Interviu/ Valentin Naumescu, conferențiar UBB: “Italia ne va da, în fond, cea mai reprezentativă radiografie electorală a Uniunii Europene în 2018”

Alegerile anticipate din Italia care vor avea loc pe 4 martie a.c., reprezintă un nou moment cu puternice repercusiuni pe plan european. Principala provocare este reprezentată de scenariile apariţiei unei crize postelectorale, ca urmare a fragmentării electoratului italian şi a incompatibilităţii viziunilor partidelor politice, care vor îngreuna formarea unei majorităţi.

Valentin Naumescu, conferențiar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a analizat miza alegerilor anticipate din Italia pentru Uniunea Europeană, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: De la adoptarea Constituţiei din 1948, fragmentarea electoratului italian, împreună cu eterogenitatea alianţelor politice au determinat învestirea a 64 de guverne. Se va confrunta Italia cu o criză postelectorală după alegerile parlamentare din 4 martie?

Valentin Naumescu: Destul de posibil. Italia ne va da, în fond, cea mai reprezentativă radiografie electorală a Uniunii Europene în 2018. O putere de nivel mediu pe plan mondial, cu indicatori economici și de nivel de viață situați, de regulă, pe media Uniunii Europene. Nemulțumirea cetățenilor este în creștere de mai mulți ani, pe fondul deteriorării situației economice și sociale din țară. Există multă frustrare în Italia, care se va reflecta în alegerile de duminică. Deși mai puțin mediatizată pe plan european decât Germania și Franța, viața politică din Italia traversează o perioadă dificilă, cauzată de slăbirea încrederii italienilor în instituțiile politice tradiționale, în clasa politică, în ordinea liberală și în Uniunea Europeană. Deficitele structurale s-au agravat, datoria publică a crescut, șomajul este în prezent peste media europeană, există sentimentul că Uniunea a abandonat Italia în fața valului de imigranți din nordul Africii iar oamenii își simt viitorul amenințat.

Principala problemă a acestor alegeri anticipate este fragmentarea spectrului politic în trei opțiuni relativ egale (Mișcarea de Cinci Stele, Partidul Democrat și Forza Italia), care au incompatibilități profunde de viziune între ele și care nu se pot alia pentru a forma o majoritate. Sondajele de ultimă oră arată că partidul ultrapopulist Mișcarea de Cinci Stele ar putea obține între 25-30% și s-ar putea clasa pe primul loc, la mică diferență de Partidul Democrat de centru/centru-stânga al lui Matteo Renzi, iar pe locul al treilea va veni Forza Italia, cu un discurs populist de dreapta. Aceste partide nu se pot alia între ele și, chiar dacă s-ar alia, guvernul rezultat prin asocierea oricărora dintre acestea ar fi extrem de instabil și vulnerabil la cele mai mici crize.

În aceste condiții, decisive vor fi rezultatele obținute de partidele mici, aflate la cote sub 10-15%, de care vor depinde posibilele coaliții majoritare. Una dintre coalițiile posibile este de centru-dreapta, cu Forza Italia, Liga Nordului și Fratelli d’Italia, care speră să urce peste 50%.

 Care este pentru UE principala miză a alegerilor parlamentare anticipate din Italia?

Italia este un stat fondator, o democrație importantă a Uniunii, o economie mare. Un eventual eșec al partidelor pro-europene (nota bene – unul singur dintre cele trei mari partide, Partidul Democrat, este pro-Bruxelles, și acela cu condiționări și critici severe) ar echivala cu declinul ideii europene în Italia. După victoriile pro-europenilor din Olanda, Franța și Germania în 2017, normal ar fi acum ca opțiunea pro-europeană să poată impune premierul și în Italia. Dacă nu s-ar întâmpla așa, iar șefia guvernului ar reveni populiștilor sau naționaliștilor, lucrurile s-ar putea complica foarte mult în Uniunea Europeană. Totuși, chiar și un nou guvern Renzi, să spunem, de centru sau centru-stânga (depinde de aliații pe care îi va găsi ulterior), bazat pe o majoritate slabă și cu o opoziție puternică și agresivă, ar însemna o relație capricioasă a Romei cu Bruxellesul în următorii patru ani și ar putea împiedica reforma Uniunii Europene, propusă de nucleul franco-german.

Care sunt perspectivele pentru ca segmentul politic pro-european să evite înfrângerea în faţa coaliţiei formate din Forza Italia, Liga Nordului şi Fratelli d’Italia, respectiv în faţa mişcării populiste “Cinci Stele” (M5S)?

Foarte greu de spus acum. Perspectivele pe termen scurt nu arată prea bine. Pe de o parte, Forza Italia cu Silvio Berlusconi revenit în luptă, la 81 de ani, ar putea coagula o alianță populistă de dreapta, cu accente regionaliste și neofasciste, de puțin peste 50%, caz în care Berlusconi ar emite pretenția de a reveni premier, pentru a patra oară în ultimii 25 de ani. Varianta cu Berlusconi șef al guvernului ar arunca Italia și Uniunea Europeană în aer. Dacă Liga Nordului iese prima dintre cele trei partide de dreapta, Matteo Salvini, de 45 de ani, ar putea cere postul de premier, în situația în care celelalte două formațiuni l-ar susține. Greu de crezut un premier de la Liga Nordului, dar nu imposibil. Matteo Salvini vine cu un slogan á la Trump, de genul Italy First. Mișcarea de Cinci Stele declară că nu se va alia cu niciun partid consacrat. Mai rămâne de explorat în ce măsură fostul premier democrat Matteo Renzi ar putea forma un guvern de centru sau centru-stânga, cu formațiuni mai mici care ar intra în parlament.

În fine, există și varianta cu un parlament fără majoritate (hung parliament) care ar duce fie la un guvern minoritar, fie la noi alegeri, ambele variante fiind nefavorabile pentru Italia și Uniunea Europeană.

În contextul crizei migraţiei şi a menţinerii unei rate a şomajului peste media zonei euro, care sunt perspectivele consolidării poziţiei partidului antisistem Mișcarea 5 Stele (M5S), fondat de comicul Beppe Grillo și condus de vicepreședintele Camerei Deputaților, Luigi Di Maio?

Mișcarea de Cinci Stele a făcut un gest interesant anul trecut în octombrie, prin retragerea lui Beppe Grillo, care își cam atinsese limitele. În schimb, la 31 de ani, carismatic și plin de energie, după moda liderilor politici europeni sub 40 de ani apăruți în ultimul an (vezi Franța, Austria, Germania), Luigi di Maio a adus un reviriment al partidului și ar putea obține între 25-30%, scor cu care nu este exclus să se plaseze pe primul loc. Este mult, dar nu suficient pentru a forma guvernul. Rămâne de văzut dacă și cine l-ar susține pe Luigi di Maio să formeze o majoritate. Berlusconi? Renzi? Greu de crezut. Mulți analiști italieni se tem că țara se îndreaptă din nou spre o ecuație postelectorală confuză și spre un guvern minoritar, ceea ce ar prelungi și ar adânci criza politică din Italia.