Sir Isaiah Berlin şi ordinea libertăţii

În epoca corectitudinii politice şi a fanatismului digital silueta lui Sir Isaiah Berlin este una suspectă şi reacţionară. Adepţilor progresului, scepticismul şi pluralismul său li se înfăţişează ca tot atâtea semne ale refuzului de a adera la o pedagogie, mântuitoare, a adevărului unic şi absolut. Celor care se află în căutarea certitudinilor salvatoare scrisul lui Berlin nu le poate dărui decât frustrarea îndoielii.

Căci profilul lui Sir Isaiah Berlin este acela al unui om din altă lume. Politeţea ironică, erudiţia luminoasă, tenacitatea convingerilor sale liberale sunt, toate, parte din educaţia unui intelectual care uneşte, organic, istoria intelectuală şi filosofia politică, cu naturaleţea pe care numai geniul poziţionării vizionare ţi-o poate acorda.

Formulările memorabile sunt emblema stilului său. În cărţi, ca şi în conferinţe, Sir Isaiah Berlin întruchipează tot ceea ce barbaria ideologică detestă: monismului maniacal el îi opune pluralismul de perspective şi încrederea în imperfecţiunea umană. Sensibilitatea sa nu are nimic din rigoarea cazonă şi militantă a celor care au dominat, totalitar, secolul XX. Ca şi Raymond Aron, Sir Isaiah Berlin participă la o ilustră linie a libertăţii: simplificările ce desfigurează nu pot atinge perfecţiunea polifonică a textelor sale.

Un manifest liberal

Şi poate că nimic nu este mai prezent în scrisul său decât respingerea, pasionată, a obsesiei perfecţionării totalitare şi profetice a umanităţii. Intelectualul sedus de rigoarea formelor va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la ambiţia demiurgică a nivelării globale. Propriile sale resentimente vor hrăni, mai devreme sau mai târziu, credinţa în justeţea absolută a cauzei sale. Crima de stat este întemeiată, dialectic, pe puterea ideii.

Iar monismul intelectual, cel care dispreţuieşte îndoiala lucidă, alimentează acest curent redutabil ce atacă libertatea, în căutarea idealului. “The pursuit of the ideal”, eseul din “The crooked timber of humanity”, nu este doar o schiţă de autobiografie spirituală, ci şi manifestul liberal al acestui refuz al adevărurilor unice şi mântuitoare. Realcătuirea umanităţii perfecte din materia imperfectă a oamenilor este scenariul teribil ce face să se nască violenţa premeditată a statului. Fascismul şi comunismul sunt avatarurile unei obsesii a modernilor. Politica capătă dimensiunea terifiantă a utopiei. Tot ceea ce apare neregulat şi bizar trebuie eliminat, redus la invariant, domesticit. Dezordinea societăţii este neliniştitoare: pacea perfecţiunii este menită să o înlocuiască.

Vocea lui Sir Isaiah Berlin este cu atât mai profetică, în sens liberal, în momentele pe care le contemplăm, astăzi. Pluralismul este sufocat de cenzura ideologică, în vreme ce luciditatea este denunţată ca reacţionară. Schimbul liber de idei a devenit inacceptabil pentru cei care aspiră la clădirea cetăţii perfecte. În mediul academic, ca şi în cel digital, unanimitatea este condiţia la care se aspiră, cu tenacitate liberticidă.

Vocea lui Sir Isaiah Berlin reafirmă un adevăr detestat de radicalismul progresist: echilibrul unei societăţi nu se atinge prin reglementarea cazonă, ci prin acceptarea dezacordurilor şi a diferenţelor. Guvernarea unei comunităţi umane are o misiune doar în aparenţă modestă: aceea de a arbitra şi tempera conflictele între facţiuni, conştientă fiind de necesitatea respectării autonomiei umane. Critica şi scepticismul sunt instrumentele ce previn proliferarea canceroasă a adevărurilor absolute. Tăcerea ivită din eliminarea dezbaterii sociale este primul pas către înregimentarea totalitară.

Radicalismul intelectual, iar aceasta este o altă lecţie vizionară a lui Sir Isaiah Berlin pentru contemporanii noştri seduşi de influenceri atoateştiutori, orbeşte şi fanatizează. El face imposibilă atingerea, prin dialog şi prin dezacord, a acestui echilibru organic al societăţilor noastre. Simplitatea formulelor conduce la infantilizarea militantă. Asemeni unui joc de lego, lumea în care trăim poate fi ordonată prin câteva gesturi rapide. Ştiinţa venerată iraţional devine vehicol al salvării. Scientismul transferat in politică conduce la tragedia veacului XX. Ingineria utopică porneşte din trunchiul rătăcirii prometeice.

Idealul ucigaş la care se închină admiratorii utopici creşte pe acest sol hrănit de ignoranţa agresivă. Vocea clasică a lui Sir Isaiah Berlin sfidează un curent dominant al înregimentării ideologice. Imperfecţiunea umană este preferabilă geometriei impecabile a distopiei. Obsesia intelectuală duce spre crima de stat. Domnia adevărului unic devine suveranitatea barbariei.

Articol apărut pe LaPunkt.

Sursa foto: https://isaiah-berlin.wolfson.ox.ac.uk/