Interviu/ Prof. univ. dr. Cristian Preda, europarlamentar: 2025, următoarea extindere a UE

Dezbaterile privind viitorul Uniuunii Europene post-Brexit au readus în discuţie problema extinderii blocului comunitar. Recent, douăsprezece state membre ale Uniunii Europene au propus ca Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru, Serbia şi Kosovo să participe la reuniunile privind politicile UE înainte de aderarea lor efectivă. Cele douăsprezece state – Austria, Cehia, Estonia, Irlanda, Italia, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria – au solicitat şi organizarea unui summit anual al UE cu liderii respectivelor ţări, precum şi vizite mai dese ale oficialilor UE în regiune. La scurt timp. Comisia Europeană a lansat pe 6 februarie a.c. Strategia privind „o perspectivă de extindere credibilă”, în cadrul căreia se menţionează că „abordarea reformelor în domeniul statului de drept, al drepturilor fundamentale și al bunei guvernări rămâne cea mai presantă problemă pentru ţările din Balcanii de Vest”.

Profesorul Cristian Preda, europarlamentar în grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a comentat pentru Europunkt, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pe marginea perspectivelor şi provocărilor privind viitorul european al țărilor din Balcanii de Vest.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, în ce măsură considerați oportună extinderea UE în Balcanii de Vest?

Cristian Preda: E nu doar oportună, ci și necesară. Balcanii de Vest fac parte din Europa, iar regiunea e înconjurată de state-membre ale UE. Sigur, există europeni care nu vor să facă parte din UE, de pildă elvețienii, norvegienii, islandezii sau britanicii. În schimb, cetățenii din Balcanii de Vest vor.

În ce măsură țările din Balcanii de Vest îndeplinesc criteriile necesare aderării?

Poate că e bine să menționăm că formula acoperă azi cinci din statele ex-iugoslave (Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, Serbia), plus Albania. Două țări din regiune au îndeplinit deja criteriile de aderare: e vorba despre Slovenia și Croația. Prima a intrat în 2004, a doua – nouă ani mai târziu.

Care este stadiul actual al negocierilor privind integrarea celorlalte țări din Balcanii de Vest?

Doar două dintre ele – Muntenegru și Serbia – negociază. Două state – Albania și Macedonia – au primit statutul de candidat, iar prima speră să pornească negocierile în vară, în vreme ce a doua e blocată – din 2005 încoace – de disputa referitoare la nume, contestat de Grecia. Kosovo și Bosnia și Herțegovina sunt în situația cea mai delicată. La Sarajevo se redactează răspunsurile la Chestionarul trimis de Comisie, după ce consiliul UE a primit cererea Bosniei și Herțegovina de a deveni stat-candidat. Ultima veste e că răspunsurile la acest Chestionar vor fi înmânate, la sfârșitul lui februarie, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Kosovarii stau cel mai prost: sunt singurii care nu beneficiază nici măcar de regimul de liberalizare a vizelor, de care se bucură ceilalți cetățeni din regiune.

Cum se poziționează statele membre ale UE în raport cu aderarea Balcanilor de Vest?

Capitole mai numeroase au deschis doar muntenegrenii. Sârbii voiau să deschidă patru capitole în decembrie, dar Consiliul a acceptat doar două. Macedonenii sunt sprijiniți de toți membrii UE în negocierea cu Atena, referitoare la numele țării. Pentru Bosnia și Herțegovina s-a convenit o nouă strategie în 2014, sub impulsul britanicilor și al nemților. Albanezii nu au putut să deschidă capitole de negociere, fiindcă niciun stat UE nu a considerat normal boicotul Parlamentului practicat de opoziție, sau toleranța față de corupție din partea puterii, ori reluarea traficului de canabis. Despre Kosovo se știe că statalitatea nu e recunoscută de cinci țări UE, între care și România. La începutul mandatului actual al PE și al Comisiei, s-a decis că nu va exista vreo extindere până în 2019.

Ce impact ar avea integrarea țărilor din Balcanii de Vest asupra construcției europene?

Economic, regiunea e mult mai slabă decât țările din Centrul Europei care au aderat în 2004 sau decât România și Bulgaria. Asta nu înseamnă că nu contează. Politic vorbind, e vorba despre mult mai mult. Gândiți-vă la un sârb sau la un bosniac care avea 18 ani în clipa izbucnirii războiului. Dacă a supraviețuit, o asemenea persoană are acum 45 de ani și își dorește, în mod rezonabil, să fie cetățean european înainte de a ieși la pensie. În unele zone din aceste țări, șomajul e de 60%. Mulți au plecat în căutarea unei vieți normale în UE. Fără un viitor în UE, aceste țări se depopulează.

În ce măsură instabilitatea din această regiune poate pune în pericol securitatea UE?

Criza imigranților a început de aici, din Balcani. Primii intrați în Ungaria sau în Germania în 2015 au fost kosovari și bosniaci, nu sirieni. Acum, majoritatea țărilor balcanice sunt considerate „sigure”, iar cetățenii lor nu mai primesc statut de azilant în cvasi-totalitatea țărilor UE. Dar dacă economia nu crește, vor apărea tensiuni sociale mari și, pe acest fond, confruntări naționaliste. Deciziile Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie au făcut să renască retorici inflamate. Unele din țări au livrat luptători străini în Siria și Irak. Pe de altă parte, influențele rusă, turcă și saudită nu sunt tocmai ceea ce ne dorim noi, europenii, în imediata noastră vecinătate. NATO a acceptat recent Muntenegru, dar alte țări – precum Serbia ori Bosnia și Herțegovina – sunt în cel mai bun caz favorabile unei cooperări militare, excluzând aderarea la organizația condusă de Jens Stoltenberg. Stabilitatea din Balcanii de Vest e la fel de importantă ca și cea din Vecinătatea Sudică ori cea Estică.

Care sunt celelalte provocări pe care le identificați în Balcanii de Vest?

Una fundamentală e legată de statul de drept și de mecanismele de luptă anticorupție. De altfel, Strategia Comisiei privind „o perspectivă de extindere credibilă”, lansată pe 6 februarie la Strasbourg arată că nu va exista țară care să fie primită în UE înainte de a rezolva chestiunea foarte delicată a independenței justiției. Din păcate, exemplul oferit de România și Bulgaria, care au promis când negociau că vor consolida statul de drept, pentru ca apoi să nesocotească Mecanismul de Cooperare și Verificare, instituit chiar în acest scop, nu ajută statele din Balcanii de Vest. Prudența e mai mare acum decât era la începutul anilor 2000.

Alte provocări sunt cele legate de reconciliere între vecini. Recent, au apărut tensiuni între sloveni și croați, care sunt deja în Uniune. UE nu va accepta Serbia dacă Belgradul vrea să ne aducă în Uniune conflictul cu Priștina. La fel, albanezii nu vor fi acceptați dacă nu-și normalizează relațiile cu ceilalți balcanici. Altă provocare e creșterea conectivității în transporturi și energie. Vă dau un exemplu, pornind de la experiența mea personală, întrucât fiind raportor al PE pentru Bosnia și Herțegovina călătoresc frecvent în regiune. Ca să ajungi de la Sarajevo la Belgrad e mai ușor să treci prin Viena decât să apuci drumul drept. E doar un exemplu. Un proiect recent propus de Comisie și inclus în cel mai recent „plan de acțiune” privește comunicațiile: țările din Balcanii de Vest ar putea, după model UE, să desființeze costurile pentru roaming, care sunt exorbitante. Îmbunătățirea administrației publice e și ea o provocare.

Care este orizontul de timp privind integrarea acestor state în Uniune?

Data sugerată acum câteva săptămâni și reconfirmată în discuția din plenul Parlamentului European este 2025. Ceea ce înseamnă că nici în viitorul mandat al Comisiei și al Parlamentului nu va fi vreo extindere. Dar poate că în 2019 se va judeca altfel. În orice caz, primele țări menționate ca potențiale membre au fost Muntenegru și Serbia, mai ales că, așa cum am arătat, ele sunt și singurele care negociază efectiv. Comisarul Hahn, responsabil pentru extindere, dar și Înalta Reprezentantă pentru Politică Externă, Federica Mogherini, au explicat că 2025 nu e o promisiune, ci un orizont posibil. Cu condiția ca elitele să facă reforme. Marea problemă e că multe dintre aceste elite sunt corupte. De câte ori mă întâlnesc cu muntenegreni, albanezi, sârbi, kosovari, macedoneni sau bosnieni, le spun că dacă nu vor avea guverne oneste, țările lor nu vor intra în UE. E de la sine înțeles că unora nu le place să audă asta.

Poate face ceva România pentru regiune când va asuma președinția Consiliului UE?

Bulgaria, care asumă președinția semestrială a Consiliului UE, a făcut din Balcanii de Vest una dintre priorități. La Sofia se va ține în luna mai chiar un summit pe această temă. Vine, apoi, președinția Austriei, un stat foarte interesat de regiune. Cam toată lumea așteaptă ca și România să aibă drept prioritate, în prima parte a lui 2019, integrarea vecinilor de la Vest. Când MAE ne-a cerut, nouă, deputaților europeni, să indicăm ce ni se pare important pentru președinția Consiliului UE, în calitatea mea de coordonator pentru afaceri externe al grupului PPE din PE, am indicat fără să ezit vreo clipă: Balcanii de Vest. Cred că guvernul român poate folosi cunoașterea regiunii drept un atu. Și nu doar în timpul președinției Consiliului UE.