Interviu/ Miruna Balosin, lector UBB: “Activitatea de lobby este o manifestare a dreptului constituţional de a te adresa autorităţilor executive şi legislative”
“Să oferim mai multă transparență, pentru că nu avem nimic de ascuns”, menționa președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la 25 noiembrie 2014, când a pledat pentru mai multă transparenţă în raport cu modul în care se desfășura activitatea de lobby în spațiul european. La acel moment, potrivit președintelui Juncker, “Comisia și-a deschis ferestrele”, fiind făcut un pas important în direcția unei transparenţe sporite. Din acel moment, în Uniunea Europeană grupurile de interese au fost percepute ca fiind “inerente oricărei forme de organizare socială”. Cu toate acestea, anumite percepții negative privind legalitatea și legitimitatea activităților de lobby continuă să persiste în spațiul european.
Miruna Andreea Balosin, lector în cadrul Facultății de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, cu o solidă activitate academică dedicată lobby-ului european, spațiului public comun și bunelor practici în guvernanța europeană, ne prezintă o amplă analiză pornind de la perspectivele şi provocările privind reglementarea lobby-ului în România şi în UE, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.
Miruna Balosin: Înainte de a începe, trebuie să clarificăm o serie de chestiuni precum ce este lobby-ul și de ce UE a ales folosirea în locul termenului de lobbyist, a unui nume fără încărcătură negativă, cel de reprezentant al grupurilor de interese. Motivația oficială a acestei acțiuni a constat în o necesitate de a cuprinde toate categoriile de grupuri de interese, fără a crea probleme de imagine.
Personal, nu consider că există diferențe în modalitatea de a defini doi termeni precum lobby și reprezentare a intereselor. Lobby-ul se defineşte ca totalitatea acţiunilor desfăşurate de grupuri de interese sau reprezentanţi ai acestora prin metode legale şi legitime, activităţi întreprinse cu scopul de a influenţa formularea politicilor şi luarea deciziilor în cadrul instituţiilor publice. Aceleași elemente le regăsim în definiția oferită de Comisia Europeană în Cartea verde din 3 mai 2006 pentru activitatea de reprezentare a intereselor: „activităţile desfăşurate cu scopul de a influenţa elaborarea politicilor şi procesele decizionale ale instituţiilor europene”.
Vladimir Adrian Costea: Care sunt elementele care definesc dimensiunea lobby-ului în România şi în Uniunea Europeană?
Miruna Balosin: Putem susține că activitatea de lobby din Uniunea Europeană este definită prin transparență, integritate și responsabilitate față de procesul decizional și părțile afectate. Reprezentarea intereselor este total acceptată în cadrul Uniunii Europene, prin respectarea angajamentelor asumate. Comisia și Parlamentul UE s-au angajat să promoveze transparența în relația cu grupurile și organizațiile cu care interacționează, prin intermediul Registrului Comun de Transparență.
Ce face România în această privință? Urmărește „dimensiunea”/ modelul ce pare cel mai ușor de aplicat, modelul Uniunii Europene. Pe scurt, România a început să recunoască și să accepte practicarea activității de lobby la nivel european și național. Avem profesioniști cu coduri de etică obligatorii ce folosesc metode legale și legitime în a–și exercita una din funcțiile de bază, influențarea politicilor publice. Activitatea începe să capete o imagine clară, diferențiindu-se de traficul de influență, mită și corupție. Există cursuri obligatorii de lobby în cadrul universităților (ex. Facultatea de Studii Europene, UBB), meseria de specialist în activitatea de lobby încă din 2011 (cod COR 244708) și o asociaţie a societăţilor și profesioniștilor în lobby, respectiv Asociaţia Registrul Român de Lobby.
Însă aplicarea unor principii vitale precum transparența și responsabilitatea nu a ajuns pe primul plan în cazul lobby-ului românesc. Nu deținem o reglementare a activității de lobby. Autoreglementarea activității de către lobbyiști nu a fost dezvoltată suficient. Asociațiile de lobby au un rol important în promovarea bunelor practici prin conștientizarea, formarea și furnizarea de îndrumare etică celor care doresc să influențeze politica. Diverse studii oferă exemple de companii ce încearcă să facă lobby într-un mod transparent și responsabil, însă acestea rămân excepția de la regulă.
Care sunt avantajele și dezavantajele generate de utilizarea lobby-ului în cadrul procesului decizional?
Activitatea de lobby este până la urmă o manifestare a dreptului constituţional de a te adresa autorităţilor executive şi legislative. Principalul avantaj rămâne că lobby-ul oferă instituțiilor publice, informaţii esenţiale (sub formă de analize substanţiale economice, juridice, sociologice, politice) și propuneri legislative noi, provenind de la cetăţeni sau grupuri care pot fi afectate de anumite decizii, politici sau legi.
Principalele riscuri sau dezavantaje asociate activităților de lobby sunt: abuzul de autoritate ce implică a face o cerere, o promisiune sau acceptarea unei oferte condiționate de o anumită remunerație; accesul privilegiat la instituțiile publice; metode dubioase și ascunderea intereselor urmărite, lobbyiștii susținând că reprezintă organizații non-profit sau experți independenți.
În ce măsură lobby-ul este utilizat în cadrul procesului decizional european şi românesc?
Este o întrebare din ce în ce mai ușor de răspuns în privința procesului decizional european, datorită accentului pus pe transparență, pe nevoia de a reintroduce sentimentul de încredere al cetățenilor în UE. Activitatea de lobby permite fiecărui cetățean să-și exprime interesul, transformând lobbyiștii sau reprezentanții grupurilor de interese într-un canal de comunicare între societate şi instituţiile UE. Este considerată importantă datorită avantajelor enumerate mai sus, toate în spiritul interesului public. Pentru cei interesați de activitatea reprezentanților de interese, metoda cea mai simplă este accesarea site-urilor Comisiei, Parlamentului sau al Registrului unde sunt afișate date privind întâlnirile oficialilor cu membrii înregistrați în Registrul Comun de Transparență.
În România, situația se complică. Deținem legi ce asigură alinierea politicilor la cerinţele europene privind transparentizarea procesului decizional și creșterea gradului de implicare a societăţii civile la luarea deciziei pe politici publice la nivelul Parlamentului și Executivului, precum Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Existența acestor legi reprezintă răspunsul privind începutul folosirii activităților de lobby în procesul decizional românesc, prin afirmarea și susţinerea interesului propriu, chiar dacă nu deținem o metodă de verificare a acestor intervenții.
Care sunt cauzele care justifică modul cum este perceput lobby-ul în cadrul societăţii româneşti?
Ținând cont de lipsa unor studii sociologice actuale axate pe activitatea de lobby în România, consider drept cauze principale: lipsa familiarizării cu acest termen; dezinteresul cetățeanului de a participa activ în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative (a.k.a a face lobby); reticenţa de a recunoaște dreptul celor interesaţi de a-și susţine și promova propriul interes.
Care sunt principalele progrese pe care le identificați cu privire la dimensiunea lobby-ului în spatiul european şi românesc?
Principalele progrese în UE? Apariția binecunoscutei dorințe din ce în ce mai puternice de a acoperi toate găurile dintr-un sistem încă valabil creat pentru toate instituțiile UE. Ce lipsește însă din această dimensiunea? Mai multă acțiune. Registrul Comun de Transparență nu include Consiliul UE și a rămas la stadiul de înregistrare voluntară, deși există o Propunere de Acord interinstituțional privind un registru de transparență obligatoriu încă din septembrie 2016. Anul 2017 s-a încheiat cu promisiunea de a-l transforma într-o unitate obligatorie de reprezentare și comunicare pentru toate grupurile de interese și instituțiile UE.
Legat de România, progresele principale se observă în implicarea societății civile în procesele de luare a deciziilor. Activitățile de lobby și advocacy sunt recunoscute și promovate sub titulatura binelui public. Termenii din mediul lobby-ului, gen strategii, tactici, campanii, etc., încep să devină cunoscuți datorită societății civile și atragerii unui număr din ce în ce mai mare de tineri în varii ONG-uri cu campanii de advocacy în desfășurare.
Care sunt provocările care au rămas nerezolvate în acest domeniu?
Problema de imagine rămâne principala provocare, cauzată de natura „gri” a oricărei intenții de a influența elaborarea politicilor fie naționale, fie europene, activitatea fiind asociată cu manipulare politică greu de controlat. Patru mituri puternice continuă să alimenteze imaginea lobby-ului: (1) lobbyiștii domină legiuitorul; (2) banii sunt cheia activităților de lobby; (3) industria distruge ONG-urile și (4) corupția crește din cauza lobby-ului. Astfel, arena reprezentării intereselor din Bruxelles, în situația prezentă, continuă să fie confruntată cu întrebări despre legalitatea și legitimitatea activităților de lobby europene, în ciuda reformelor anunțate în 2018.
fără comentarii
Fii primul care comentează