Între 42 și 57% din decesele înregistrate din cauza COVID-19 în state occidentale precum Italia, Franța, Irlanda, Spania și Belgia provin din azilurile de bătrâni, arată un studiu al London School of Economics. Condițiile generale nesatisfăcătoare în care funcționau aceste aglomerări de persoane vulnerabile în fața noului coronavirus și măsurile insuficiente luate de patronii lor la izbucnirea epidemiei au contribuit la apariția unor rate foarte înalte de îmbolnăvire și de deces, arată un reportaj al ziarului Politico, efectuat în nordul Italiei.

În Italia, fenomenul este numit „masacrul tăcut” și pentru că este extrem de dificil de făcut o estimare corectă a numărului de decese din azilurile de bătrâni deoarece, spre deosebire de spitale, nu există un sistem bine pus la punct de centralizare a datelor. Totuși, foștii angajați ai azilurilor vorbesc și de rate de deces de 25% dintre persoanele internate.

Azilurile de bătrâni sunt „locurile perfecte pentru proliferarea virsului”, a subliniat Filippo Anelli, președintele Asociației Naționale Medicale din Italia, pentru Politico.

„Nu au fost efectuate teste, zeci de lucrători cărora nu li s-a oferit protecția cuvenită s-au îmbolnăvit, devenind purtători ai bolii, iar cazurile confirmate nu au fost izolate la timp”, a descris Anelli situația.

Angajații azilurilor de bătrâni vorbesc la rândul lor de subestimarea bolii în primele săptămâni de răspândire a epidemiei, de ascunderea îmbolnăvirii primilor lucrători și pacienți, de decizii manageriale neinspirate precum aceea de a interzice utilizarea măștilor de protecție cu scopul declarat de a nu-i înspăimânta pe bătrânii internați, de zeci de bătrâni lăsați să moară fără asistența medicală potrivită.

Reclamațiile împotriva azilurilor de bătrâni din Peninsulă a condus la investigații la mai bine de 600 de astfel de unități începând cu luna februarie. Dintre acestea, peste 100 nu respectau legea, iar câteva zeci dintre ele au fost închise.

Imaginea de ansamblu este cea a unor unități suprapopulate, cu prea puțin personal pregătit pentru îngrijirea bolnavilor sau pentru măsuri de prevenire și încetinire a răspândirii virusului.

Pe lângă tristețea provocată de pierderea celor dragi, oamenii care și-au internat părinții sau bunicii în azilurile de bătrâni sunt furioși pe gestionarea crizei de către patronii acestor unități.

„Plăteam 2000 euro pe lună ca să îi asigurăm îngrijire și respect, dar asta nu s-a întâmplat”, reclamă Renato Lambranzi, din Milano, care și-a pierdut mama în unul dintre azilurile de bătrâni din localitate.

Citește reportajul integral aici.

Sursa foto: Facebook/Nursing Home Complaints

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu