„Cartea Albă” prezentată în martie a.c. de preşedintele Juncker a readus în prim plan dezbaterile privind instituționalizarea unei Europe cu mai multe viteze. Acumularea momentelor de criză pentru Uniunea Europeană a divizat și mai mult statele membre, îngreunând continuarea construcției Uniunii Europene într-o singură direcție. În discursul din 13 septembrie, preşedintele Juncker a subliniat că “Europa trebuie să respire cu ambii plămâni, atât cu cel de est, cât și cu cel de vest”, propunând un scenariu ambițios, menit să genereze unitate și coeziune în UE. În ce măsură Angela Merkel şi Emmanuel Macron se vor ralia acestui scenariu? Va permite motorul franco-german ca Europa să respire cu ambii plămâni?

Tana Foarfă, expert afiliat Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, a realizat o analiză privind viitorul UE sub motorul franco-german, pornind de la viziunea lui Macron şi Merkel despre UE-27, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1-6

Vladimir Adrian Costea: Rezultatele alegerilor federale germane au consolidat poziția CDU/CSU, oferindu-i liderului Angela Merkel un nou mandat de cancelar. În schimb, în Franța, Emmanuel Macron se află la primul mandat de președinte. Cum se răsfrânge experienţa politică a celor doi lideri asupra motorului franco-german în cadrul UE?

Tana Foarfă: Într-adevăr, așa cum au prezis sondajele, CDU/CSU a reușit să rămână primul partid din Germania. Angela Merkel și-a îmbunătățit procentajul de încredere afectat major de soluția ei de gestionare a crizei refugiaților, iar succesul ei în Germania s-a datorat în mare parte sistemului și electoratului stabil și partidelor cu tradiție ce își continuă politicile favorabile pentru alegători la nivel local. Deși învingătoare în alegeri, popularitatea sa se află în scădere, în comparație cu celelalte mandate.

De cealaltă parte îl avem pe Emmanuel Macron, un președinte cu o personalitate mai puternică decât François Hollande. Este vizionar și ambițios, iar acest lucru îi sporește popularitatea, deoarece dorința de reformare a proiectului european a devenit mai puternică în urma ultimelor evenimente ce au avut un impact considerabil asupra forței și unității europene și au sporit lipsa de încredere a cetățenilor în proiectul european. Cu toate acestea, Macron este la început și este entuziasmat, iar acest lucru se vede prin propunerile ambițioase pe care le prezintă, acestea fiind uneori lipsite de detalii practice și de modalități concrete de implementare.

Astfel, dacă până acum motorul franco-german a fost dominat de Angela Merkel datorită stabilității sale politice, coerenței discursului, felului diplomat de a trata chestiunile europene și evitarea provocării de conflicte, faptul că Emmanuel Macron propune o viziune nouă și îndrăzneață îl face să pară un lider mai puternic și mai influent în Uniune. Tocmai din cauza firii diferite a celor doi, un motor franco-german puternic este posibil, pentru că partea franceză va aduce inovație și reformă pentru viitor, iar partea germană îi va aduce o poziționare neutră, cu scop clar de a rezolva conflictele și de a diminua tensiunile, nu de a le provoca.

Care este scenariul la care se raliază cei doi lideri în privința reformării UE? În ce măsură viitorul UE-27 va fi marcat de deciziile politice adoptate de Franța și Germania? Cu alte cuvinte, Merkel și Macron își doresc o UE-27 cu o singură viteză sau, dimpotrivă, cu mai multe viteze de integrare?

Toți liderii pro-europeni doresc ca obectivul lui Jean-Claude Juncker, acela de a avea o Europă care „respiră prin ambii plămâni” (est și vest), să se îndeplinească, însă această viziune este, realistic vorbind, destul de departe de a se îndeplini în următorii 10 ani. Așa că, pentru mandatul său de 5 ani, Președintele Franței a rămas fidel unei viziuni tradiționale împărtășită de cancelarul german: o Europă cu mai multe viteze, toate cuplate la motorul franco-german. Merkel și Macron promovează relansarea motorului franco-german care să consolideze Uniunea Europeană, în special zona Euro. Deși ușile sunt lăsate deschise pentru aderări ulterioare ale țărilor UE în zona Euro, este evident că vom vedea o concentrare a eforturilor pe acest nucleu european, statele periferice fiind încurajate să își demonstreze „ambiția de integrare” în UE.

Cum definesc liderii motorului franco-german relațiile economice și politice ale UE cu Marea Britanie, SUA și NATO? Dar față de Rusia, Turcia, respectiv Israel?

La primul summit UE al președintelui Macron acesta a subliniat importanța viitorului Uniunii în fața dereglării ordinii mondiale, făcând astfel referință la noua politică a Statelor Unite și a unei Uniuni fără Marea Britanie. A fost susținut în discurs și de Angela Merkel, care a spus că, pentru ea, viitorul celor 27 de membri este prioritar față de negocierile pentru Brexit. Ambii lideri urmează poziția Uniunii în negocierile Brexit, aceea că Marea Britanie nu mai poate beneficia de aceleași avantaje și drepturi ca celelalte state membre (practic, refuză un Brexit “à la carte”), însă doresc să continue relațiile economice și politice cu Marea Britanie. În special Macron a spus că este posibil ca Marea Britanie să își găsească locul în UE în viitor, într-o Europă reformată.

