„Cartea Albă” prezentată în martie a.c. de preşedintele Juncker a readus în prim plan dezbaterile privind instituționalizarea unei Europe cu mai multe viteze. Acumularea momentelor de criză pentru Uniunea Europeană a divizat și mai mult statele membre, îngreunând continuarea construcției Uniunii Europene într-o singură direcție. În discursul din 13 septembrie, preşedintele Juncker a subliniat că “Europa trebuie să respire cu ambii plămâni, atât cu cel de est, cât și cu cel de vest”, propunând un scenariu ambițios, menit să genereze unitate și coeziune în UE. În ce măsură statele membre se vor ralia acestui scenariu? Este Europa pregătită să respire cu ambii plămâni?

Profesorul Cristian Preda, europarlamentar în grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a comentat pentru Europunkt, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pe marginea oportunităţilor şi provocărilor oferite de scenariul şase privind viitorul UE, prezentat de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker pe 13 septembrie la Strasbourg.

 1-23-1

Vladimir Adrian Costea: În ce măsură discursul președintelui Juncker reaprinde entuziasmul și speranțele cetățenilor și statelor membre?

Cristian Preda: Jean-Claude Juncker s-a adresat membrilor Parlamentului European în prima sesiune după vacanța de vară. De când a fost ales președinte al Comisiei, el vine – în fiecare septembrie – la Strasbourg, ca să ne prezinte – nouă, deputaților, și nouă, cetățenilor europeni – un „mesaj către Uniune”. De data asta, Juncker a arătat că avem motive să ne bucurăm. Din 2014 până în prezent, în Europa au fost create 8 milioane de noi locuri de muncă, iar planul de investiții propus de Comisie, acum trei ani, a adus 225 de miliarde de euro, pentru peste 450 de mii de întreprinderi mici și mijlocii. Europa are din nou vântul în pupă, a zis Juncker. El ne-a vorbit, de asemenea, despre ce rămâne de făcut până la sfârșitul mandatului, din ceea ce echipa lui s-a angajat să propună atunci când a pornit la drum.

A prezentat și un nou scenariu despre viitorul UE, după ce în martie propusese alte cinci. Cel de acum e un pas înainte?

E foarte diferit de cele cinci precedente. Acelea includeau câteva forme de cooperare, propunând fie reducerea UE la piață, fie așa-numita „diferențiere de viteză”, fie idealul federalist etc. În intervenția sa din septembrie, președintele Comisiei a vorbit nu despre proceduri, ci despre principii politice. El a explicat că viitoarea Uniune trebuie să fie întemeiată pe libertate, egalitate și forța dreptului. Le-a ilustrat, apoi, pe fiecare dintre ele. În legătură cu prima, a insistat asupra libertății jurnaliștilor de a se exprima. Exemplele legate de egalitate au fost foarte relevante pentru câteva dezbateri recente din România: copiii din toate țările UE trebuie să aibă acces egal la vaccinare, muncitorii detașați și cei „autohtoni” nu pot avea salarii diferite, iar produsele vândute în Est și în Vest nu trebuie să aibă calități diferite. Cât privește statul de drept, Juncker a menționat obligativitatea deciziilor Curții Europene de Justiție, trimițând astfel la felul în care ungurii, polonezii sau slovacii au contestat decizia de relocare a refugiaților. Președintele Comisiei a făcut o și o serie de propuneri instituționale: fuzionarea președinției Consiliului și a președinției Comisiei, adoptarea euro de români, bulgari și croați, menținerea unui singur Parlament European, nefiind firesc să fie creat unul pentru zona euro, constituirea unei celule europene de informații, introducerea listelor transnaționale la alegerile europene, ca și păstrarea sistemului Spitzenkandidat, adoptat pentru prima dată în 2014, desemnarea unui ministru de finanțe la nivel european, prin reunirea portofoliului actualului comisar pentru afaceri financiare și a președintelui euro-zonei  etc.

Care sunt șansele ca statele membre să se ralieze acestui scenariu?

Unele dintre ele s-au pronunțat deja contra propunerilor făcute de Juncker. Premierul danez a criticat ideea de a reuni cele două președinții (a Consiliului și a Comisiei). Cel olandez și-a exprimat nemulțumirea privind ministrul european de finanțe. Cancelarul austriac a spus că țara sa nu e de acord cu extinderea zonei euro. Macron a insistat asupra nevoii de a avea un buget separat și un Parlament separat pentru zona euro. În Marea Britanie, presa a tras concluzia că Juncker vrea ca, după Brexit, să creăm Statele Unite ale Europei. Ministrului ungar de externe nu i-a plăcut apelul la respectarea deciziilor Curții Europene de justiție. Alți estici – românii, cehii, slovacii, croații –  au fost mulțumiți să recunoască în discursul președintelui Comisiei un apel puternic la depășirea clivajului Est-Vest. În Estonia, care asigură președinția rotativă a Consiliului UE, autoritățile au salutat convergența dintre prioritățile prezentate de Tallinn în acest semestru și ambițiile exprimate de șeful Comisiei Europene.

Cum se raportează scenariul prezentat de președintele Juncker la pericolul populismului și extremismului în spațiul european?

În primul rând, prin exprimarea unui optimism destul de robust. Populiștii și extremiștii câștigă teren peste tot unde scepticismul domină dezbaterea publică. Avem motive să fim încrezători în UE, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Populismul mai are un adversar redutabil, și anume domnia legii, menționată de președintele Comisiei ca reper al comunității politice europene. Domnia legii trebuie apărată în fiecare stat-membru. Din păcate, în unele țări recent intrate, inclusiv în România, unora le e greu să accepte superioritatea guvernării legii asupra guvernării oamenilor. Ca să progresăm, mai avem nevoie de ceva, și anume de ambiție, a spus Juncker, citând o „lecție” învățată de la Helmuth Kohl și Jacques Delors.

Este discursul președintelui Juncker unul favorabil României? Ce ar trebui să facem ca să fim un stat important în Europa?

Intervenția din 13 septembrie a fost primită foarte bine la București, atât la nivelul președinției, cât și la cel al guvernului. Nu am remarcat vreo opinie exprimată de vreun parlamentar român, ceea ce e destul de bizar, în condițiile în care, după Tratatul de la Lisabona, rolul legislativelor naționale în articularea politică și legislativă a Uniunii a sporit. Avem multe de făcut, începând cu aderarea la zona euro și la Schengen.

Este România pregătită pentru aderarea la spațiul Schengen și zona Euro?

Intrarea noastră în Schengen, susținută de ani buni de către Comisie, e blocată de mai multe state-membre, care au legat-o de ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, celebrul MCV. Or, aici e problema. Majoritatea actuală nu e în stare să treacă peste interesele egoiste de partid și să renunțe la protejarea corupților aflați în posturi de decizie. Din acest motiv, MCV e blocat. Cât privește adoptarea euro, m-am bucurat să văd că MAE și Klaus Iohannis au prezentat noua noastră dată-țintă, și anume 2022. Din păcate, la nivelul guvernului și la cel al parlamentului nu pare să existe sprijin pentru acest proiect esențial.

Juncker a propus organizarea la Sibiu a unui Consiliu European dedicat viitorului UE. Cum vedeți această propunere?

Da, a fost o surpriză plăcută să-l aud pe președintele Comisiei vorbind despre Sibiu ca gazdă a unui Consiliu European extraordinar, organizat a doua zi după ce britanicii ne vor părăsi. Cu acea ocazie, ar urma să fie luate decizii referitoare la viitoare Uniune. Nu știm dacă numele Sibiu va deveni la fel de cunoscut precum Amsterdam, Nisa sau Lisabona, orașele în care s-au încheiat ultimele tratate europene, dar e motiv de bucurie să știm că Sibiul va figura pe harta politică a Europei, ca un reper instituțional. Iată un motiv în plus pentru a pregăti foarte bine toate detaliile președinției Consiliului UE, pe care o vom asuma în primele șase luni din 2019.

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu