Interviu/ Luminiţa Odobescu, Reprezentantul Permanent al României la UE: “Tendința decalajelor dintre regiunile din Europa este de reducere și nu de creștere”

Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile pe arena internațională, procesul de reformare al Uniunii Europene nu poate neglija modul în care statele membre își propun să se raporteze la problema stringentă a reducerii decalajelor de dezvoltare.

Ambasadorul Luminița Teodora Odobescu, diplomat de carieră şi doctor în relaţii economice internaţionale al Academiei de Studii Economice, Bucureşti, este Reprezentantul Permanent al României pe lângă Uniunea Europeană. În interviul pe care l-a oferit pentru Europunkt, Ambasadorul Luminița Teodora Odobescu a analizat perspectivele şi provocările privind politica de coeziune a UE.

Europunkt: Pentru început, pentru a dispune de o imagine de ansamblu în ceea ce privește politica de coeziune a UE, vă rog să ne spuneți care sunt principalele ritmuri de evoluție ale decalajelor economice, sociale și teritoriale între diversele regiuni și state membre ale Uniunii Europene. În ce măsură persistența acestor decalaje au dus la funcționarea unei UE cu mai multe viteze?

Luminița Teodora Odobescu: Aș începe prin a clarifica un aspect foarte important și anume că Europa cu mai multe viteze are în principal o conotație politică. Din punct de vedere economic, social și teritorial imaginea la nivel regional este mult mai complexă. Mai multe state membre ale UE se confruntă cu decalaje de dezvoltare regională la nivel intern și, implicit, la nivelul UE există diferențe de dezvoltare între regiuni.

Rolul politicii de coeziune este de a recupera decalajele de dezvoltare între diversele regiuni, de a asigura convergența și de a susține creșterea economică.

În realitate, așa cum bine știm, dezvoltarea regională a fost afectată de criza economică din 2008. Efectele crizei s-au simțit mult mai pregnant în țările foarte dezvoltate, unde și ritmul creșterii economice post 2008 a fost mai scăzut decât în statele membre ce beneficiază de sprijin financiar semnificativ prin politica de coeziune. Așadar, dacă vorbim despre decalaje economice la nivel de state membre, acestea nu s-au accentuat ci, din contră, s-au atenuat și acest fapt se datorează în mare măsură și politicii de coeziune. Să nu uităm că PIB-ul României a crescut în perioada 2010-2015 cu 10-15%.

Dacă vorbim în schimb despre atenuarea decalajelor, atunci, pentru a avea o imagine corectă, trebuie să ținem cont de punctul de plecare al fiecărui stat membru şi al fiecărei regiuni și de nevoile specifice de dezvoltare. În timp ce în unele regiuni politica de coeziune se concentrează pe nevoile de investiții în rețele de infrastructura de bază (de transport, energetică etc.) și reconstrucție economică, în altele politica de coeziune investește în principal în inovare. Bineînțeles că aceste domenii nu sunt exclusive. În România, de exemplu, din politica de coeziune s-au investit fonduri în extinderea rețelelor de infrastructură de bandă largă (de exemplu, proiectul RO-Net, care a dat acces la internet în mai mult de 200 de localități din țară) și în dezvoltarea capacității de inovare (cum este proiectul ELI-NP de la Măgurele, care va fi cea mai avansată infrastructură de cercetare din lume).

Un aspect care ne interesează în mod deosebit ca țară este decalajul intern între regiuni. Acesta se datorează în mare parte ritmului diferit de dezvoltare a infrastructurii și deficitului forței de muncă specializate din anumite regiuni. Accesibilitatea și forța de muncă sunt precondiții pentru atragerea de investiții, de aceea sporirea ritmului de implementare a investițiilor pentru reducerea decalajelor regionale în România rămâne o prioritate.

Este firesc ca toate statele să valorifice oportunitățile de creștere economică. În acest sens, sprijinul financiar din politica de coeziune este direcționat către nevoile specifice ale fiecărei regiuni. Și este normal ca, deși ritmul creșterii economice a fost mai rapid în România decât în alte state membre, să persiste în continuare niște decalaje, din simplul motiv că aceste țări au avut o altă bază de plecare. Însă, precum spuneam, tendința decalajelor dintre regiunile din Europa este de reducere și nu de creștere, așa cum o arată și al 7-lea Raport al Comisiei Europene privind coeziunea economică socială și teritorială, publicat în toamna anului 2017.

Care sunt principalele progrese înregistrate în ultimii zece ani în privinţa reducerii decalajelor economice, sociale şi teritoriale?

O să vă răspund prin prezentarea unor cifre concludente din punctul meu de vedere.

La nivelul UE, în perioada 2014-2020, cu sprijinul politicii de coeziune se au în vedere reabilitarea a 4.600 km de cale ferată, construirea a 2.000 km de drumuri din rețeaua TEN-T, în timp ce 750 km de linii de metrou sunt construite sau reabilitate (inclusiv extinderea rețelei de metrou a Bucureștiului). 17 milioane de oameni vor fi conectați la facilități de tratare a apei, 14.5 milioane de gospodării vor fi conectate la rețele de internet și 7 milioane de elevi vor învăța în școli modernizate.

Peste un milion de IMM-uri primesc sprijin din politica de coeziune, care a creat 7 milioane de noi locuri de muncă.

Cu sprijinul programelor de cooperare, 240.000 de oameni participă la inițiative de mobilitate trans-frontalieră, în timp ce 7.000 de afaceri și 1.400 de instituții de cercetare participă la proiecte de inovare.

În ceea ce privește România, progresele înregistrate se referă nu doar la creșterea PIB/cap de locuitor, care în cazul țării noastre variază între 5-15% în cele șapte regiuni de dezvoltare (exceptând regiunea capitală care a înregistrat o creștere de 130% față de media UE), ci și la alți indicatori care vizează, de exemplu, calitatea vieții, progresul social, calitatea guvernanței, calitatea mediului investițional, investițiile în inovație etc.

Lista proiectelor este lungă, politica de coeziune contribuind la construcția drumurilor de centură a multora dintre marile orașe, asigurarea conexiunilor rutiere și feroviare între portul Constanța și granița de vest, noile linii de metrou din capitală, creșterea eficienței energetice a clădirilor rezidențiale (ceea ce a dus la reducerea costurilor gospodăriilor), scăderea șomajului (prin intermediul sprijinului acordat IMM-urilor), modernizare de școli și spitale etc.

Pentru România investițiile din politica de coeziune în perioada 2014-2020 înseamnă 22.5 miliarde de euro, fonduri de la bugetul UE, la care se adaugă cofinanțarea națională. Proiectele finanțate în acest exercițiu financiar trebuie finalizate până la sfârșitul anului 2023.

Sprijinul oferit de UE prin politica de coeziune în implementarea reformelor structurale va avea negreșit un impact pozitiv asupra creșterii economice, prin implementarea reformelor putând fi asigurată o creștere economică de peste 15% a PIB, în următorii 20 de ani.

Pornind de la existența acestor decalaje, care este rolul politicii de coeziune a UE în raport cu strategiile de dezvoltare integrate ale UE?

Politica de coeziune oferă un sprijin important strategiilor de dezvoltare integrate ale UE.

Printre principalele direcții de sprijin ale politicii de coeziune și Agendei urbane a UE se evidențiază strategiile integrate de dezvoltare urbană durabilă. UE pune mult accentul pe susținerea dezvoltării policentrice, care să acopere zonele urbane și peri-urbane, dar și pe cooperarea urban-rural.

O altă direcție de dezvoltare se referă la strategiile macro-regionale. Prima strategie macro-regională a fost adoptată de UE în 2009 (Strategia macro-regională pentru regiunea Mării Baltice) și a fost urmată de alte trei astfel de strategii (Strategiile macro-regionale pentru regiunile Dunării, Mării Adriatic-Ionice și Alpilor).

Acestea sunt cadre integrate de cooperare și dezvoltare, bazate pe proximitatea geografică și a căror implementare poate fi finanțată prin politica de coeziune. Au ca scop cooperarea între state membre UE și state partenere (ne-membre UE) în vederea depășirii celor mai variate provocări (de la infrastructură la migrație și creșterea capacității administrative), specifice unei anumite regiuni geografice.

În ceea ce privește România, Strategia UE pentru Regiunea Dunării (SUERD) va continua să reprezinte o temă importantă în perioada deținerii Președinției Consiliului UE (primul semestru al anului 2019), țara noastră exercitând concomitent și Președinția SUERD (în perioada noiembrie 2018 – octombrie 2019). România are în vedere redinamizarea acestui cadru strategic de cooperare printr-o asumare politică continuă și antamarea unor activități care să conducă la mărirea vizibilității și, respectiv, la abordarea unor teme de interes la nivel european. Totodată, mizăm pe un parteneriat solid cu statele vecine pentru găsirea unor soluții comune la provocările actuale și viitoare (precum îmbunătățirea transporturilor pe Dunăre, protecția mediului, dezvoltarea turismului etc).

Finanțarea SUERD reprezintă un element esențial pentru România, din acest motiv vom continua să susținem în mod prioritar integrarea obiectivelor strategiilor macro-regionale în Programele Operaționale finanțate din fondurile europene structurale și de investiții, dar în egală măsură și la nivelul altor instrumente/programe gestionate centralizat de Comisia Europeană.

În ce măsură procesul de reformă al politicii de coeziune determinat de Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, a contribuit la reducerea decalajelor între regiunile şi statele membre ale UE?

Este încă devreme să analizăm impactul actualului exercițiu și al programelor în derulare asupra decalajelor de dezvoltare. Impactul unor finanțări asupra structurii unei economii și a mediului competitiv se resimte la nivelul creșterii economice după închiderea proiectelor și a programelor. Există însă premise relevante (introduse prin reforma din exercițiul  2014-2020) pentru îmbunătățirea situației existente, inclusiv pentru reducerea decalajelor. Printre acestea se numără orientarea spre rezultate a finanțărilor, în sensul în care toate proiectele aferente unui domeniu finanțat contribuie la atingerea unui rezultat de politică publică, complementar altor intervenții naționale. Și introducerea condiționalităților ex-ante a determinat eforturi suplimentare în stabilizarea cadrului investițional prin documente programatice (strategii investiționale specifice fiecărui domeniu – precum Strategia de Specializare Inteligentă sau Master Planul General de Transport), care asigură premisele necesare dezvoltării echilibrate la nivelul regiunilor.

Care sunt perspectivele de finanțare ale politicii de coeziune pentru următorul Cadru Financiar Multianual? Care sunt principalele direcții de finanțare pe care le considerați necesare în contextul dezbaterilor privind reformarea UE post-Brexit?

După cum probabil știți, Comisia Europeană va prezenta propunerile legislative pentru viitorul Cadru Financiar Multianual la 2 mai 2018, urmate imediat apoi de propuneri sectoriale, inclusiv pentru politica de coeziune post-2020.

În contextul Brexit, există o presiune importantă pe buget, atât pentru completarea diferenței generate de plecarea unui important contribuitor, cum este Regatul Unit, cât și pentru a răspunde noilor provocări cărora UE trebuie să le facă față în prezent, precum migrație, protejarea frontierelor, securitate, apărare, terorism etc.

Pe acest fond, este important ca în noul buget, politicilor tradiționale, precum coeziunea sau agricultura, să li se asigure în continuare alocări financiare ridicate, având în vedere rolul pe care aceste politici l-au jucat și continuă să îl joace în reducerea decalajelor de dezvoltare, asigurarea securității alimentare și susținerea creșterii economice.

Suntem conștienți de presiunea existentă pe aceste politici, nu numai în termeni de reducere a alocărilor, dar și în termeni de modificare a criteriilor de alocare. Suntem, de asemenea, conștienți că nu va fi o negociere simplă. Este nevoie de un efort coordonat de apărare a politicilor tradiționale, care susțin obiectivele economice și sectoriale ale Uniunii.

În egală măsură, suntem gata să lucrăm pentru a face aceste politici mai flexibile, mai accesibile, prin simplificare, beneficiarilor finali.

În contextul exercitării Președinției Consiliului UE în primul semestru din 2019, care sunt direcțiile pe care România le poate promova în cadrul politicii de coeziune a UE?

România rămâne și pe perioada Președinției Consiliului Uniunii Europene de anul viitor un promotor al politicii de coeziune care să se adreseze tuturor regiunilor UE, ca principală politică de investiții, astfel încât să fie realizate obiectivele TFUE privind promovarea unei dezvoltări echilibrate și armonioase a statelor membre și regiunilor, precum și reducerea disparităților de dezvoltare regională.

Simplificarea, flexibilizarea, inițiativele în sprijinul specializării inteligente la nivelul regiunilor, mai ales cele rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice sau a regiunilor care traversează un proces amplu de tranziție industrială vor ghida acțiunea României.

Un dosar major care va fi gestionat pe perioada Președinției române a Consiliului UE va fi viitoarea perspectivă financiară post 2020, așadar inclusiv viitoarea politică de coeziune.

Ca regulă generală, obligația statelor membre care asigură Președinția Consiliului UE este de a acționa ca mediator imparțial. România va căuta, din această poziție, să faciliteze consensul între statele membre pentru a marca progrese importante în procesul de negociere a pachetului legislativ privind viitorul cadru financiar multianual și a celui privind politica de coeziune. Care este importanța acestui exercițiu? Pe scurt, cu cât procesul de negociere se încheie mai rapid și mai eficient, cu atât mai repede putem aproba și demara viitoarele programe operaționale, autoritățile de management având astfel mai mult timp la dispoziție pentru implementarea proiectelor.

În încheiere, aș dori să subliniez că, în cele 6 luni la Președinția Consiliului UE, ne vom concentra pe soluții și decizii care sunt relevante pentru cetățenii noștri. Președinția UE înseamnă responsabilitate și interese comune, Președinția UE este pentru și despre cetățeni, valori, unitate, solidaritate și viitor comun.