Italia – barometrul electoral îngrijorător al Europei

Alegerile de duminică din Italia s-au încheiat cu un rezultat nu foarte îndepărtat de cel prognozat de specialişti. Niciunul dintre marile blocuri politice/partide înscrise în cursa electorală nu au fost în stare să îşi asigure o majoritate de guvernare. Situaţia se prezintă astfel pentru Camera Deputaţilor, cel mai ilustrativ parametru de analiză:

Uniunea de centru-dreapta (compusă în principal din Forza Italia a lui Silvio Berlusconi şi Liga, fosta Liga Nordului a lui Matteo Salvini): 37,06%

Mişcarea 5 Stele (Luigi di Maio): 31,63%

Uniunea de centru-stânga (cu pilonul principal reprezentat de Partidul Democrat al lui Matteo Renzi):23,67%

Totuşi, au fost identificate unele surprize:

– rezultatul foarte bun al Mişcării 5 Stele, anti-sistem, de la care se aştepta o evoluţie pozitivă în alegeri, dar nu totuşi atât de mare;

– căderea mult mai accentuată decât prognozată a Partidului Democrat, pe undeva însă normală după ce a guvernat în ultimii ani şi a eşuat în referendumul constituţional;

– probabil cea mai mai importantă surpriză, surclasarea Forzei Italia, gruparea tradiţională şi mai moderată a lui Berlusoni, în faţa Ligii, fosta Liga Nordului, a lui Salvini, ceea ce conform înţelegerii pre-electorale înseamnă că Liga ar trebui să dea premierul: doar 13,74%, faţă de 18,35%.

Pentru a înţelege mai bine situaţia, este necesar să comparăm evoluţiile celor mai importante formaţiuni politice italiene, din 2008 până astăzi, la începutul, la mijlocul şi la finalul intervalului:

Partidele tradiţionale – Forza Italia şi Partidul Democrat – au scăzut de la 70% înainte de criză, la circa 32% în prezent. Oamenii s-au săturat de soluţiile tradiţionale, pe care le consideră ineficiente.

Mişcarea anti-sistem confuză ideologic – Mişcarea 5 Stele, a crescut constant, până la a atinge aproape o treime din rândul populaţiei Italiei. Ea îi reprezintă pe cei frustraţi de eşecul constant al partidelor tradiţionale, dar care nu au neapărat o idee clară despre cum s-ar putea schimba lucrurile.

Mişcarea anti-sistem de extremă dreaptă – Liga, fosta Liga Nordului, a avut un mic moment de recul în faţa Mişcării 5 Stele, dar mai apoi s-a apropiat fulminant de pragul de 20%, este drept, beneficiind şi de ajutorul nesperat al crizei migraţiei din ultimii 5 ani, de care Italia a fost grav afectată. Ea îi reprezintă pe cei frustraţi de eşecul sistemului tradiţional, dar care din punct de vedere ideologic sunt dispuşi să încerce soluţii extreme, de dreapta.

Ceea ce nu surprinde tabelul foarte restrâns – centrul şi extrema stângă practic au dispărut în ultimii 10 ani.

Concluzia este una simplă, pe care am putut să o tragem şi în restul Europei, la alegerile din Franţa şi în Germania: marile partide, tradiţionale, de centru stânga şi dreapta, pierd teren de o manieră critică, în schimb pe scena politică urcă fulminant partidele anti-sistem, cu ideologii confuze sau de extremă dreapta, exprimând nemulţumirea surdă a populaţiei faţă de un sistem care nu mai răspunde nevoilor ei.

În plus, ca şi în Franţa sau Germania, această luptă între exponenţii statu-quo-ului, aflaţi în cădere, şi cei ai schimbării, pe alocuri radicale, aflaţi în creştere, se află în momentul fragmentării politice, care conduce la îngreunarea considerabilă a guvernării ţării. Dacă soluţiile de formare a unei guvernări stabile vor întârzia să apară pentru o perioadă lungă de timp, dacă instabilitatea guvernamentală se va croniciza, frustrarea şi lehamitatea populaţiei va creşte suplimentar, dând posibilitatea grupărilor aventuriere să acapareze puterea într-o societate obosită de atâtea frământări şi dezbinarea.

Pentru a înţelege cum se întâmplă asta, este de ajuns să ne uităm la Italia sau Germania perioadei interbelice.

Sursa foto: Sky News