Discursul presei din statele care fac parte din zona Mării Negre sau aparțin de spațiul geopolitic extins al Mării Negre, care include Ucraina, România și Republica Moldova, depinde atât de politica istoriei, cât și de evenimentele care sunt importante (uneori pur simbolic) pentru societate și clasa politică.

Presa în sensul ei clasic și ideal (utilizând conceptul de tipuri ideale ale sociologului german Max Weber) ar trebui să reprezinte o reflectare a evenimentelor și a realității socio-politice. Cu toate acestea, de la tipul ideal până la tipul real există o anumită distanță când analizăm triunghiul geopolitic Ucraina – România – Republica Moldova. Merită menționat faptul că, totuși, vorbim foarte puțin despre acest triunghi geopolitic.

Narațiunea media în aceste țări privind evenimentele istorice și memoria istorică este absolut diferită. În România, a cărei politică a istoriei se bazează pe conceptul de istorie a poporului român, a românilor, și nu pe cel de istorie a statului (concept aplicat în Ucraina), narațiunea mass-media este mai mult sau mai puțin omogenă. Evenimentele importante pentru poporul român sunt reflectate în presă fără prea multe dezbateri istorice „existențiale”, adică fără clivaje evidente (Ziua României – 1 decembrie, Unirea Principatelor, evenimentele din perioada luptelor cu Imperiul Otoman, paginile triste din perioada celui de al Doilea Război Mondial cu o narațiune antisovietică (anticomunistă), care acum este extrapolată în rețelele de socializare asupra Rusiei moderne ca moștenitoare a URSS etc.).

Republica Moldova diferă de România atât în ceea ce privește unicitatea discursului mass-media, dar și în domeniul abordărilor oamenilor de știință. Observăm un tablou al realității polarizate în relatările media, iar politica istorică se schimbă destul de des în funcție de liderii politici care aleg fie un vector pro-occidental, fie unul pro-rus. Cu alte cuvinte vectorul sau opțiunea politică externă determină deseori discursul istoric.

O vreme, istoria românilor a fost predată în școli, iar Republica Moldova era poziționată în discursurile mass-media după modelul: „un popor, o limbă – două state”, cumva asemănător cu modelul Austria-Germania. Adică, un singur popor, însă acesta are acum două state separate. Apoi, cu revenirea la putere a Partidului Comunist și, mai târziu, a Partidului Socialist acest principiu a început să fie abandonat și tot mai mult criticat. În instituțiile de stat și în presa controlată de aceste forțe politice a început să fie dezvoltat discursul vechi, neo-sovietic, cu accent pe „popor moldovenesc”, „limbă moldovenească“ și rolul istoric al armatei sovietice care „a eliberat Moldova de invadatorii români și germani!” Discursul presei reprezintă un amalgam de abordări istorice vechi cu o extrapolare asupra realității politice moderne.

Pe de altă parte, celelalte organe de presă din Republica Moldova se bazează pe un alt discurs: armata sovietică este o armată agresivă și de ocupație, nu există nicio limbă moldovenească – aceasta este un simplu grai al limbii române, comunismul a adus în Republica Moldova deportări și suferință, responsabilă pentru conflictul transnistrean este Rusia, iar alte explicații nici nu pot să existe. În Republica Moldova constatăm coexistența unor discursuri diferite, adesea opuse. Există un clivaj la nivelul memoriei istorice și discursului media: unele organe de presă (controlate de Rusia) transmit în direct parada militară dedicată zilei de 9 mai, iar aici memoria istorică este folosită ca armă; alte mijloace media difuzează la TV evenimentele dedicate Zilei Europei, unele posturi de televiziune transmit predici ale Bisericii Ortodoxe din subordinea Patriarhiei Ruse și altele – ale  Mitropoliei Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române. Această situație privind percepția trecutului și reflectarea în media a evenimentelor istorice este strâns legată de planurile strategice ale R. Moldova ca stat. Viitorul  dorit de clasa politică determină politica istoriei, iar modelarea memoriei istorice este o cale de determinare a percepțiilor politice ale societății.

Ucraina ocupă o poziție medie în acest triunghi comparativ. Discursul presei nu este unul tipic și omogen ca în România, pe de altă parte, clivajul nu este la fel de adânc ca în Republica Moldova, dar acesta este prezent și nu va dispare de la sine. Putem aminti aici doar discuțiile aprinse despre eroii sovietici și eroii naționaliști ucraineni în contextul percepției lor în vestul și estul Ucrainei. Memoria istorică a populației depinde foarte mult de teritoriile și zonele istorice din cadrul Ucrainei. De obicei, apar mari scindări în cazul percepției trecutului și a unor evenimente, în special a celor legate de fostele sărbători sovietice: 9 mai, 23 februarie etc.

Menținerea legăturii între consumatorul de informații și anumite evenimente din trecut prin interesul sporit al mass-media față de parada de 9 mai, de exemplu, este în interesul țărilor care doresc să mențină țările post-socialiste în sfera lor de influență. Desigur, vorbim în primul rând despre Rusia. Spre deosebire de Ucraina, Republica Moldova nu interzice rețelele sociale rusești, serviciile electronice și antivirusurile, ceea ce, din punctul nostru de vedere, slăbește spațiul informațional independent al acestei țări.

În Transnistria, de exemplu, în școli se predă istoria din perspectiva unui popor transnistrean care doar se învecinează cu R. Moldova, iar anexarea Basarabiei de către Imperiului Rus în 1812 este reprezentată în discursul istoric drept o „șansă pentru dezvoltarea regiunii în comparație cu anacronicul Imperiu Otoman”. Ceva similar ne putem aștepta în Ucraina, dacă ne referim la raioanele ocupate din Donbas și Crimeea. Presa din Transnistria copiază acest discurs istoric oficial. În contextul conflictului ruso-ucrainean, presa prezintă doi inamici reali ai Tiraspolului: pe de o parte România, care vrea să „românizeze” Republica Moldova, pe de altă parte – Ucraina, care „nu este atât de prietenoasă cu Rusia ca odinioară” și „a intrat sub influența SUA”. Aceste spații geopolitice insulare din estul Europei își creează și își inventează propriile mituri istorice și meta-discursuri bazate pe atavism politic, ceea ce complică și mai mult realitatea socială și politică.

Din păcate, încercările de a găsi anumite soluții în aceste situații pe calea restricțiilor la nivel politic nu întotdeauna sunt eficiente, iar cooperarea la nivelul istoricilor, oamenilor de știință și mass-media cu privire la formarea unui discurs istoric comun în zona transfrontalieră este minimă, deoarece statele din cadrul triunghiului geopolitic amintit au o sumedenie de pagini istorice discutabile, subiecte problematice sau tabu în istoria comună. Totuși, limpezirea acestor ape incerte ale istoriei  este în interesul triunghiului Ucraina – România – Republica Moldova. În caz contrar, într-un război hibrid, țările vor avea contradicții permanente între ele, iar terții vor folosi acest conflict.

În plus, trebuie să se construiască discursuri comune și un schimb real de informații dintre cele trei țări. Fără corespondenți permanenți ai radiodifuzorilor și televiziunilor publice, pentru început, din Ucraina, Republica Moldova și România în țările vecine, fără hub-uri media comune pentru schimbul de informații, aceste țări vor fi în continuare vecine, însă fără a avea încredere una în cealaltă. Drept rezultat, consumatorul de informații își formează imaginea despre statul vecin din surse străine, deseori finanțate de Rusia sau, în cel mai bun caz, din traduceri ale agențiilor europene de presă. Deseori informația ajunge denaturată sau bruiată (prost tradusă, reflectată fără înțelegerea contextului sau special denaturată).

Prin urmare, narațiunea istorică se împletește cu temele politice și strategice ale prezentului. Soluțiile trebuie găsite atât la nivelul diplomației culturale și economice, cât și la nivelul instituțiilor societății civile și al strategiilor mediatice transfrontaliere.

Discurs rostit în cadrul mesei rotunde internaționale  „Politica istoriei: între regiunea Baltică și Marea Neagră”, desfășurată la Kiev în data de 29 aprilie 2020, în regim de videoconferință, publicat inițial de Agenția BucPress 

 

Tags: , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu