Interviu/ Mara Calista, deputat PNL: “Pentru cei cărora le-a crescut salariul, Guvernul a dat cu un deget și va lua cu două mâini”

În anul 2017, Guvernul a aprobat modificări importante Codului fiscal, cu impact asupra impozitului pentru IMM-uri, impozitului pe venit și contribuțiilor sociale. Printre modificările adoptate, transferul sarcinii fiscale a obligațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii datorate de angajator la angajat în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor a provocat dezbateri puternice în spațiul public. Patronatele, sindicatele, partidele din opoziție și Președintele Klaus Iohannis au criticat aceasta măsură, semnalând posibilele efecte negative generate asupra economiei.

Mara Calista este deputat PNL ales în Circumscripţia Electorală nr. 36 Teleorman, membră a comisiilor pentru muncă şi protecţie socială şi pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Parlamentul României. La 28 de ani este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul SNSPA, specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fiind consilier personal al prim-ministrului Dacian Cioloş în perioada decembrie 2015 – octombrie 2016. Într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea pentru Europunkt, Mara Calista a analizat perspectivele şi provocările privind implementarea măsurilor fiscale adoptate în anul 2017.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să ne spuneţi care este rezultatul implementării măsurilor fiscale adoptate de Guvern în anul 2017. Cine a avut cel mai mult de pierdut?

Mara Calista: Să le luăm pe rând. Din păcate, această avalanșă de măsuri fiscale executate pe genunchi va afecta pe termen scurt, mediu și lung cifrele economice, dintr-un motiv foarte simplu: actualul Guvern peticește ceea ce fostul Guvern a greșit. Când mă refer la fostul Guvern, vorbesc despre celelalte două Guverne PSD/ALDE, adică miniștri aflați sub aceeași umbrelă politică. Dar nu despre obtuzitatea gândirii politicilor publice tapetate cu incapacitate de prevedere reală vreau să vorbim, ci despre faptul că aceste cârpeli se fac tot din bani publici. Cu alte cuvinte, și pentru cei cărora le-a crescut salariul, Guvernul a dat cu un deget și va lua cu două mâini. Să nu ne amăgim – impactul salariilor se va vedea în perioada imediat următoare. Foarte multe categorii socio-profesionale au de suferit, dar avalanșa reală se va resimți atunci când mediul privat va opera aceste schimbări în veniturile ulterioare ale angajaților. Pentru că, deși în România, statul rămâne cel mai mare angajator per se, cifrele macro-economice sunt date de către mediul privat, inclusiv de fiecare individ în parte, angrenat în sistemul legal de muncă.

Ca sa vă răspund la întrebare, cine a pierdut întotdeauna, din cauza proastei gestiuni instituționale datorată infuziei în exces a factorului politic este cetățeanul de rând, plătitor de taxe și impozite.

Care a fost impactul pe care aceste măsuri l-au generat asupra economiei?

Rămâne de văzut care vor fi cifrele reale din semestrul 1 al anului 2018. În acest moment este dificil să fac o estimare, chiar și aproximativă. Mi-aș fi dorit să putem discuta de impact pozitiv, de politici publice construite pe baza unui angajament instituțional și nu electoral sau politic, însă îmi e teamă că rezultatele vor fi problematice. În realitate, va fi și mai complicat, într-un context al scumpirii traiului zilnic. Cu ce se mândrește România în anul Centenarului? Cu o serie de politicieni incapabili să construiască pe axa unei țări dezirabile social, economic și investițional, cu o serie de miniștri ce raspund doar nevoii de satisfacție politică a liderului și nimic mai mult.

Cum vă explicaţi decizia Guvernului de a trece contribuţiile de la angajator la angajat? În ce măsură aceasta decizie a fost una oportună?

Ar fi fost o decizie oportună atâta timp cat s-ar fi ținut cont de toate – și au fost multe – sugestiile constructive venite din partea mediului privat, a sindicatelor, dar și a organizațiilor de profil. Din păcate, am văzut clar reacția demnă de un copil râzgâiat în care toți greșesc și doar ministrul muncii și al finanțelor aveau dreptate. Aceasta joacă de-a portofoliul este din bani publici și efectele generate din cauza incompetenței păstrată cu ardoare până în ceasul al 12-lea va afecta țara pe termen mediu. Întorcându-mă la oportunitatea măsurii: să nu uităm laitmotivul “Revoluției Fiscale”: altă peticire a măsurilor profund electorale luate în 2017 ce au golit, literalmente, visteria statului doar de dragul păstrării în lentoare a unui electorat captiv. Nu este normal ca într-o țară civilizată să existe o majoritate asistată (din păcate la limita subzistenței, ce devine relevantă o dată la 4 ani) care să fie susținută de o minoritate activă.

Cum s-a resimţit aceasta măsura în “buzunarul” angajatului?

Frustrant! Este foarte dificil să explici, în calitate de manager sau de angajator, de ce tu oferi aceeași sumă de bani, dar în buzunarul angajatului tău intră mai puțini bani. Riști serioase probleme la capitolul încredere, iar acest lucru, iarăși, va afecta pe termen scurt, mediu și lung bunul mers al economiei țării, deoarece acești oameni (angajații) vor migra către medii mai prietenoase fiscal, îndeobște, exod peste hotare.

În ce măsură angajatorii au dispus de oportunitatea de a reduce salariile angajaților, ca urmare a trecerii contribuţiilor de la angajator la angajat?

A depins foarte mult de calculele interne, de la caz la caz. Sunt convinsă că o serie de angajatori au avut resursele necesare să opereze aceste schimbări, însă altele, pe fondul unor schimbări bruște și multe ale Codului Fiscal au ales metode de etapă până la finalizarea legislativă a Ordonanțelor nr. 4 și nr. 79. Repet, rămâne de văzut care va fi impactul real al măsurilor, doar după ce avem primele cifre oficiale și implementarea ultimelor creșteri ce vor avea loc în luna Martie.

În ce măsură trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat (des)/(în)curajrează munca la negru?

Mă feresc pe cât posibil să folosesc acest termen, tocmai pentru că, în calitate de membru în Comisia de Muncă, munca la negru este o problemă constantă de care ne lovim cu recurență. Nu cred că impactul se va regăsi în munca la negru, ci, mai degraba în dificultatea traiului constant, pe aceeași cantitate de munca și venit redus. Această măsură oricum nu îi afectează pe cei care nu sunt în legalitate, din punct de vedere al muncii. Încă o dovadă a faptului că Guvernul nu reușește să vadă pădurea din cauza copacilor: pune presiune crescută acolo unde nu era nevoie, problemele reale rămânând în picioare.

Care sunt perspectivele și provocările pe care le identificați asupra economiei românești?

Transformarea României din piață de frontieră în piață emergentă. Acest deziderat va fi o carte de vizită reală asupra creșterii încrederii partenerilor străini și autohtoni în parcursul liniar pe termen lung.

Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune pentru a înregistra o creştere economică reală şi sustenabilă?

Investițiile, de orice natură (străine sau românești). Fără investiții nu există oportunități, iar fără oportunități nu poți să ai pretenții de la o populație care devine din ce în ce mai exigentă în ceea ce privește viitorul.