Prin victoria lui Trump, UE a primit un semnal că trebuie să își consolideze poziția pe scena internațională și trebuie să nu mai depindă de SUA în domenii cheie. Ambii lideri sunt membri convinși NATO și cred în capacitățile acestei organizații, de aceea doresc să implementeze concluziile summitului NATO din 2014, acelea de a crește cheltuielile pe apărare și atingerea obiectivului de 2% din PIB până în 2024. Însă ideea de o armată independentă a Uniunii a început să se vehiculeze din ce în ce mai mult și atât Merkel cât și Macron susțin crearea unei Uniuni de Apărare europene și a unui fond de apărare european, iar Macron vine cu propuneri de creare a unei forțe comune de intervenție europeană până în 2020, o academie europeană de informare și un parchet european împotriva terorismului.

Ambii lideri au aceeași viziune atunci când vine vorba de Rusia, Turcia și Israel. Rusia trebuie să implementeze acordul de la Minsk, acțiunile sale ce violează dreptul internațional ducând la exigențe în relațiile și dialogul UE-Rusia. Cuplul franco-german promovează cooperarea Uniunii cu Turcia deoarece nu doresc o ruptură a relațiilor, însă subiectul aderării Turciei la UE este închis deoarece această țară nu îndeplinește criteriile și s-a distanțat de principiile Uniunii. Soluționarea conflictului din Israel se poate realiza prin recunoașterea oficială a celor 2 state, Israel și Palestina.

Cum se raportează cei doi lideri la migrația neregulamentară? Dar în ceea ce privește detașarea lucrătorilor în spațiul european?

Angela Merkel consideră că gestionarea migrației este o responsabilitate comună a țărilor UE și încurajează combaterea migrației ilegale și întărirea Frontex. Ea consideră că acordul UE-Turcia ce a contribuit la estomparea fluxului masiv de refugiați din Siria înspre Europa e un exemplu de urmat cu statele nord-africane, dorind astfel încheierea de tratate asemănătoare. Este nevoie de un registru de intrare și ieșire european și de îmbunătățirea schimbului de informații între agențiile de securitate ale statelor membre UE. Emmanuel Macron dorește să creeze un oficiu european de azil și o poliție europeană a frontierelor, obiectivul fiind de accelerare și armonizare a procedurilor, de creare a unei rețele interconectate de identificare și a unor documente de identitate biometrice securizate pentru imigranți. El dorește de asemenea să instaleze un program european de integrare pentru refugiați.

Subiectul detașării lucrătorilor în spațiul european a revenit în atenția mediatică o dată cu vizitele lui Macron în Europa de est pentru a obține acordul acestor țări pentru propunerea sa de reformare a directivei Comisiei Europene din 1996, directivă pe care el o consideră nedreaptă. Președintele dorește reformarea acesteia pentru a elimina frauda, abuzul și competiția inegală în țări mai înstărite precum Franța și Germania. El dorește și limitarea contractelor de detașare a lucrătorilor în țara de destinație la un an (directiva curentă permite companiilor europene să detașeze lucrători în altă țară membră UE pentru 2 ani, aceștia continuănd să își plătească taxele în țara de origine).

Angela Merkel a fost destul de tăcută în această chestiune până acum. În primul rând, fiindcă nu a vrut să aibă o poziție clară pe un subiect sensibil în plină campanie electorală, iar în al doilea rând, fiindcă Germania are opinii divergente pe această temă. Nu se știe încă dacă Germania va accepta reforma acestei directive, deoarece Germania are legi ale muncii flexibile în ceea ce privește salariile, iar această directivă este benefică pentru piața muncii nemțești deoarece contribuie la lupta împotriva îmbătrânirii demografice.

În ceea ce privește zona euro și spațiul Schengen, care este politica celor doi lideri față de statele care și-au manifestat intenția de aderare?

În vizita sa în statele de est, printre care și în România, Emmanuel Macron i-a comunicat Președintelui Iohannis că este deschis ideii ca România să adere la spațiul Schengen, fiind în interesul nostru să fim implicați mai mult în reformarea Europei. Cu toate acestea, el dorește integrarea statelor într-un Schengen reformat, diferit de ceea ce este acum. Având în vedere că el promovează o Europă cu mai multe viteze, este clar că se opune, momentan, aderării statelor membre UE la Schengen și zona euro, deoarece dorește mai întâi să reformeze nucleul UE, ca mai apoi să îl deschidă și celorlalte state. Macron încurajează statelele din Europa de est să își demonstreze ambiția și dorința de aderare și să contribuie politic la buna funcționare a zonei Euro și a spațiului Schengen, pentru ca ulterior să se bucure de statutul de membru.

Imediat după discursul lui Jean-Claude Juncker despre Starea Uniunii, Markus Ferber, un aliat al Angelei Merkel a spus că deschiderea zonei euro către România și Bulgaria ar însemna încă o criză ca cea a Greciei. Merkel nu a fost niciodată atât de drastică, de fapt în mai toate întâlnirile pe care le-a avut cu oficialii români a recunoscut progresul efectuat de România în lupta împotriva corupției și în stabilizarea eforturilor economice. Cu toate acestea, la ultima reuniune cu un oficial român (Dacian Cioloș, ianuarie 2016), Angela Merkel a preferat să fie rezervată și să spună că dorește să vadă mai întâi raportul Comisiei Europene despre progresul făcut de România în lupta împotriva corupției.

Care sunt punctele în care cei doi lideri adoptă poziții contrare?

Nu cred că este vorba de poziții contrare, cred că de fapt avem aceleași concepte, însă idei diferite de implementare, de substanță. Trebuie făcute compromisuri de ambele părți, iar Angela Merkel este și constrânsă datorită coaliției de guvernare cu FDP și ecologiștii, partenerii săi de coaliție opunându-se propunerilor reformiste pentru zona euro precum un buget propriu al zonei euro și crearea unui minister al finanțelor. Astfel, dacă Franța împinge spre o bancă a zonei euro care ar putea fi folosită la creșterea investițiilor, Germania ar prefera ca această bancă să gestioneze în esență dezechilibrele fiscale ale țărilor din zona euro. Dacă Macron vorbește despre un minister al finanțelor al zonei euro, Wolfgang Schäuble (ministrul german al finanțelor) propune o trezorerie europeană care ar supraveghea zona euro și ar avea multe din responsabilitățile Comisiei Europene, precum monitorizarea datoriilor și niveluri de deficit.

Cum se poziţionează statele din Europa Centrală şi de Est faţă de politicile promovate de Merkel şi Macron în cadrul UE?

Ambii lideri sunt pro-europeni și își doresc o Uniune mai puternică și mai democrată, iar acest principiu este ceea ce are nevoie Uniunea pentru a deveni un actor și mai puternic și unit ca în prezent. Respectarea valorilor fundamentale, modernizarea Uniunii și solidaritatea între țările membre sunt componentele esențiale ale succesului european. Însă întotdeauna este dificil să găsești compromisuri între state care au interese, ideologii și culturi diferite, iar aceste elemente nasc tensiuni. Statele din Europa centrală și de est au pornit în acest proiect european dintr-o poziție dezavantajată de trecutul comunist, așa că Uniunea Europeană a reprezentat un ideal de bunăstare și o perspectivă de egalitate cu Europa de vest. Însă o egalitate economică spre exemplu va fi posibilă pe un termen mai îndelungat, iar liderii Europei de vest doresc să avanseze și încurajează estul să țină pasul.

Motorul franco-german are propuneri ce sunt sprijinite de restul Europei, precum extinderea programului Erasmus, armonizarea recunoașterii diplomelor pre-universitare în UE, competențe sporite în gestionarea migrației și combaterii terorismului. Însă sunt elemente ce sunt privite sceptic de către țările din Europa centrală și de est, începând cu simplul fapt că relansarea motorului franco-german și reformarea Europei presupun adoptarea scenariului unei Europe cu mai multe viteze. De asemenea, elementele de creare ale Uniunii de apărare europene evocate de Macron nu sunt suficient de clare și ridică semne de întrebare referitor la apartenența la NATO, element extrem de important pentru statele din Europa de est ce se bucură de găzduirea de exerciții, echipament și personal NATO. Este nevoie de o clarificare în ceea ce privește viitoarea relație cu SUA și de complementarea eforturilor celor două organizații. Tensiuni au fost și vor continua să fie și în gestionarea crizei refugiaților așa cum este propusă de Merkel, statele din est fiind împotriva distribuirii refugiaților prin cote obligatorii. Sau în propunerea lui Macron ca fondurile europene să fie obținute doar după armonizarea taxării și a sistemelor sociale. În plus, că tot am menționat directiva detașării lucrătorilor în spațiul european, țările din Europa centrală și de est au o rată foarte ridicată de migrație a populației înspre Europa de vest, iar orice reformă a acestei directive ce ar proteja țările gazdă din vest ar crea tensiuni naționale în estul Europei.

Tana Foarfă a obţinut licenţa în Ştiinţe Politice la Université Libre de Bruxelles şi a efectuat un master în Studii Europene la KU Leuven, specializarea ei fiind Relaţiile Externe ale Uniunii Europene. În tot acest timp a fost membru coordonator al unei delegaţii participante la o simulare NATO în Washington D.C., unde a obţinut premiul de excelenţă şi a efectuat 2 stagii în Parlamentul European. Lucrarea sa de master intitulată „Importanţa valorilor europene în Strategia Globală a UE – o analiză dintr-o perspectivă externă a promovării valorilor europene” a fost o cercetare condusă în anticiparea lansării oficiale a documentului şi a inclus elemente şi propuneri pentru conţinutul acestui document, cât şi pentru viitorul strategiei de securitate UE.

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu