Interviu/ Inginerul Adrian Burlacu, conferențiar la UTCB: „Avem tineri absolvenți care lucrează pe marile șantiere ale lumii, ca podul de peste Bosfor”

Facultățile de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din România produc în continuare absolvenți performanți care fac față cu brio și avansează rapid în ierarhie pe marile șantiere ale lumii. Cu toate acestea, infrastructura rutieră și feroviară din România nu se ridică la nivelul scontat, sistemul românesc de învățământ tehnic arată carențe, meseria de inginer constructor se dovedește a fi mai complicată decât ar trebui să fie, din cauza instabilității legislative și instituționale.

Despre oportunitățile și provocările din domeniul construcției de Căi Ferate, Drumuri și Poduri în România actuală puteți citi mai multe în interviul acordat de inginerul constructor Adrian Burlacu, conferențiar la Universitatea Tehnică de Construcții București, apărut inițial pe pagina de facebook a CNAIR.

Alexandru Filimon: Când v-ați gândit să îmbrățișați meseria de inginer constructor?

Adrian Burlacu: Sincer, în ultimul an de liceu, când eram înscris la profilul informatică. Mă pregăteam să merg mai departe pe IT, dar au intervenit „ale tinereții valuri”. Colegii, care au venit la Căi Ferate, Drumuri și Poduri, m-au condus pe acest drum. Am avut un feeling că o să urmeze ceva frumos și chiar a urmat, din punctul meu de vedere. Pot să spun că a fost o decizie inspirată. Cineva, acolo sus, mă iubește.

A.F.: Care ar fi principalele caracteristici ale unui bun inginer constructor? Cum am putea contura un profilul tehnic și moral al inginerului constructor care va performa în România?

A.B.: Cred că astăzi ca principală caracteristică ar fi rezistența la stres. E o meserie destul de grea și condițiile actuale o fac să fie ceva mai grea decât ar trebui ea să fie.

E o meserie frumoasă; vezi ce rămâne în urma ta, doar că, de multe ori, nu este foarte ușor. Îți trebuie o anumită determinare să faci.

Trebuie să ne raportăm și la mediul în care trăim. Să spunem foarte clar că nu este un mediu foarte angajant, propice. În același timp, cred că nicio meserie nu este foarte ușoară la noi în țară. Se poate observa cu ochiul liber o oarecare instabilitate, legislativă și instituțională.

Este nevoie de multă rigurozitate în acest domeniu și se vede. În pofida tendinței generale de a se îngroșa doar aspectele negative ale acestei meserii, lucrurile nu sunt atât de gri precum se prezintă, spre negru.

Eu cred că avem lucruri bune în țară și în primul rând de calitate, chiar dacă avem anumite carențe. Eu zic că rigurozitatea este un atu al unui inginer de infrastructură rutieră (drumar, podar, inginer de cale ferată).

A.F.: În 2012 într-un articol stiințific intitulat „Modulul de rigiditate al mixturilor asfaltice” subliniați că „dezvoltarea unor proceduri practice şi de încredere în evaluarea abilităţilor mixturilor asfaltice în a atinge cerintele structurale, rămâne în continuare o provocare”. Astăzi cum stăm la acest capitol?

A.B.: Din păcate, am tot spus-o și cu alte ocazii, pașii sunt extrem de mici făcuți în acest domeniu. Trebuie o mult mai bună caracterizare a materialelor utilizate, să le înțelegem mai bine, în acest fel, în mod sigur, vom îmbunătăți calitatea generală a construcțiilor noastre.

Aici mă refer la mixturi asfaltice. E un domeniu discutat în ultima vreme, la care au fost tot felul de modificări din punct de vedere al normativelor și încă situația nu este clarificată. Încă e de lucru și e nevoie de cercetare în acest domeniu.

Cercetarea trebuie finanțată pe măsură, dar în același timp trebuie verificată pe măsură. Ar fi bine să se vină cu obiective clar asumate și verificabile.

A.F.: România se poate mândri cu tinerii ingineri constructori care ies de pe băncile școlii? Ce le recomandați în practicarea meseriei?

A.B.: În mod sigur, DA! Avem absolvenți care lucrează pe marile șantiere ale lumii. La podul de peste Bosfor avem ingineri români proaspăt absolvenți, deci nu cu o vechime foarte mare. Avem ingineri care lucrează și pe marile șantiere din Qatar, Arabia Saudită și sunt extrem de bine apreciați din punct de vedere profesional. Acest lucru se vede limpede în capacitatea lor de a urca repede în ierarhie.

Eu sunt convins, deși există multe voci care spun că învățământul nostru este învechit și DA este învechit, avem nevoie de schimbare, că produsul învățământului tehnic românesc este foarte căutat pe piața internațională la această oră.

A.F.: Valorificarea capitalului uman, intelectual, în domeniul transporturilor rămâne o prioritate pentru România. Cum putem accelera acest proces?

A.B.: Există în prezent tendința de a pune accent mai mult pe anumite domenii. Eu consider că domeniul acesta al infrastructurii de transport este unul de o importanță vitală pentru țara noastră. Asta se vede în modalitatea de dezvoltare a celorlalte țări. Fără un sistem de transport foarte bine pus la punct, pe o structură de transport, corespunzătoare nu poți să te dezvolți.

Autostrăzile de care avem cu toții nevoie practic reprezintă motorul de dezvoltare al unei țări. Iar din acest considerent, poate ar trebui acordată o atenție și un impuls mai puternic învățământului tehnic românesc.

Există Legea învățământului și acest act normativ permite o abordare din punct de vedere al strategiei de siguranță națională și poate anumite domenii ar fi bine să fie incluse în această zonă și, desigur, impulsionate. Avem nevoie de oameni profesioniști mai ales în contextul în care sunt multe firme care duc lipsă de personal pe domeniul nostru.

A.F.: Facultatea pe care o conduceți colaborează constant cu CNAIR. Cum apreciați această colaborare și ce așteptări aveți pe viitor?

A.B.: Este un prim pas mare pentru o viitoare mare colaborare. Lucrurile încep să se miște și sper ca aceste deziderate comune de îmbunătățire a mediului, atât tehnic, cât și economic, să producă rezultate clare.

E un lucru bun de ambele părți, atât pentru facultate, cât și pentru CNAIR.  Să vedem normative îmbunătățite, să vedem studenți care pot accesa mai ușor un loc de practică într-un proiect interesant cu care să se mândrească ulterior.

Să spună: „Uite am fost în practică la Podul de la Brăila!”.   

Sursa foto: CNAIR