Interviu/ Tana Foarfă, expert afiliat Europuls: “Apropierea clasei politice de cetățeni ar trebui să fie prioritatea anului 2018”

Anul 2017 a produs numeroase schimbări pe scena politică internațională, în contextul multiplelor crize și tensiuni care au semnalat nevoia redefinirii raportului dintre clasa politică și cetățeni. În 2018, principala provocare pentru clasa politică va fi să ofere răspunsuri convingătoare la dorința de schimbare exprimată de alegători, fără a neglija că opțiunile acestora vor putea determina schimbări ample la nivel național, regional și global.

Tana Foarfă, expert afiliat Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, a realizat o analiză despre evenimentele care vor influența, cel mai probabil, agenda politică internațională în 2018, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, îți propun să realizezi o retrospectivă a evenimentelor politice ale anului 2017. Care au fost principalele provocări care au marcat agenda politică internațională? Totodată, care au fost principalele lecții cu care am rămas?

Tana Foarfă: Anul 2017 a fost unul prin de surprize și neprevăzut, cred că sunt cuvintele care îl pot descrie cel mai bine. A început prin ceremonia de investitură a lui Donald Trump, un președinte contestat și excentric, cu o viziune ce nu corespunde cu imaginea pe care SUA și-o creaseră până acum pe scena internațională. Redefinirea rolului SUA a lăsat un vid de putere și reprezintă o oportunitate pe care UE dorește să și-o asume. Iar acest suflu nou al Uniunii a fost cel mai bine reprezentat de alegerile prezidențiale din Franța, atunci când Emmanuel Macron a devenit cel mai tânăr președinte din istoria Franței. Asumarea rolului de vizionar și reformator al Uniunii i-a asigurat lui Macron o popularitate foarte mare și a oferit un scop clar de viitor al Uniunii.

Au urmat apoi alegerile parlamentare din Marea Britanie, alegeri anticipate inițiate de prim-ministrul Theresa May pentru a-și consolida puterea. Cu toate acestea, lucrurile nu au decurs conform așteptărilor, neprevăzutul punându-și amprenta în Marea Britanie încă de la Brexit. Partidul Theresei May a pierdut majoritatea parlamentară și a slăbit poziția premierului pe plan intern, dar și a Londrei în negocierile pentru Brexit. Și Germania a trecut prin alegeri anul acesta, Angela Merkel fiind acum în plin proces de negociere cu socialiștii pentru formarea unei coaliții majoritare. Nici aceste alegeri nu au fost lipiste de surprize, partidul eurosceptic a reușit să intre în parlament în urma propagandei anti-migrație, iar Angela Merkel a fost nevoită să negocieze cu liberal-democrații, care între timp s-au retras din negocieri.

Tot în 2017, catalanii nu au fost niciodată mai aproape de independență. Cu o prezență la referendum sub jumătate din populația totală, 90% dintre cei care au votat au dorit independența. Rezultatul nu a fost recunoscut de autoritățile din Madrid, iar acest fapt a dus la altercații între poliție și locuitorii comunității catalane. Guvernul spaniol a declanșat procedura de suspendare a autonomiei catalane, parlamentul catalan a proclamat independența regiunii, iar lucrurile au mai pierdut din intensitate după cererea de azil politic a lui Carles Puigdemont in Belgia. Acest an a reprezentat și finalul regimului președintelui Robert Mugabe în Zimbabwe. O lovitură de stat lansată prin demisia vice-președintelui a forțat președintele să demisioneze, obținând imunitate judiciară și o pensie generoasă pe viață.

Ce ne indică aceste evenimente? Că cetățenii trasmit mesaje elitelor politice. Vedem un curent nou, acela în care cetățenii se folosesc de mijlocul principal pe care îl au, votul, pentru a arăta că vor o alternativă la ceea ce a fost până acum, vor ceva nou. Rezultatele indică faptul că oamenii sunt nemulțumiți cu modul în care politica a fost facută până acum, cu modul în care aleșii lor au făcut politică până acum, au nevoie de schimbare. Așa că principala lecție pe care trebuie să o înțelegem este că trebuie cetățenii au nevoie de o alternativă fiabilă, de un mod transparent de conducere a unei națiuni, de implicare și intelegere a problemelor de zi cu zi. Apropierea clasei politice de cetățeni ar trebui să fie prioritatea anului 2018.

Care sunt evenimentele care vor influența, cel mai probabil, agenda politică internațională în acest an? Care sunt provocările la care vom asista?

Lecțiile anului 2017 sunt foarte importante pentru anul ce urmează, deoarece și acesta va fi marcat de foarte multe țări ce trec prin procesul electoral. Pe plan european, vom avea parte de alegeri ce vor defini politica externă a țărilor din grupul Visegrád precum prezidențialele din Cehia. Vor fi alegeri și în Ungaria, parlamentare, avem parte de alegeri prezidențiale în Irlanda și de alegeri legislative în Italia, unde vom asista în premieră la aplicarea unei noi legi electorale. Nu în cele din urmă, Putin va candida pentru al 4-lea mandat ca președinte al Rusiei anul acesta.

Cele 2 președinții rotative ale UE vor fi observate cu mare atenție, nu doar de România, care va efectua același exercițiu peste exact un an, ci și de celelalte state membre. Bulgaria va deține președinția pentru prima dată de la aderare și trebuie să demonstreze că estul nu se află în urma vestului la nivel înalt. Va urma Austria, care este condusă de o coaliție de guvernare formată din partidul de dreapta și naționaliști FPO, astfel că va fi interesantă de observat atitudinea Vienei în gestionarea afacerilor politice europene în calitate de Președinte al Consiliului UE.

Brexit va rămâne pe agenda europeană bineînțeles, fiind acum în a doua fază a negocierilor ce presupune stabilirea termenilor viitoarei relații UE-Marea Britanie post Brexit. Pe 29 martie 2018 ne vom afla la exact jumătatea perioadei de doi ani până la ieșirea oficială a Marii Britanii din UE, iar în funcție de stadiul negocierilor vom vedea care vor fi prioritățile României în dosarul Brexit în calitate de țară ce deține președinția Consiliului UE în 2019. Vor fi ținute sub observație și mișcările din Catalonia, deoarece acestea setează un precedent pentru alte regiuni din Europa care își doresc o autonomie regională.

Pe plan internațional, Cuba va trece printr-un întreg proces electoral, începând cu alegerile municipale, deoarece regimul Castro se va încheia după 60 de ani.  Vor fi și primele alegeri în Iraq, după căderea Statului Islamic. Alegeri prezidențiale vor fi în Brazilia și în Venezuela. Va fi și primul test pentru Donald Trump, deoarece vor avea loc alegerile legislative de la jumătatea mandatului, iar totalitatea Camerei Deputaților, precum și un sfert din Senat vor fi realese, așa că trebuie văzut dacă va obține o susținere în Congres.

Care sunt perspectivele privind evoluția relațiilor Washington-Beijing, respectiv Washington-Moscova, în anul 2018? Dar între SUA și UE?

Cred că relațiile SUA cu China vor deveni o negociere a ego-urilor celor doi lideri și o bătălie pentru locul de lider mondial, deoarece ambii președinți au planuri domestice ambițioase, iar realizarea lor va contribui la poziția pe care fiecare o va avea pe scena internațională. Dacă Xi Jinping nu are parte de o opoziție prea mare, Donald Trump trebuie să treacă prin Congresul format majoritar din democrați, care nu privesc tocmai cu ochi buni inițiativele președintelui american. Mai este și problema relațiilor de comerț, pe care Trump le-a criticat și le-a catalogat ca fiind unilateral profitabile și nedrepte. Toată lumea se aștepta ca la vizita sa recentă în China, președintele american să adreseze probleme precum practiciile de comerț neloiale, transferurile forțate de tehnologii și furtul de proprietate intelectuală, însă se crede (de partea chineză) că nu există o strategie foarte clară a administrației prezidențiale americane și că reprezentanții americani desemnați să se ocupe de relațiile cu China nu au experiență în afacerile și politicile de comerț. Nu în ultimul rând, există și problemele de politică externă. Trump consideră că Xi Jinping poate reuși de unul singur dezarmarea Coreei de Nord, fapt ce este practic imposibil și dorește un ajutor mai mare al Chinei în rezolvarea acestei probleme. În plus, atacul verbal al lui Trump înspre Pakistan, prin care îi acuză de înșelarea statului american și îi amenință că le va retrage ajutorul acordat, a fost criticat de China, care a lăudat Pakistanul pentru eforturile depuse în combaterea terorismului.

Cât despre relațiile cu Rusia, acestea au avut parte de un punct critic, atunci când au apărut acuzații despre implicarea cibernetică a Rusiei în campania prezidențială a lui Donald Trump. Trump a promovat pe durata campaniei sale o apropiere de Rusia, relații mai cooperante, însă se pare că lipsa încrederii în Rusia, activitățile cibernetice constante ce vizează SUA și investigațiile despre alegeri au deviat politica promovată de Trump. Premierul rus Medvedev a catalogat relațiile dintre Rusia și SUA drept “dezgustătoare”, spunând că Trump este o victimă a fenomenului rusofob ce a cuprins Washingtonul, a criticat administrația referitor la abordarea SUA a situației din Coreea de Nord. De partea cealaltă, administrația Trump a numit Rusia “putere rivală”, a sancționat un aliat apropiat al lui Putin, a furnizat Ucrainei arme pentru a combate militanții pro-ruși și a criticat lipsa de eforturi a Rusiei în Siria pentru rezolvarea conflictului. Mă aștept ca relațiile cu Rusia să rămână reci și să nu avanseze în următorul an.

Nici relațiile cu UE nu au început foarte bine. Imediat după vizita lui Trump, Angela Merkel a declarat că Europa nu poate momentan să se bazeze pe SUA, și că UE trebuie să își ia soarta în propriile mâini. Există sondaje care arată că Donald Trump este mai nepopular în UE chiar decât Vladimir Putin. Deși rezultatul alegerilor a fost surprinzător pentru toți liderii UE, aceștia nu au arătat deloc o atitudine reticentă, deoarece sunt conștienți de beneficiile parteneriatului cu SUA, în special cele comerciale și cele de securitate. Așa că frânele relației dintre SUA și UE se află exclusiv în mâinile lui Donald Trump, fiind primul președinte american de după al doilea război mondial care nu are ca obiectiv strategic păstrarea unității în Europa. Mai mult, el a retras SUA din acordul de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice și acum critică tratatul nuclear din Iran, două elemente extrem de importante pentru UE deoarece liderii europeni au avut o contribuție majoră în realizarea lor.

În ce masură procesul de reformare al UE va fi marcat de viziunea lui Macron?

Macron a adus un suflu nou Uniunii, iar viziunea sa stă deja la baza discuțiilor europene. Agenda liderilor europeni pentru 2018 conține dezbateri despre compoziția Parlamentului European, listele transnaționale, strategiile Pieței Unice Europene, reforma Uniunii Monetare Europene, reformarea securității interne. Această agendă va fi oficial implementată pe 9 mai 2019 la Sibiu, atunci când se vor trage concluzii asupra obiectivelor obținute și a celor rămase și se va pregăti agenda strategică 2019-2024.

Macron nu dorește să fie liderul Europei, ci “unul din lideri” și este conștient că nu își va putea implementa ideile fără ajutorul cancelarului german. Pentru ca planurile privind viitorul Europei să se materializeze, Macron și toată Uniunea are nevoie de Angela Merkel, așa că acțiunile concrete vor avea un ritm mai lent până când Merkel va reuși să formeze o coaliție și să depășească această fază, deja prelungită, a discuțiilor și a incertitudinii guvernului german. În orice caz, mare parte din măsurile inovatoare pentru reformarea Uniunii Europene trebuie implementate până la alegerile europarlamentare din 2019, pentru a stimula încrederea cetățenilor europeni în liderii lor și în proiectul Uniunii.

Care vor fi principalele mize ale alegerilor din Rusia, Turcia si Rep. Moldova?

Alegerile din vecinătatea UE sunt mereu observate cu atenție pentru a se observa comportamentele politice, poziția adoptată în politica externă a statelor ce se învecinează cu UE fiind deosebit de importanta pentru continuarea sau reevaluarea relațiilor UE cu aceste țări. În Rusia nu se anunță momentan surprize, în sensul că Vladimir Putin este considerat favorit în câștigarea celui de-al patrulea mandat. Însă este important procentul cu care va câștiga alegerile, deoarece o majoritate covârșitoare îi va legitima autoritatea și va avea acest argument al susținerii societății în politicile pe care le întreprinde.

Alegerile parlamentare din Republica Moldova de la finalul lui 2018 se vor desfășura după un sistem nou de vot, introdus în 2017. Va fi un sistem de vot mixt, în care 50 de deputați vor fi aleși pe liste de partid, iar 51 vor fi aleși în circumscripții, direct de cetățeni. Există deja nemulțumiri legate de felul în care au fost create aceste circumscripții, este posibil să asistăm la un referendum în 2018 despre această lege.

Alegerile din Turcia de la finalul lui 2019 vor avea o miză foarte mare, deoarece sunt atât alegeri prezidențiale, cât și parlamentare. În urma rezultatului referendumului din 2017 referitor la schimbarea constituției, Președintele ales în 2019 va fi atât șeful statului, cât și șeful guvernului din Turcia, iar numărul parlamentarilor a fost modificat, de la 550 la 600. Rezultatele alegerilor vor conta foarte mult în balanța relațiilor UE-Turcia, în funcție de liderul ales vom vedea o menținere sau o schimbare de paradigmă, dar vor fi importante pentru stabilitatea politică a Turciei, deoarece se așteaptă tensiuni în societate și manifestații.

Referitor la spațiul românesc, care vor fi temele care se vor regăsi, cel mai probabil, pe agenda publică?

Anul 2018 ar trebui să aibă, ca temă principală pentru agenda României, pregătirea Președinției Consiliului UE. Mai este un an până la preluarea Președinției și trebuie realizate consultări și dialoguri pe subiectele cheie ale Uniunii cu reprezentanții Finlandei și Croației, cu care vom crea trio-ul de lucru, trebuie conturate prioritățile împreună cu societatea civilă românească, trebuie făcute sesiuni de informare și pregătiri administrative și lingvistice cu personalul identificat pentru exercițiul președinției, iar un an este un timp foarte scurt. România trebuie să înțeleagă, de la cetățean la lideri politici, însemnătatea momentului RO2019, necesitatea de a profita de acele 6 luni și de a arăta maturitate și profesionalism.

Cu toate acestea, legile justiției vor fi în continuare prezente pe agenda publică, deoarece proiectele de lege adoptate la finalul anului 2017 au elemente de neconstituționalitate, așa cum a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție la Curtea Constituțională. Se așteaptă sesizarea Curții Constituționale și de către Președintele Iohannis. Apoi, ochii sunt ațintiți și pe modificările propuse la Codul Penal, care momentan se află în stagnare după ce mai mulți semnatari ai proiectului și-au retras sprijinul pentru proiect.

Un element de noutate pe scena politică din România ce merită a fi urmărit este noul partid ce se va desprinde din Platforma România 100 a lui Dacian Cioloș și felul în care va evolua până la primul prag, alegerile europarlamentare din 2019. În acest context, vom observa și cum vor evolua celelalte partide după apariția unui actor nou, dacă se vor dezvolta coaliții, cum se vor poziționa. Aceste schimbări pe scena politică vor contura și posibilii candidați la alegerile prezidențiale din 2019, programele și principiile lor.