Pentru a elimina practicile abuzive care eludă regulile europene și naționale și care conduc la încălcări ale drepturilor lucrătorilor, Comisia Europeana a propus în 2016 revizuirea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii .

Pe 23 octombrie a.c., miniştrii muncii din statele membre UE au aprobat un plan de revizuire a directivei din 1996 privind lucrătorii detaşaţi, oferind o satisfacţie parțială preşedintelui francez Emmanuel Macron. Deși inițial au făcut parte din blocul statelor est-europene nemulţumite de revizuirea directivei, România, Bulgaria, Cehia şi Slovacia s-au răzgândit și au votat pentru revizuire.

Această propunere a adus din nou în discuţie problema diviziunii Est-Vest în Europa, care devine din ce în ce mai vizibilă atunci când ne raportăm la dimensiunea dumping-ului social în statele membre, oferindu-ne un indicator fidel pentru a înţelege tensiunile existente în spaţiul european între angajaţi şi angajatori.

Eurodeputatul Renate Weber, din partea Alianţei Liberalilor şi Democraţilor Europeni (ALDE), ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la poziţia României faţă de negocierile în trialog privind reglementarea detaşării lucrătorilor în spaţiul european, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

17626354_10154899626065465_41229617108000

Vladimir Adrian Costea: Cum se poziționează România în raport cu planul de revizuire a directivei din 1996 privind lucrătorii detaşaţi, aprobat de miniştrii muncii din statele membre UE?

Renate Weber: Multă vreme România, prin Guvernul său, s-a opus revizuirii acestei directive, alături de alte 10 state membre, notificând această opoziție Comisiei Europene. Abia în urmă cu câteva zile România și-a schimbat punctul de vedere și și-a declarat acordul față de revizuirea directivei. Nu cunosc motivul acestei schimbări, el nu a fost justificat public, nu știu cine și ce himere a promis în schimbul acestei susțineri, dar în opinia mea este un gest profund nefericit, care subminează poziția statelor care încă se opun în cadrul negocierilor dintre Consiliu, Parlamentul European și Comisia Europeană. În același timp vreau să precizez că deputații români din Comisia de ocupare a forței de muncă din Parlamentul European s-au opus constant, inclusiv prin vot, acestei revizuiri.

Care este semnalul pe care România, Bulgaria, Cehia şi Slovacia îl oferă celorlalte state din Europa Centrală și de Est prin revizuirea poziției privind reglementarea detașării lucrătorilor?

Cum spuneam, schimbarea de opinie a acestor ţări va slăbi poziția celor care se opun în cadrul negocierilor. Știm sigur că Cehiei și Slovaciei li s-a promis o îmbunătățire a situației transportatorilor atunci când se va discuta pachetul legislativ privind transportul. Părerea mea e că se vor trezi cu o mare păcăleală. Nu știm ce li s-a promis României și Bulgariei.

Care este impactul pe care noile modificări îl generează asupra lucrătorilor români, detașați în spațiul european? Care sunt avantaje și dezavantajele aduse de planul de revizuire a directivei din 1996?

În primul rând aș dori să precizez că directiva lucrătorilor detașați nu privește libertatea pe piața muncii europene, ci libertatea de circulație a serviciilor. Muncitorii, lucrătorii, șoferii sau artiștii care se află ca lucrători detașați nu sunt în altă țară în nume propriu, ci pentru că aparțin unei companii care a câștigat un contract de prestări servicii și pe care îl realizează cu lucrătorii proprii, din țară.

Din păcate, raportul din Comisia Empl a Parlamentului European (votat cu 32 pentru, 8 împotriva și 13 abțineri) schimbă încadrarea juridică, în ciuda opoziției Serviciului juridic al PE, și adăugă o bază socială. S-a susținut în permanență că se dorește o mai mare protecție a lucrătorilor detașați. Personal cred că de fapt s-a urmărit eliminarea lucrătorilor detașați. Să mă explic. La nivelul întregii UE numărul total al lucrătorilor detașați este sub două milioane, ceea ce e foarte puțin și marea majoritate a acestora sunt vest-vest. Deci cu salarii relativ asemănătoare. Despre ce protecție e vorba în cazul lor? E vorba strict de plata taxelor în țările în care se desfășoară munca, deși banii provin din țara de origine. Nu cumva vorbim doar de mai multe taxe? Și astfel indirect de eliminarea concurenţei?

Personal cred că lucrătorii din țările central și est europene au fost folosiți ca țapi ispășitori. Sigur că este normal că lucrătorul detașat să fie plătit decent. Oricum este plătit mai mult decât în țară. Dar angajatorul mai plătește și transportul și cazarea acestuia pe perioada detașării. Sunt cheltuieli care se adună.

Așadar, în viitor taxele, nu doar asigurarea de sănătate, vor fi plătite în țara unde se desfășoară munca. Dar ori de câte ori am întrebat ce se întâmplă cu contribuțiile la pensii ale lucrătorilor detașați în condițiile în care taxele și impozitele s-ar plăti nu în țara de origine ci în cea a detașării, răspunsul a fost că asta se va soluționa prin altă legislație. Atât de mult îi interesează soarta detașaților că au ignorat complet dreptul la pensie. Curată ipocrizie.

În ce măsură noile modificări asigură condițiile de aplicare a unui tratament echitabil între lucrătorii detașați și lucrătorii din statul în care aceștia își desfășoară activitatea? Care este impactul generat asupra pieței unice și a libertății de circulație a serviciilor?

Depinde mult și de rezultatul negocierilor. Parlamentul European a acceptat ca detașarea să fie pe o perioadă de 24 de luni cu posibilitatea prelungirii în anumite situații, Consiliul dorește doar 12 luni. E o diferență importantă. Personal cred că vom asista la o reducere a numărului lucrătorilor detașați și mai ales la scoaterea de pe piața serviciilor oferite în alte țări a întreprinderilor mici și mijlocii, care nu își vor putea permite costurile suplimentare.

În ce măsură noile modificări reduc riscul escaladării clivajului dintre Vest și Est? Pe baza acestor modificări, considerați că UE va funcționa cu una sau mai multe viteze?

Diferențele dintre Est și Vest vor continua pentru că ele reflectă puterea economică diferită a statelor. Lucrătorii detașați nu aveau nici un rol aici.

Care sunt principalele scenarii care pot apărea în urma negocierilor în trialog? Care sunt șansele adoptării planului de revizuire a directivei din 1996 privind lucrătorii detaşaţi?

Raportul din PE are câteva minime prevederi care să protejeze și companiile, dar s-ar putea să nu treacă la negocieri. Ca și durata de 24 luni. Faptul că patru state, inclusiv România, și-au schimbat poziția e un semnal nefericit. Personal mă tem că vor trece toate propunerile restrictive. Mă tem de populismul tânărului președinte francez care pare să fi făcut din această revizuire o ambiție personală.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu