Am urmărit cu viu interes dezbaterea de ieri din Parlamentul European privind statul de drept din România, sperând că în acest înalt for european voi avea şansa să primesc informaţii exacte, să ascult argumente de bun simţ, solide, să văd deschidere spre compromis şi spre negociere.

Din păcate m-am înşelat amarnic. Nu a fost mare diferenţă între ceea ce am fi putut auzi în Parlamentul României, la televiziunile româneşti sau în cârciuma din colţ: două părţi ireconciliabile, cu două naraţiuni total diferite şi, în unele cazuri, cu alarmisme şi cu apeluri emoţionale rizibile. Mă refer aici nu doar la europarlamentarii români, ci şi la cei europeni, care au intrat pe deplin în hora gâlcevilor mioritice.

Ceea ce din păcate a devenit normă în România, ameninţă să se transfere sau mai degrabă să se consolideze şi la Bruxelles: partizanatul politic dincolo de orice principii, dorinţa de a impune puncte de vedere, fără respect pentru minoritate, aplecarea către orice mijloace pentru servirea propriilor scopuri.

Ori această polarizare şi acest dialog al surzilor nu va duce nicăieri. Nici în ceea ce priveşte soarta României, nici în ceea ce priveşte soarta Europei.

Spectacolul de aseară a fost unul trist: pe teme unde nu sunt confruntate de partidele eurosceptice, marile familii politice pro-Uniune din Parlamentul European se comportă similar partidelor din parlamentul naţional al unui stat cu o cultură politică nu foarte dezvoltată.  Numai că situaţia lor şi construcţia politică în care acţionează este total diferită!

Tare mi-e teamă că actualele elite politice europene nu sunt în stare să înţeleagă semnalele dezaprobatoare tot mai clare venite din partea alegătorilor europeni, la alegerile din Olanda, Franţa, Germania, Austria, Cehia. Şi dacă nu le-au înţeles pe acestea, probabil că nu le vor înţelege nici pe cele din Italia şi din Ungaria, din primăvara acestui an. Poate doar europarlamentarele din 2019 să mai aibă vreun efect – aceasta în cazul în care rezultatul va fi suficient de dezastruos pentru familiile politice mainstream.

Închei prin a-l felicita pe domnul Marian Jean Marinescu, europarlamentar PPE, care deşi a susţinut punctul de vedere al partidului său pe fond, a fost îndeajuns de înţelept şi de curajos să arate că legarea accesului la fonduri europene de situaţia statului de drept este pe cât de neprincipială tratatelor europene în vigoare, pe atât de contraproductivă pragmatic.

 

Tags: , , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu