Roger Scruton: in memoriam

Roger Scruton a fost un om al lumii de ieri. I-au fost străine tentaţiile şi idolii celor cu care a fost contemporan. Acolo unde cei mai mulţi dintre (post) moderni preferă efemerul glamour, Roger Scruton a ales tradiţia ce durează şi formează caractere.

Pentru conservatori, Roger Scruton a jucat, mutatis mutandis, rolul pe care Edmund Burke l-a jucat, la fine de secol XVIII, acela de a organiza şi sistematiza o reflecţie, insistând asupra a ceea ce modelează viziunea despre om a acestei direcţii intelectuale. Asemenea lui Burke, Roger Scruton a înfruntat, în polemici memorabile, pe revoluţionari şi obsesiile lor. Asemenea lui Burke, s-a întemeiat, în campaniile sale, pe o erudiţie care nu era niciodată stearpă sau pedantă.

Roger Scruton a fost unul dintre acei oratori care farmecă şi impun nu prin exerciţii retorice facile, ci prin firescul asumării ideilor. Conferinţele şi interviurile care îi duc mai departe vocea şi chipul sunt testamentul în care se recunoaşte unicitatea personajului care a întruchipat un spirit englez, subtil, sobru, dar şi ironic. În timbrul lui Roger Scruton am putut recunoaşte elementele tradiţiei fără de care identitatea noastră ar înceta să mai aibă sens; credinţa, cultura, libertatea, decenţa, familia, guvernarea limitată sunt pilonii universului său.

Roger Scruton a întruchipat, cu nobleţe şi cu discreţie, condiţia conservatoare. Mergând împotriva curentului, alegând, încă din anii ‘70 ai secolului XX, rezistenţa şi solidaritatea cu cei care se opunea comunismului, evocând, tenace şi limpede, frumuseţea ce luminează existenţa noastră, Roger Scruton şi-a construit destinul cu acea seninătate pe care stocii de demult o înfăţişau. Despărţirea de corpul său pieritor nu înseamnă nimic. Spiritul său rămâne, spre a locui acest teritoriu al imaginaţiei intelectuale, spre care ne reîntoarcem, pentru a ne reaminti ceea ce contează cu adevărat, dincolo de mode şi dincolo de moarte.

Articol apărut în LaPunkt,