Nu săriți ca arși, nu lovesc în intelectuali de dragul pasiunii partinice, ci de o plictiseală specifică omului de rând care privește circul politic de astăzi. Că tot vorbim despre spectacol, imaginați-vă un decor minimalist o înfățisare afabilă de voltairian înnăscut care taie panglici pentru România. Așa a rămas în imaginarul colectiv acest comic întruchipat la politicii dambovitene – Paleologu. Detalii aici.

Cât de frumos a declarat el că îi place să taie panglici. A fost de un comic molipsitor care l-ar face invidios și pe Caragiale. Episodul candidaturii sale la șefia PDL a fost magnific. Dacă Antena 3 ar da în reluare acele înregistrări cu discursul lui Teodor ar devansa Vocea României. Poate TP ar deveni și mai simpatic și ar câștiga Pipa României de la marinar, nu scuze marinel, se spune mariner. Exagerez, dar sincer mi-ar plăcea. Chirilă, sper că ai notat. Mă refer la Paleologu, nu la mine. Crede-mă că Paleologu poate mai mult decât Tartuffe.

”Românului să nu-i dai vin bun că-l bea cu sifon”

Cred că cel mai bine Paleologu aplica comicul ca virtute printre români, mergând pe marginea axiomei regizorului român care îndemna și stimula papilele gustative ale generațiile viitoare să nu cadă pradă unui spirit autohton – ”Românului să nu-i dai vin bun că-l bea cu sifon”, spunea regizorul Jean Georgescu.

Cei care reactivează mitul intelectualului în cetatea mioritică de astăzi, care ne salvează de gusterii mediocri şi ignari şi mojici și alte neologisme etc. ai politicii românești nu fac decât să se comporte similar cu cei care se identifică cu fenomenul rezistența prin cultură – numindu-l pe Paul Goma în fruntea neputinței lor în loc să-l îmbrățiseze pe I.D.Sârbu. Tot I.D.Sârbu spunea că ”Orice rahat are dreptul să-și scrie memoriile de trandafir”. Deci revin la Paleologu după acest periplu heirupist presărat de aluzii de natura eclectică. Dacă Paleologu ar fi avut un tată miner care i-ar fi zis răspicat: ”Dacă te faci intelectual te omor”, cum a fost cazul lui I.D.Sârbu, poate astăzi n-ar mai fi tăiat panglici cu atâta poftă.

Deși am fi tentați să credem ca tatăl lui Sârbu era antiintelectual, nu era așa, era doar dezamăgit de clasele educate pe care le cunoștea și prefera să nu-și lase copilul pradă unui drum ce are dozat miasma promiscuității morale. Când îl văd pe T.P. lângă Petrov nu pot să nu reflectez la toată eseistica lui Sârbu despre intelectuali.

Aș vrea să-i amintesc lui Paleologu (cu dragoste, căci știu că-i place monarhia) că tradiția de a tăia panglici la proiecte mari datează de cel puțin 150 de ani, de când Regele Carol I, pasagerul primului tren care avea să circule în România, pe ruta Bucureşti – Giurgiu, plecând din Gara Filaret, a inaugurat „întâiul drum de fier românesc”.

Când te uiți la Paleologu, pare apetisant să-l alegi ca o porție de cartofi wedges, e mai eco, friendly,mai appealing, bașca mai și citește cărți grele și citează din nume exotice, dar noi știm prea bine că ne plac cartofii prăjiți cu mult ketchup sau maioneză. Unii vor și supliment de cartofi prăjiți. Alții vor sifon. Alții amândouă. Paleologu poate fi cel mult o murătură, deci îl încadrăm tot la capitolul suplimente alimentare.

Întreb și eu retoric, poate cu puțină malițiozitate: Mai trăiți, români, după atâta sifon?

Sursa foto: Facebook/Theodor Paleologu

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu