Politicienii şi partidele din România faţă cu europarlamentarele: dezastru

Dacă spera cineva că măcar la alegerile europarlamentare, politicienii şi partidele politice din România îşi vor depăşi măsura pe care o demonstrează de obicei în alte treburi obşteşti, fără îndoială că încă de pe acum speranţele i-au fost ucise.

Partidele şi politicienii s-au întrecut în a aborda populist şi cinic scrutinul din 26 mai, fiecare fiind interesat să obţină cât mai mult, indiferent de metodele folosite şi de consecinţele pe care utilizarea acestora le va avea asupra vieţii politice din România şi nivelului de educaţie a electoratului.

Alegerile acestea sunt despre orice altceva, numai despre problemele Uniunii Europene nu.

Preşedintele Iohannis se trezeşte tocmai acum, după doi ani de adormire, să convoace un referendum, în definitiv despre nimic, dar prin care speră să mai aducă 1-2% PNL-ului.

PSD şi PNL se întrec în a pune pe liste, alături de figuri terne, deja uzate, vedete TV mai mult sau mai puţin îndoielnice în speranţa că „metoda Firea” a notorietăţii mediatice le va mai umfla puţin zestrea oricum anemică de voturi. Tot ele, secondate ceva mai discret de ALDE, sunt la concurs în a-i convinge pe români, cu lozinci patriotarde, că ei pot aduce cel mai mult României de la Bruxelles, fără a da mai nimic înapoi UE. PNL chiar a adoptat cu totul şi cu totul hilar şi nepriceput sloganul „America First” al lui Donald Trump, în traducerea românească fără impact „România în primul rând”.

Nici USR-PLUS nu prea se înghesuie în a ne convinge că în sfârşit „avem cu cineva vota”. Nu doar că habar nu avem în ce familie politică europeană vor să se înscrie şi ce susţin mai exact la nivel european (jur că dacă mi se mai întâmplă ca în 2014 să votez împotriva cu PNL-ul de atunci împotriva PPE, pentru a mă trezi a doua zi că PNL trece la PPE, am să strâng pe cineva de gât de data asta), dar ridică şi ei semne de întrebare serioase cu procedura de alegere a listei de candidaţi (la PLUS, s-a făcut ce s-a făcut, pe listă a ieşit tot cine trebuia în opinia conducerii partidului, pentru ca mai apoi listele să fie combinate în alianţă de o manieră cel puţin frustrantă pentru USR) şi cu gestionarea total neprofesionistă şi populistă a înscenării murdare care i s-a făcut Oanei Bogdan de la un nevinovat comentariu pe Facebook (proiectul de lege împotriva propagandei comuniste într-o ţară unde pericolul ei este la fel de mare ca cel de a fi loviţi de un asteroid catapultat de o civilizaţie comunistă este un monument de inadecvare şi obtuzitate politică).

Mai departe, nici nu m-am uitat, dar tare mi-e teamă că am să găsesc din nou aceleaşi stângăcii şi şiretlicuri, poate în alte forme, şi că UDMR este din nou cel mai decent partid din România sub aspectul mecanismelor politice interne ale partidului şi al mesajelor publice.