Istoria României, chiar dacă vorbim doar de o parte a ei, poate fi supusă unor modificări sau revizuiri fără rațiune și aparent fără rost.

Într-un articol publicat pe site-ul https://www.romaniasociala.ro, Cătălin Zamfir, director al ICCV (Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române), pleacă de le premisa că istoria calității vieții în România poate fi rescrisă fără a se ține cont de câteva detalii istorice și faptice care atestă cumva racordarea România la centrul curentelor de răspândire largă în lume, care provin de multe ori din SUA.

Calitatea vieții este o problematică ce vizează întreaga societate și bunul ei parcurs. Creșterea calității vieții este o necesitate vizată atât de politicieni, înalți funcționari publici, cât și de diferiți reprezentanți ai societății civile cu notorietate și influență publică.

”Recent au apărut două cărți, ”Dicționar de calitate a vieții” și ”Enciclopedia calității vieții în România”. Mă așteptam că aceste cărți vor acorda atenție și istoriei cercetărilor pe tema calității vieții, mai ales, în România. Mărturisesc că am avut un șoc. M-am simțit personal insultat de prezentarea a ce s-a întâmplat cu istoria calității vieții, care a fost o parte importantă a istoriei mele”, a scris Cătălin Zamfir.

Cercetătorul își continuă analiză subliniind că: ”Despre ce s-a făcut în România pe această temă în anii 70-80, Dicționaru l… atribuie doar două propoziții. Am întrebat pe colegul coordonator: de ce nu tratează și istoria cercetării românești pe această temă? Mi-a spus: e doar un dicționar; se va trata pe larg în viitoarea ”Enciclopedie…”. Surpriză: în noua carte nu  a apărut nimic pe această temă, ci doar despre ce a făcut colectivul din ICCV după 1989”.

Continuarea articolului aici.

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu