oamenilor politici. Conform unei cercetări realizate acum două luni, o treime dintre alegătorii germani sunt tentați de curente populiste. Dar mai mult de o treime dintre alegători resping categoric orice formă de populism. Încă aproximativ 33% acceptă doar parțial diverse teze populiste. Studiul spune că alegătorii tentați de aceste curente populiste sunt adesea democrați dezamăgiți. Ei nu trebuie văzuți ca dușmani ai democrației.

De pildă, o parte importantă din electoratul conservator nu agreează politica de primire a refugiaților și așa-numita Wilkommenskultur promovate de Angela Merkel. Ascensiunea partidului de extrema dreaptă AfD se poate explica prin exploatarea, de către liderii acestui partid, a acestor temeri legate de străini. “Alternativa pentru Germania” e reprezentată în vreo zece landuri, câștigul de popularitate pe care l-a obținut în ultima vreme nu e neglijabil. Și e posibil ca marginalizarea acestui partid de către mass-media mainstream și de către partidele tradiționale (Angela Merkel și Martin Schulz au dat de înțeles că nu vor colabora în nici un caz cu acest partid) să fi produs exact efectul contrar, adică să fi radicalizat încă și mai mult electoratul. Conform sondajelor, AfD se plasează pe locul al treilea în opțiunile electoratului. Nu va ajunge la guvernare, dar poziția pune niște riscuri.

Pe de altă parte, ascensiunea partidului de extremă stânga (Die Linke) se datorează poate și indeciziei lui Schulz, jocului la centru și compromisurile pe care le-a făcut partidul său – compromisuri considerate inacceptabile de mulți dintre votanții de stânga. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, pentru socialiștii radicali, până și hotărârea de a merge la guvernare alături de Angela Merkel și de CDU a reprezentat un compromis de neiertat. Eventuala destrămare a SPD în caz de înfrângere zdrobitoare îi poate fi imputată și lui Schulz: a reușit, prin irelevanță, să-i îndepărteze până și pe alegătorii tradiționali ai social-democraților.

Cât despre liderii populiști și extremiști ai celor două partide susmenționate, ei nu prezintă alternative reale, nu propun vreun program politic concret, ci doar niște pseudo-oferte menite să satisfacă electoratul dezorientat. Joacă pe un teren fragil și, în absența soluțiilor, mizează pe un discurs radical. Majoritatea (rațională) îi va ține departe de putere. La fel cum s-a întîmplat, până la urmă, și în Franța.

În ce măsură riscul atacurilor teroriste se va simți prezent în timpul campaniei electorale? Va afecta rezultatul scrutinului electoral?

Nu au existat incidente majore în timpul campaniei electorale. Și, până acum, din fericire, Germania a fost scutită de atentate de amploarea celor întîmplate, în ultimii ani, în Franța și în Marea Britanie. Dar e drept că în Europa de azi granițele naționale aproape că nu mai contează. Tragediile din ultima vreme alimentează temerile, generează islamofobie și, deci, alimentează bazinul electoral al xenofobilor, al euroscepticilor etc. Dar, așa cum am mai spus, populismul și extremismul rămân fenomene izolate în Germania.

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu