Testamentul lui Corneliu Coposu. Despre ce fel de viitor?
La 23 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu (nu aș spune, cum pare să se fi încetățenit – de la ”trecerea în neființă”; pentru un creștin sau un creștin-democrat, moartea nu e ”trecere în neființă”…) a fost dat publicității Testamentul Seniorului.
Reprezentanții Fundației ”Corneliu Coposu” au găsit documentul cu care au marcat ziua de 20 mai 2018 în arhiva acestei instituții.
Iată un pasaj din ceea ce conține testamenul:
Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit întotdeauna oamenii cinstiți și leali și am avut strângere de inimă atunci când prin forța împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale. Am cunoscut și detestat, din prima tinerețe, materialismul istoric și dialectic, concepțiile marxiste, tezele lui Engels, isprăvile lui Lenin. Cred că era comunistă, impusă țării noastre după al doilea război mondial, a fost cea mai mare catastrofă din istoria românească. Nu știu în câtă vreme vom recupera stagnarea malefică pe care ne-a impus-o
Tot testamentul poate fi citit aici:
http://www.corneliu-coposu.ro/testamentul-seniorului/
Ei bine, cine alege să îl citească nu poate să nu remarce și acest pasaj:
” Leg mari speranțe de activitate politică viitoare de tinerii mei prieteni, de a căror carieră viitoare am încercat să fiu preocupat: Costin Borc, Ionuț Muntean, Ionuț Gherasim. Le prevăd un viitor bun.
Simpatia mea pentru tânăra generație de parlamentari, a căror promovare a fost benefică pentru Partid: Lepșa, Mureșan, Dunca, Ionescu, Opriș și ceilalți. Multă încredere în rodajul și afirmarea supleanților noștri.
Cred că forțele partidului trebuie împrospătate prin integrarea unor valori de necontestat, care vor fi benefice pentru dezvoltarea ulterioară a formației noastre. Mă gândesc la Emil Constantinescu, George Șerban, Laurențiu Ulici, Doctor Nae Constantinescu, Romulus Rusan”.
Textul e scris în 1994. La două decenii și mai bine după acel moment, mișcarea creștin-democratică din România este departe de ceea ce ar fi putut să fie și, în orice caz, departe de ceea ce cu siguranță că și-ar fi dorit Corneliu Coposu să fie.
Unii dintre cei nominalizați de Corneliu Coposu în pasajul mai sus citat nu mai sunt în viață. Alții sunt retrași din politică și nu mai doresc să fie implicați. Unii au ratat colosal. Unii dintre cei care au ratat colosal îi detestă adânc pe cei care le spun, având la bază doar fapte, că au ratat.
În primul paragraf al citatului în care Corneliu Coposu proiectează un viitor dezirabil pentru creștin-democrația autohtonă sunt trei nume. Cei trei erau foarte tineri atunci când aceste rânduri au fost scrise.
Nu știu ce face acum Ionuț Munteanu. Dar Costin Borc este foarte aproape de o (nouă) construcție politică, iar Ionuț-Andrei Gherasim are și energie politică, și (cred) dorința de a face politică.
Replay la aceste două fraze în care numele celor trei sunt menționate în Testamentul Seniorului:
„Leg mari speranțe de activitate politică viitoare de tinerii mei prieteni, de a căror carieră viitoare am încercat să fiu preocupat: Costin Borc, Ionuț Muntean, Ionuț Gherasim. Le prevăd un viitor bun.”
Articol apărut pe LaPunkt.
fără comentarii
Fii primul care comentează