Interviu/ Prof. Univ. Dr. Dumitru Preda, diplomat de carieră: „Nu se poate vorbi de o politică românească faţă de statele din regiunea Caraibelor”

Dezbaterile referitoare la relațiile diplomatice şi economice ale României în regiunea Caraibelor sunt mai degrabă marginale în spațiul public românesc, deşi potenţialul pentru cooperarea cu statele şi organismele de cooperare şi dezvoltare din regiune este foarte ridicat. Elaborarea unei strategii externe pentru regiunea Caraibelor reprezintă o condiţie pentru reînnodarea relațiilor României cu aceste state. Ce evoluție au înregistrat relațiile economice ale României cu țările din regiunea Caraibelor în ultimii ani? În ce măsură România reușește să pună în practică o abordare constructivă?

Prof. Univ. Dr. Dumitru Preda a fost Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Cuba în perioada 2011-2016. Doamnia-sa este un diplomat de carieră cu experienţă vastă. A avut misiuni diplomatice temporare în peste 20 de ţări, iar în perioada octombrie 2002-decembrie 2007 a fost Delegat permanent adjunct al României pe lângă UNESCO-Paris. În interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, Dumitru Preda a analizat evoluţia relaţiilor diplomatice ale României cu ţările insulare din Caraibe.

Vladimir Adrian Costea: Consideraţi că există o schimbare de paradigmă asupra definirii şi înţelegerii importanței dezvoltării conexiunilor diplomatice cu ţările insulare din Caraibe?

Dumitru Preda: Aş dori să subliniez de la început că, la nivel de viziune şi decizie politică vizavi de regiunea Caraibelor, nu avem încă nici informaţiile necesare nici o linie de conduită bine definită şi structurată pe o perioadă medie, cel puţin, în concluzie nu se poate vorbi în prezent de o politică românească faţă de respectivele state şi organismele de cooperare şi dezvoltare din regiune. Aceasta în condiţiile în care Uniunea Europeană, de aproape două decenii şi mai ales după 2008, deci după intrarea noastră în acest important organism, desfăşoară o acţiune pe multiple paliere concretizată în acorduri şi diverse instrumente de parteneriat benefice pentru ambele părţi.

Care sunt principalele obstacole pe care le identificați în vederea dezvoltării acestor relații?

Răspunsul meu e simplu: lipsa de interes şi de viziune pentru întreaga zonă a Americii Latine. Cauzele sunt însă mult mai complexe.

Cum se raportează astăzi politica externă a României la zona Caraibelor?

Pentru a da o imagine clară a reprezentării României în zonă este bine să evidenţiez faptul că există o singură misiune diplomatică permanentă, şi anume Ambasada de la Havana, care gestionează de puţină vreme şi relaţiile cu Republica Haiti (unde avem şi un consul onorific) şi Jamaica. În rest, mica misiune (două persoane) de la Caracas (Venezuela) are în responsabilitate 11 state (majoritatea insulare) din Caraibe – Bahamas, Barbados, Antigua şi Barbuda, Dominica, Grenada, Saint Kitts şi Nevis, Saint Vincent şi Grenadine, Santa Lucia, Grenada, Republica Guyana şi Trinidad-Tobago, iar Ambasada din Bogota (Columbia, la fel de redusă ca personal) are în gestiune raporturile cu Republica Dominicană. În aceste condiţii nu cred că se poate discuta despre programe, perspective şi eficienţă, atât în plan politic, cât mai ales economic şi comercial. În plus, să nu uităm că fiecare din aceste state mici are un vot in organismele internaţionale şi, de regulă, dincolo de mai vechi legături şi simpatii ţinând de latinitate, de poziţia României din alte vremuri de sprijinire a mişcărilor de eliberare şi emancipare a fostelor colonii, nu ar mai rămâne alte argumente concrete. Iar statele din Caraibe, care se află în plin proces de realizare a unei coeziuni superioare, care să favorizeze raporturile cu diverse grupări şi entităţi interesate, în scopul dezvoltării şi propriei bunăstari, a se urmări evoluţia dinamică a CARICOM-ului şi relaţiile cu Cuba, nu s-ar opune unei relansări a dialogului cu România. Totul depinde, însă, în primul rând de noi.

Care este cea mai puternică „verigă” în relaţiile României cu ţările insulare din Caraibe? Dar cea mai slabă?

Mi-aş îngădui să spun cea mai stabilă verigă, şi anume Republica Cuba, care acţionează constructiv şi în mod solidar în regiune, cu o consecvenţă pe care trebuie să o admirăm. Mă refer nu numai la statornica consultare politico-diplomatică Cuba-CARICOM (ultima reuniune a miniştrilor de Externe având loc în primăvara acestui an), dar şi la cooperarea strânsă în cadrul CELAC (Comunitatea Statelor Lationo-americane şi caraibiene), toate acestea ducând la consolidarea unei identităţi proprii, la acţiuni de recunoaştere şi prezervare a patrimoniului cultural al regiunii (cu accent pe turism, aducător de importante venituri şi investiţii), la măsuri vizând dezvoltarea durabilă a fiecărei ţări, inclusiv la cooperarea în situaţii de schimbări climatice şi catastrofe naturale.

Cum consideraţi că ar putea fi îmbunătăţite relațiile economice ale României cu ţările insulare din Caraibe?

Aşa cum am subliniat anterior, în primul rând trebuie să existe o voinţă politică capabilă să determine o schimbare profundă în însuşi modul de gândire şi acţiune al României în aceasta zonă, în general în America Latină. Numai pe aceste baze, încurajând, totodată, iniţiativa privată, pe întreprinzătorii români, participând activ la formele de asistenţă şi cooperare ale Uniunii Europene, la manifestările de profil (târguri, expoziţii sau promovarea propriilor produse prin Camera naţională de Comerţ şi Industrie şi alte organisme de diplomaţie economică) vom putea asista la o necesară relansare a relaţiilor economico-comerciale cu ţările din zona Caraibelor, în beneficiul tuturor. Roadele unei asemenea politici active şi diversificate, sunt convins, se vor materializa rapid şi în plan politic.