Corul bocitoarelor din România s-a activat mai fulgerător decât ofensiva talibanilor în Afganistanul părăsit de trupele americane. Pe cât de filoamericani se dovedesc românii în discursurile țanțoșe pe care le strigă pe toate drumurile, doar doar i-o auzi cine trebuie la ambasada SUA de la București, pe atât de prăpăstioși sunt la cel mai mic semn de derută al imperiului de peste Atlantic.

Analiști de toate culorile, dar mai ales cei cu vederi conservatoare, pro-Trump, s-au apucat să cânte prohodul Statelor Unite. Ce credibilitate mai are Washingtonul în rândul aliaților? Ce putere reală mai are SUA dacă și amărâții de talibani recuceresc atât de rapid regiunile abandonate de trupele americane? Cine va umple vidul de putere lăsat în urmă de Statele Unite?

Dacă ne calmăm puțin și judecăm la rece, lăsând să se spargă bulgărele de emoție în voia căruia ne lăsăm la fiecare eveniment mai important de pe scena internațională, am vedea că decizia părăsirii Afganistanului a fost luată la Washington de multă vreme: a cochetat cu ea Obama, după eliminarea lui Osama bin Laden, a luat-o Trump, care a semnat și un acord cu talibanii. SUA pur și simplu nu câștiga mai nimic din controlul acestei țări muntoase și sărace, fără ieșire la mare, cu o populație asprită de nevoi și violențe, pentru care democrația, statul de drept, drepturile omului sunt cuvinte străine și lipsite de înțeles, cu vecini dușmănoși, fie fățiș, fie pe ascuns. O avea Afganistanul mari resurse minerale, valorând sute de miliarde de dolari, dar cum să le exploatezi în aceste condiții vitrege? Și cu ce preț? Circa 2500 de americani morți, aproape cât cei circa 3000 de la atentatele de la World Trade Centers, 20000 de răniți, mai bine de trei ori decât răniții de la World Trade Centers, 824 miliarde de dolari cheltuiți în 20 de ani, ceva mai mult decât PIB-ul statului Wyoming în toată această perioadă de timp? Ca să nu mai spunem de tot felul de înțelegeri imorale cu Rusia sau Pakistanul, pentru mai buna asigurare a trupelor dislocate în Afganistan.

Decizia retragerii din Afganistan este una corectă, iar ea trebuia luată cu mult timp în urmă de Washington.

Vom vedea ce se va întâmpla cu această țară uitată de Dumnezeu în centrul aspru al Asiei. SUA speră să devină un măr al discordiei pentru puterile din zonă: China, Rusia, Pakistan, India și Iran. Câtă vreme niciuna dintre ele nu se va impune clar sau nu se va ajunga la un condominium stabil, Washingtonul poate sta liniștit, ba chiar privi cu satisfacție cum concurenții săi care unelteau pe la spate până mai ieri, coalizați împotriva sa, acum se sfâșie unii pe alții. Între timp, trupele și resursele americane pot fi redirecționate spre locuri de pe Terra unde prezența lor este cu mult mai utilă intereselor Americii.

Aliații SUA din restul lumii să stea și ei liniștiți și să învețe bine una dintre lecțiile principale ale politicii și istoriei: cât timp vor fi utili Washingtonului, nu vor fi părăsiți. De-abia când vor deveni lipsiți de relevanță, ca afganii astăzi, să se teamă că vor fi abandonați. Să învețe de asemenea că nu te poți bizui veșnic pe un frate mai mare, tu complăcându-te în indolență, incompetență și corupție (wink-wink, România!).

Rămâne de discutat despre execuția deciziei de retragere din Afganistan și despre capacitatea SUA de a construi un stat și o armată funcțională aiurea pe mapamond.

Da, execuția retragerii a fost una execrabilă. Ea se explică printr-o suită imensă de erori, de la erori de intelligence, la erori de planificare, toate cumva forțate de neastâmpărul noii conducerii democrate de la Casa Albă de a bifa mult ceruta retragere a trupelor cât mai rapid. Dar oroarea și neîncrederea provocate de scenele pline de panică ale evacuării Kabulului vor dispărea, iar cei care vor avea nevoie de sprijinul Americii nu vor ezita să îl caute în pofida haosului de acum, sperând că destinul lor nu va fi vreodată cel al Afganistanului. În privința dilemelor morale pe marginea sorții colaboratorilor, mai bine este să nu amestecăm morala cu politica și geopolitica.

Cât despre presupusa incapacitate de a construi un stat și o armată funcțională pe coclaurii Afganistanului, doar un inconștient ar putea să acuze SUA. Nu trebuie uitat că Washingtonul a reconstruit Europa de Vest și în special Germania Federală după al doilea război mondial și că tot SUA a contribuit decisiv la renașterea Europei de Est după căderea Cortinei de Fier. Acolo unde se poate, Washingtonul a făcut treabă bună, dar nu îi cereți să ridice castele din nisipul deșerturilor înalte din Afganistan.

În concluzie, în pofida impactului emoțional puternic, retragerea precipitată din Afganistan a Washingtonului și reocuparea fulgerătoare a țării de către talibani nu este nicidecum o tragedie geopolitică. Deși imaginea Americii în lume va fi puțin șifonată în săptămânile care urmează din cauza execuției execrabile a retragerii, s-ar putea să vedem în nu foarte mult timp că decizia plecării din Afganistan va aduce dividende geopolitice prețioase SUA.

 

Tags: , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu