Despre mortul viu din Vaslui

Toată presă scrisă, radio și TV, bloggeri, influenceri și analiști multidisciplinari au luat foc că un vasluian declarat eronat mort nu poate învia, fiind oripilați de absurditatea situației.

Înainte de a ne înfiera împotriva judecătorilor absurzi, o minimă documentare și analizare a situației de fapt se impune. Altfel, riscăm să creștem nivelul de neîncredere în actul de justiție.

Ce s-a întâmplat?

În 2013, soţia omului, plecat din țară din 1992 și despre care nu mai știa nimic, le-a cerut judecătorilor să îl declare mort. Acest proces a durat 3 ani. Procedura este una anevoioasă, care presupune inclusiv publicarea într-un ziar de largă circulaţie a unui anunţ despre deschiderea procedurii de declarare a morţii, cu invitaţia ca orice persoană să comunice datele pe care le cunoaşte în legătură cu cel dispărut. Cum în cazul dat nu au apărut informații că din 1992 l-a mai văzut cineva, instanța a admis cererea de declarare judecătorească a morţii.

Întors în tară pentru că a fost depistat de autoritățile din Turcia având documentele de ședere expirate, motiv pentru care a fost expulzat, a aflat că este declarat decedat.

Omul, greșit asistat ori insuficient documentat, a introdus la 17 ianuarie 2018 o cerere de apel împotriva hotărârii prin care a fost declarat mort, ceea ce nu e tocmai corect în raport de normele Codului de procedură civilă și ale Codului civil.

Ce trebuia făcut ca mortul să învie?

O simplă cerere de anulare la instanța care a pronunțat hotărârea declarativă de moarte. Acest drept este unul imprescriptibil, deci pe care mortul-viu îl poate introduce oricând.

Și pentru că soția se căsătorise între timp și cel mai probabil a avut și el ceva bunuri, să amintim și efectele anulării hotărârii.

Dacă persoana declarată moartă este în viaţă, din punct de vedere nepatrimonial, se înlătură, cu efect retroactiv, încetarea personalităţii juridice a persoanei în cauză. El redevine căsătorit. Dar dacă între timp soţia s-a recăsătorit şi a fost de bună-credinţă, căsătoria lui cu soţul declarat mort se consideră că a încetat la data încheierii noii căsătorii. Însă dacă ea a ştiut că el este în viaţă, adică a fost de rea-credinţă, este considerată bigam. În ceea ce privește bunurile pe care le avea, poate cere, după anularea hotărârii, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putinţă, restituirea lor prin echivalent.