Cronica unui eșec inevitabil sau cum ideile bune (M1, M2, M3) se pierd din cauza incapacității guvernamentale

Începuturi promițătoare

Măsurile cunoscute generic sub numele M1 – Microgranturi, M2 – Granturi pentru capital de lucru și M3 – Granturi pentru investiții au fost anunțate la mijlocul anului trecut și au fost întâmpinate cu entuziasm și apreciere de către mediul de afaceri.

Scurt istoric:

• 9 iulie 2020: apare proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului Operațional Competitivitate 2014 – 2020, în contextul crizei COVID-19, precum și alte măsuri în domeniul fondurilor europene. Este lansat, pentru o perioadă de 10 zile, în consultare publică. În nota de fundamentare, aferentă propunerii, la capitolul „Descrierea situației actuale”, se specifică: „ Astfel, s-a creat o situație excepțională, care trebuie tratată prin măsuri specifice de către România și care trebuie abordată, de asemenea, cu celeritate și prin adoptarea de măsuri specifice”. În aceeași notă de fundamentare, la Secțiunea 3, capitolul „Impactul macroeconomic” se specifică: „ … menținerea funcțională a segmentului IMM-urilor reprezintă o cerință fundamentală pentru traversarea perioadei de influență a virusului SARS-CoV-2, precum și revenirea economică rapidă.”. Așadar, pe bună dreptate, ajutoarele financiare oferite mediului de afaceri aveau un caracter urgent, ele urmând să susțină activitatea IMM-urilor, iar acestea, prin susținerea oferită, urmau să aibă o activitate profitabilă, să plătească taxe și impozite, iar efectele crizei economice să fie estompate.
• 31 iulie 2020: este adoptată O.U.G. 130/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile aferente Programului operațional Competitivitate 2014 – 2020, în contextul crizei provocate de COVID – 19, precum și alte măsuri în domeniul fondurilor europene. În nota de fundamentare apar aceleași referiri la necesitatea celerității cu care trebuie tratate ajutoarele financiare cuprinse de O.U.G. 130/2020. Au trecut mai mult de 6 luni de la adoptarea O.U.G. 130/2020 și nivelul ajutoarelor acordate este aproape de origine (zero). Celeritatea a rămas de izbeliște, un obiectiv ce nu a fost și nici nu mai poate fi atins, ca să nu mai vorbim de celelalte (cel puțin în privința măsurii privind investițiile).

S-a creat astfel o efervescență creatoare în rândul clasei antreprenoriale românești și o privire mai optimistă asupra viitorului, mai ales că veneau după primele restricții serioase ca urmare a crizei COVID 19. Termenul limită de implementare anunțat inițial era unul ambițios și curajos – decembrie 2020 data limită de semnare a contractelor cu beneficiarii măsurilor. Ținând cont că în timp de 6 luni trebuiau să fie lansate ghidul consultativ, ghidul final, platforma online pentru aplicații, să fie efectuate depunerea aplicațiilor, verificarea eligibilității, evaluarea inclusiv a eventualelor solicitări de clarificări cu privire la proiectele depuse, ierarhizarea finală și selecția propriu-zisă și, în final, semnarea contractelor de finanțare, era evident că metodele clasice utilizate până în acel moment deveneau imposibil de aplicat. Trebuiau găsite mecanisme suple, precum și criterii rapide și obiective de departajare a proiectelor care doreau să obțină finanțare. Toate acestea, în contextul în care se utilizau bani europeni și trebuiau respectate condițiile minimale impuse de fondurile regionale și de coeziune din care se alimentau. Mai mult, totul se suprapunea pe o perioadă de alegeri parlamentare, perioadă în care administrația publică centrală este ușor mai letargică.

Prima măsură corectă și bine venită a fost delegarea către Ministerul Energiei, Economiei și Mediului de Afaceri a implementării acestui program. Era evident că, în esență, era vorba de „elicopterizarea” unor resurse financiare în vederea susținerii intențiilor investiționale ale IMM-urilor. Practic, era  era vorba de o injecție de capital de lucru și pentru investiții în aproape toate sectoarele afectate de COVID. Prima observație este că alocarea sumelor între măsuri s-a făcut ochiometric, în cel mai bun caz printr-un proces de „informed guesstimation”. Ca rezultat, M1 a fost supracapitalizată, prin excluderea unor forme de organizare a afacerilor foarte mici, forme care erau cele mai utilizate de antreprenorii țintă ai acestei măsuri, care avea drept scop transmiterea a 2000 euro în conturile micilor business-uri fără angajați, dar care erau vehicule de acțiune pentru micii antreprenori. Totuși, impactul acestei erori de planificare nu a fost unul drastic.

M2 – semnalul de alarmă că ceva este putred

Apoi au venit reglementările pentru măsura M2, unele foarte dubioase, precum permisiunea de a cheltui din banii destinați capitalului de lucru (în obiectivul acestei măsuri de finanțare) inclusiv pentru unele investiții în mijloace fixe și obiecte de inventar (fără a se pune nici o restricție procentuală). Inițial, acești bani ar fi trebuit să acopere datoriile către furnizori de orice fel, acumulate în perioada de pandemie. Dat fiind faptul că această măsură nu cerea un plan de afaceri, nici măcar o estimare ex-ante a destinației banilor ceruți pentru finanțare, că se prevedea o contribuție fixă de 15% din partea beneficiarilor la aceste sume și că sumele erau alocate automat ca 15 procente din cifra de afaceri pe anul anterior s-au creat premise ca ea sa fie preferată de cei care doreau investiții, fără procesul ceva mai complicat al conceperii unui plan de afaceri. Rezultatul final a fost și o alocare proastă/eronată a resurselor financiare: de exemplu, au existat firme care doreau mai puțini bani, dar nu puteau opta pentru sume mai mici, astfel încât au atras sumele oferite în mod automat, dar le vor înapoia parțial, ceea ce în final va conduce la o absorbție mai redusă.

Metoda de alocare a banilor a fost așa zisa  „primul venit, primul servit”. Trebuie menționat că platforma a fost concepută ca să fie prietenoasă pentru cei care introduceau cererea, o variantă mult mai „ergonomică” decât MySMIS. A venit cu inovații reale – preluarea automată a datelor de identificare  a beneficiarilor din Registrul Comerțului, preluarea automată a datelor financiare de la ANAF, generarea unor declarații în mod automat, declarații care de obicei duceau la multe note de clarificări, semnătură electronică și posibilitatea delegării reprezentării persoanei juridice din punct de vedere al semnăturii electronice (pentru a facilita accesul firmelor cu un personal administrativ mai redus sau mai puțin tehnologizate) și care vor trebui să fie standard de lucru pentru programele viitoare de finanțare, indiferent de sursa fondurilor pentru finanțări. Platforma fiind implementată într-un timp relativ scurt, probabil cu cerințe privind arhitectura sistemului destul de vagi din partea beneficiarului – MEEMA – a venit și cu trăsături mai puțin inspirate precum suprimarea folosirii comenzilor copy-paste, introducerea unor coduri captcha – necesare pentru a limita roboții electronici și pentru a evita atacurile informatice. Din păcate, din perspectiva egalității șanselor solicitanților, pentru ambele situații există programe gratuite sau pe bani care îndepărtează sau diminuează aceste limite pentru solicitantul mai informat. Solicitantul de rând, aparent favorizat de  metodele anterioare care l-ar fi pus în pas egal cu cei mai versați, trebuia să exerseze capacitățile de viteză de dactilografiere – pentru că, să nu uităm, e vorba de primul venit, primul servit. Platforma a mai dovedit niște limite destul de mari, odată creat un cont pentru una din măsurile M2 sau M3 (ulterior și programul ElectricUP) doar acel cont putea fi utilizat de către solicitantul firmă – dacă se întâmpla ca să delege semnătura pentru contul respectiv pentru una din măsuri către un terț (de exemplu un contabil sau, eventual, un consultant pentru M3) rămânea legat de acea persoană si pentru următoarele măsuri, neputând fi înrolate mai multe persoane la același cont sau măcar discriminat accesul în funcție de măsură sau program. În cazul M2, în timpul de completare a cererilor a contat si tipul de semnătură electronică utilizat, cele pe bază de token cerând doar o dată o parolă pentru generarea semnăturilor, cele on line având nevoie de două chei – una obținută prin aplicații mobile.

Rezultatul a fost o suprasubscriere de peste trei ori a fondurilor disponibile pentru M2 (nu puține au fost firmele care au beneficiat de sume maxime de finanțare de până la 250.000 Euro), un scandal imens, frustrări din partea antreprenorilor. Fiind vorba și de perioadă electorală și de scopul acestor măsuri – injectarea de capital în economie, Guvernul a luat decizia înțeleaptă în contextul obiectivelor programului ca să alimenteze toate cererile depuse în perioada deschisă indiferent de sursa bugetară a banilor (europeni sau naționali).

Intre timp, Guvernul este salvat de deciziile Comisiei Europene care permite ca măsurile de susținere economică luate de guvernele statelor membre prin derogare de la unele regulamente comunitare să fie prelungite până la mijlocul anului 2021. Termenul limită de încheiere a contractelor cu beneficiarii redevine fezabil prin prelungirea cu minimum 6 luni. Astfel, suntem în situația ca încă 4000 de beneficiari să aștepte evaluarea finală, iar 15.000 să fi semnat contracte de finanțare până la această dată. Totuși, mult mai puțini au primit banii: undeva peste 2000 de firme. Situația va fi pe deplin normalizată de abia după adoptarea bugetului pe anul 2021, plățile ministerului fiind limitate până atunci la 1/12 din bugetul pe anul precedent.

M3 – caz de manual pentru cum se ajunge de la o intenție bună la un dezastru

Astfel, am ajuns la ceea ce ar fi trebuit să fie perla acestor măsuri: Măsura M3 destinată investițiilor.

Ghidul măsurii a fost relativ rapid supus consultării. Punctajul apărut inițial discrimina – pe bună dreptate – între solicitanți, favorizând pe cei cu rezultate financiare mai bune. Ulterior a apărut un punctaj mai simplist care se baza printre altele și pe calculul unui RIR care favoriza investițiile cu valoare adăugată mai mare – peste 7%. Acest lucru avea sens economic, fiind vorba de bani care să permită relansarea economică. Dincolo de filosofia acestei interveniții, ghidul nu preciza modul de calcul al indicatorilor economici. Toată lumea aștepta Anexa 2 cu planul de afaceri, anexă care nu a mai sosit niciodată. Din modul de punctare reieșea clar că doar firmele cu 90 și 100 de puncte aveau șansă de a obține finanțare, iar ultimele doar printr-o cofinanțare agresivă (care ar fi favorizat investițiile cu contribuție privată peste limita maximă de punctare, 35% pentru țară și 45% pentru București Ilfov).

Însă bâlbele și erorile încep să apară, se înmulțesc și în cele din urmă năpădesc cu totul această măsură:

• Instituțiile încep să paseze responsabilitățile de la una la alta;
• Comisia Națională de Statistică, desemnată de ordonanța de urgență să prezinte lista codurilor CAEN care beneficiază de alocarea celor 10 puncte suplimentare pentru domeniile în care avem deficit al balanței de plăți, așteaptă situația de la BNR;
• Ghidul pentru planul de afaceri întârzie;
• Guvernul supune consultării o listă cu modificarea domeniilor de activitate, prin includerea unora uitate, publicând spre consultare un regulament nou în care este inclusă și întoarcerea la 180 de grade modului de punctare a criteriului RIR – propunându-se un RIR cât mai scăzut pentru punctajul cât mai ridicat;
• RIR-ul este modificat pentru a favoriza proiectele cu valoare adăugată mică (sub 5%) fără a se veni totuși cu precizările mult așteptate privind modul de calcul – inclusiv modul de calcul al valorii reziduale, esențial pentru a face relevantă o comparabilitate a investițiilor supuse analizei. Mai mult, nu se precizează niciunde că proiectele cu RIR negativ vor fi respinse (condiție de bun simț din punct de vedere economic, dar și al regulamentelor comunitare și bunelor practici de utilizare a banilor din surse UE). Introducând pe platformă date care generează RIR negativ se poate observa că obține maximum de puncte pentru acest criteriu. Lista domeniilor nu este modificată;
• Este evidentă subreglementarea condițiilor de eligibilitate a investițiilor în imobile – este permisă achiziția de imobile și nu numai construcția lor, fără nici o restricție cu privire la procentul din investiție alocat acestei direcții. Pentru prima oară, antreprenorii oportuniști au această bonanza și goana după aur începe. Cu privire la această prevedere, privind finanțarea achizițiilor de imobile, unii solicitanți au fost de bună credință și au dorit achiziționarea unor spații în care să-și desfășoare activitatea fără să mai aibă cheltuieli cu chiria și să creeze o stabilitate investițională pe termen lung. Credem că există și o serie de speculanți (nu speculatori) care au urmat traseul pe care îl vom descrie în continuare: după publicarea proiectului de OUG, în data de 9 iulie 2020, identifică posibilitatea achiziționării de imobile, cu ajutor financiar nerambursabil. O serie de firme își au sediul în imobile aparținând asociaților sau unor rude/apropiați. Pentru ca achiziția să nu bată la ochi, transferă proprietatea unor persoane de încredere. Dar mai este impedimentul destinației respectivului spațiu. Cel mai probabil, după ce am studiat structura firmelor care ocupă locuri eligibile în clasamentul pe regiuni, pentru M3, spațiile aveau destinație locativă, destinație neeligibilă în cadrul proiectului. Se rezolvă și acest aspect, prin schimbarea, la cartea funciară, a destinației imobilului. În acest mod se creează condiții artificiale pentru obținerea eligibilității unui tip de cheltuială și, părerea noastră, se produce o tentativă de fraudă. Pentru lămurirea acestei situații, propunem ca toate firmele care au solicitat, în cadrul acestui apel, achiziționarea de imobile, să prezinte un  extras de carte funciară în care să se evidențieze toate operațiunile privind modificarea destinației imobilului, în perioada 9.07.2020 și până la înscrierea cererii de finanțare. Această verificare ar trebui să fie obligatorie pentru toate cele peste 8.000 de firme care au solicitat achiziția de imobile în cadrul acestei măsuri. Acest lucru ar constitui un exemplu care să le arate celor care doresc fraudarea apelurilor privind acordarea de ajutoare financiare nerambursabile că acest lucru nu este posibil și cine încearcă va fi pedepsit corespunzător faptei comise. Consultanții cu experiență continuă să creadă și să spere că este o scăpare care va fi corectată în ultima clipă, înainte de lansare;
• Parlamentul măcelărește ordonanța de urgență, adaugă domenii pentru M2 si M3, schimbă complet criteriile de selecție ale proiectelor. Criteriile de selecție sunt preluate automat din alte forme de finanțare cu bani europeni, neținând cont de criza COVID și scopul acestor măsuri. Guvernul prorogă noile reglementări (pe bună dreptate), însă invocând imposibilitatea obținerii în timp util a avizelor de la Comisie (argumentație relativ neadevărată);
• Ministerul nu este capabil să genereze o formă de plan de afaceri si lansează apelul de proiecte fără mult așteptata Anexă 2. Consultanții și viitorii posibili beneficiari cer în continuare clarificări, la care funcționarii ministerului nu răspund în cele mai multe cazuri sau răspund aberant din punct de vedere economic, dar și împotriva propriilor reglementări;
• Printre clarificările cerute se află și aceea privind înscrierea persoanelor fizice și/sau juridice care alcătuiesc acționariatul/asociații unei firme, deoarece au existat solicitanți eligibili care sunt organizați ca societăți pe acțiuni listate la bursă. Aceste societăți au sute, unele chiar mii de acționari. Platforma solicită înscrierea fiecărui acționar cu nume/denumire și CNP/CUI. Este imposibil de realizat așa ceva pentru societățile amintite anterior. De aceea, am ridicat această problemă și ni s-a spus că rămâne cum am stabilit, adică trebuie să înscriem mii de persoane. Soluția noastră era următoarea: înscrierea cu nume/denumire și CNP/CUI a persoanelor care dețin minimum 10% din capitalul social al solicitantului, iar pentru restul să fie introdusă sintagma „grup dispersat de acționari” și introdus CUI-ul societății care ține registrul acționarilor pentru societatea respectivă. Dacă societatea nu ar fi fost listată, dar ar fi avut o astfel de structură, era trecută aceeași sintagmă și CUI-ul societății.
• Ca urmare a alegerilor, MEEMA se împarte in două ministere. Noul ministru responsabil pentru IMM, Claudiu Năsui, continuă cu programul în logica respectării promisiunilor făcute de către stat, fără sa îl modifice, promițând însă clarificări. Clarificările vin cu multe contradicții și găuri de logică și rămân la fel de imprecise. Indicatorii privind cifra de afaceri și profitul se raportează la solicitantul IMM, valorile fluxurilor de numerar se raportează la investiție (logic pentru a calcula RIR-ul). Lipsa altor precizări validează orice inginerie financiară privind calculul fluxului de numerar aferent investiției. Cifra de afaceri – singurul criteriu angajant pentru solicitant – va fi asumată cât mai mică în consonanță cu un RIR cât mai mic necesar pentru punctaj maxim. Solicitantul e penalizat doar dacă nu realizează cifra de afaceri. Dacă aceasta va fi mult mai mare ca urmare a investiției, nu se întâmplă nimic, deși criteriul de departajare – RIR-ul va arăta evident diferit în acest caz și l-ar fi scos în afara punctajului.

Rezultatele inevitabile ale proastei planificări și gestionări a M3

• Cofinanțări la limita sustenabilității economice, dacă est să corelăm rezultatele așteptate cu criteriul RIR și cu gradul mare de cofinanțare privată. Unele proiecte se vor situa la limita inferioară a bancabilității;
• Mai bine de jumătate din proiecte vizează investiții imobiliare;
• Contribuția proprie a solicitanților posibil a fi calificați pentru finanțare este de peste 52% într-o licitație olandeză desfășurată netransparent, în care informații esențiale s-au scurs către exterior, facilitând accesul unor firme;
• Posibile situații de creare de condiții artificiale favorizante, coroborate cu tentative de fraudă;
• Pot fi selectate doar proiectele cu punctaj maxim, departajarea făcându-se pe criterii secundare, menite să fie folosite rarisim, atunci când sunt câteva proiecte care se bat pe câteva locuri la final. Orice program de finanțare la care 75% din solicitanți au punctajul maxim este un eșec de planificare. Criteriile ar trebui să fie echilibrate, să diferențieze în mod obiectiv cu punctaje fine. De exemplu ar putea fi mai multe trepte intermediare pentru un criteriu financiar precum RIR.

Ce mai poate fi făcut?

Rămân practic două alternative:

1. Guvernul persistă în păcatul originar și continuă procesul de evaluare și selecție pe baza reglementărilor curente
2. Guvernul reia licitația de proiecte pe baza unor reglementări ajustate.

 1. Guvernul continuă evaluarea și selecția pe baza reglementărilor curente

În acest caz, pentru a diminua din efectele negative pot fi întreprinse unele demersuri, precum:

• Se publică o listă completă cu toate proiectele depuse cu informațiile privitoare la RIR, ora depunerii și contribuția asumată, suma maximă cerută, suma potențial maxim a fi cerută pentru obținerea punctajului maximal;
• Se face o verificare extrem de minuțioasă a proiectelor care au obiect investițional imobile. Se poate cere un audit al situației imobilului pe baza comparării situației proprietății la momentul publicării proiectului programului și până la momentul depunerii cererii de finanțare. Se pot verifica eventuale schimbări în structura proprietarilor, a destinației imobilului și a posibilelor conflicte de interese între solicitanții IMM, beneficiarii finali ai acestora, consultanți, intermediari și vânzători ai imobilelor. De asemenea, trebuie să existe un raport asupra necesității acestor achiziții din punctul de vedere al reducerii efectelor negative ca urmare a crizei COVID, al relansării activității;
• Se cere o detaliere a modului de calcul RIR; aici vor trebui acceptate toate soluțiile care respectă principiile economice generale, dar trebuie cerută fundamentarea costurilor și a veniturilor care au generat fluxurile de numerar, modul de calcul al valorii reziduale pentru al treilea an de analiză. Se verifică introducerea valorii reziduale în fluxul de numerar aferent anului 3. Dacă nu s-a făcut acest lucru, valoarea RIR nu este corectă, fiind deformată de lipsa valorii reziduale din calculul indicatorului (ex: depunerea unei sume de bani in bancă este o investiție pentru care se poate calcula RIR. O persoană depune 1.000 de lei în bancă. Pentru această sumă, anual, primește o dobândă de 350 de lei. Astfel, după 3 ani de la depunerea banilor în bancă, persoana a obținut 1.050 de lei dobândă, dar are și cei 1.000 de lei în bancă. Cei 1.050 de lei constituie fluxul de numerar pentru cei 3 ani, dar avem și valoarea reziduală de 1.000 lei. Dacă am calcula RIR, fără a lua în calcul valoarea reziduală, obținem o valoare de 2,48%, valoare pentru care punctajul obținut va fi maxim. Dacă vom calcula corect și vom adăuga și valoarea reziduală, indicatorul va fi de 35%);
• Se elimină proiectele cu RIR negativ, ilogice din punct de vedere economic și neconforme din punct de vedere european;
• In anumite cazuri se pot verifica cu atenție mai mare coincidențele legate de ora depunerii, suma asumată spre cofinanțare etc.;
• Toate cazurile în care se descoperă abuz din partea solicitanților, trebuie urmărite judiciar chiar dacă nu s-a produs prejudiciu, pentru a descuraja acest tip de comportament oportunist în viitor.

 2. Guvernul anulează apelul și îl reia pe baze rezonabile

Credem că ar fi cea mai justă opțiune, pentru că oricum criteriul de celeritate al injecției de capital a fost decapitat, existând însă posibilitatea unui apel care să aloce judicios resursele unor companii care să evolueze, să mențină sau să creeze locuri de muncă și care să plătească taxe și impozite superioare celor generate în prezent, care să fie în concordanță cu valoarea ajutorului primit.

• Necesitatea unor planuri de afaceri minimale, cu structură clară și metodologie explicită de calcul pentru fiecare indicator (ex. RIR pentru investiție cu fluxuri calculate pentru 3 ani și valoare reziduală calculată după metodă/metode clar precizate, urmând ca fiecare solicitant să o aplice pe cea mai potrivită situației sale);
• Elaborarea unei grile de punctaj adecvate, care să evite selectarea proiectelor doar pe baza punctajului maximal, cu mai multe trepte intermediare, cu indicatori care să țină seama de scopul programului, grilă realizată pe baza unei consultări reale;
• Sensibilizarea punctajului la capacitatea financiară a solicitantului (prin indicatori calculați ca medii în ultimele 2-3 exerciții financiare);
• Avantajarea firmelor pentru care suma solicitată nu este nici excesiv de mică, nici excesiv de mare în raport cu activele existente;
• Elaborarea unor planuri de afaceri care sa prevadă precizarea unor ipoteze minimale și argumentarea lor, un set de indicatori intercorelați;
• Dacă se menține RIR-ul pentru comparații, acesta ar trebui sa aibă valori maximale pentru investiția fără ajutor și minimale pentru investiția calculată, luând în seamă ajutorul public;
• Repararea erorilor din platformă – să permită „copy paste” fără necesitatea de a instala patch-uri sau, mai degrabă, posibilitatea încărcării unui plan de afaceri, în format stabilit de ghidul programului, care să nu conțină mai mult de 10-15 pagini;
• Supunerea ghidului unei reale consultări publice – este strict necesară crearea unei platforme forum pe care sa existe întrebări si dezbateri in direct, transparente;
• Precizarea unor limite maximale pentru cheltuielile cu achiziția de imobile în totalul investiției, cu o justificare separată privind eficiența acestei cheltuieli față de alternativele situației curente sau de închiriere.

Concluzii

M1, M2, M3 și-au ratat menirea principală de a interveni rapid în economie, dar o pot păstra pe cea de a stimula în mod real dezvoltarea IMM-urilor, dacă în al doisprezecelea ceas se face dovada unei bune gândiri strategice și dacă se recuperează măcar o brumă de capacitate administrativă. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului are șansa de a porni cu dreptul sub noua denumire și sub noua formă, mult mai adecvată susținerii eforturilor IMM. Ministrul Claudiu Năsui trebuie să respecte promisiunile guvernamentale de a aloca bani investițiilor IMM, dar trebuie să o facă pe o bază legală solidă, în mod transparent și pe baza unor criterii clare, egal aplicabile tuturor. Nu în ultimul rând, trebuie clarificate suspiciunile privind încercările de abuz, prin crearea de condiții artificiale, precum și cele privind scurgerea de informații.

La articol a contribuit și Sorin Drăgănescu.

Sursa foto: imm.gov.ro