Celebrarea din 1980 a statului dac condus de Burebista – aniversare de inspirație iraniană?

Celebrările organizate de regimurile comuniste se concentrau, de regulă, pe evenimente semnificative începând cu perioada Evului Mediu, menite să corespundă politicii promovate la nivel oficial. Regimul din România face excepție, întrucât de-a lungul anilor 1970 și 1980 a organizat numeroase aniversări dedicate unor evenimente din antichitate, a căror datare era făcută cu aproximație pentru a rezulta o cifră rotundă. Astfel de aniversări erau rezultatul promovării discursului dacist de către regim.

O celebrare cu o semnificație infinit mai mare a fost cea din 1980, dedicată statului dac întemeiat de Burebista. Prin modul în care a fost celebrat, se apropie de tipologia aniversărilor megalomane din Orientul Mijlociu, organizate în țări precum Irak sau Iran. În prezent, există o opinie conform căreia ultima i-ar fi servit drept model, ca urmare a unei vizite din 1971 a lui Ceaușescu în Iran, cu ocazia împlinirii a 2500 de ani de la întemeierea Imperiului Persan condus de Cyrus cel Mare. Ideea unui model iranian a fost explicată prin faptul că Ceaușescu, impresionat de modul cum aceasta s-a desfășurat, ar fi dorit organizarea în România a unei aniversări similare. Pentru a stabili în ce măsură această supoziție este veridică, trebuie prezentate cele mai importante aspect ale celebrării iraniene, pentru a fi comparat cu cazul românesc. Astfel, se poate determina dacă se poate sau nu vorbi despre o influență iraniană.

Celebrarea statului persan al lui Cyrus cel Mare din 1971

Ideea organizării unei celebrări în cinstea lui Cyrus cel Mare a apărut în 1958 și a aparținul lui Shojaeddin Shafa, ideologul de la curtea familiei Pahlavi[1]. Ideea a fost inspirată de către inițiativa UNESCO din 1954, care încuraja statele membre să aniverseze evenimente sau personalități marcante, publicând o listă anuală de propuneri. Inițial, celebrarea urma a avea loc în 1961, iar de organizarea sa urma a se ocupa un consiliu responsabil cu organizarea celebrărilor imperiale, însă din cauza dificultăților financiare, evenimentul a fost amânat, în mai multe rânduri, de-a lungul anilor 1960. În consecință, pregătirea celebrărilor a durat 13 ani, din 1958 până în 1971[2].

În octombrie 1970, s-a decis organizarea unei ceremonii în cinstea lui Cyrus cel Mare la Pasargadae, un congres științific la Shiraz, o paradă militară și un spectacol de lumini în Persepolis, seminarii în Iran și în întreaga lume și publicarea de cărți omagiale[3]. Costurile oficiale  ale evenimentului au fost de 400 milioane de dolari, deși se avansează și suma de 600 de milioane[4]. Prin organizarea acestui eveniment masiv, șahul Iranului, Muhammad Reza Pahlavi se dorea urmașul spiritual al lui Cyrus cel Mare și al regilor persani, iar prin participarea la paradă a armatei iraniene moderne se sugera ideea continuității în plan moral și etic[5].

În perioada 13-15 octombrie 1971, Universitatea Pahlavi din Shiraz a găzduit al Doilea Congres Internațional de Iranologie, cu participarea a 275 de cercetători din 38 de țări, majoritatea din URSS, SUA, Germania, India, Marea Britanie și Franța. Majoritatea lucrărilor prezentate au aparținut cercetătorilor străini – 20 din cele 25 totale, numai 5 fiind prezentate de către iranieni[6].

Pentru a asigura autenticitatea costumelor soldaților care au luat parte la paradă, au avut loc 445 de ședințe pregătitoare. Au fost redactate și cărți în cinstea paradei, precum parade  Parade at Persepolis, care conținea ilustrații ale soldaților din diferite epoci, și era redactată în persană, franceză și engleză. Alte cărți dedicată paradei au fost The Army of Imperial Iran from Cyrus to Pahlavi și Background to Pageants and Parades in Iran. Acestea doreau să legitimizeze parada drept o autentică reprezentare a continuității puterii militare a Iranului[7].

Parada armatelor reprezenta, simbolic, toate dinastiile persane din ultimii 2500 de ani. Aceasta a fost deschisă de cavaleri ce purtau veșminte similare celor din timpul lui Cyrus cel Mare, care i-au înmânat lui Reza Pahlavi un mesaj simbolic de fidelitate. În cuvântarea sa, șahinșahul Iranului a mulțumit oaspeților străini pentru prezență, și a exprimat dorința de a continua tradițiile de pace, dreptate și progres ale poporului iranian. De asemenea, au defilat și unități militare în uniforme ale armatelor kabelilor, ahemenizilor, parților și sasanizilor. Platformele vestigiilor monumentale din Persepolis reconstituiau momente de seamă ale istoriei perșilor, sugerând continuitatea civilizației de pe teritoriul Iranului, ca și istoria recentă, dominate de eforturi spre progres și modernizare[8].

Un alt eveniment important, organizat pe 17 octombrie 1971, a fost inaugurarea Stadionului Aryamehr din Teheran, cu o capacitate de 100.000 locuri, în fața căruia se afla o statuie de bronz a Șahului. Au avut loc curse de atletism, o paradă și un spectacol de dans. În parade au participat grupuri sportive ale organizațiilor educaționale, militare și caritabile. Au fost organizate și exerciții ritmice tradiționale pe fondul unor bătăi de tobă și cântece religioase[9]. De asemenea, a fost înfățișat și chipul șahului Reza Pahlavi, alături de cele ale soției sale și al fiului său în cadrul spectacolului coregrafic desfășurat într-una dintre tribunele stadionului, alături de alte simboluri imperiale[10].

Pe 16 octombrie 1971, la plecarea din Persepolis, Ceaușescu și-a exprimat impresiile, printr-un text de mulțumire și rămas bun, ce urma a fi inclus în Cartea de onoare. Textul se înscria în canoanele politice ale diplomației, mulțumind gazdelor pentru ospitalitate, după care vorbea despre legăturile de prietenie dintre cele două popoare care se dezvoltă ca urmare a relațiilor româno-iraniene de la acel moment. Într-o scurtă frază, Ceaușescu se declara impresionat de modul desfășurării festivităților, exprimând părerea delegației române: „Țin să relev impresiile excelente pe care le avem cu privire la modul în care au fost organizate festivitățile, care constituie, după părerea noastră, un simbol al contribuției poporului iranian la patrimoniul civilizației universale și, totodată, al dorinței sale de pace și cooperare cu toate națiunile lumii”[11].

Celebrarea statului dac al lui Burebista din 1980. Comparația celor două aniversări

Evenimentul principal al celebrării statului dac condus de Burebista a fost reprezentat de spectacolul coregrafic din 5 iulie 1980 de pe stadionul Republicii, atunci când dansatorii au replicat un „copac al vieții” menit să simbolizeze continuitatea și rezistența poporului român de-a lungul timpului. În sunete de bucium, un actor ce-l interpreta pe Burebista a fost înconjurat de figuranți costumați în soldați ai oastei dace, grupați în cinci cercuri concentrice. Astfel, este reprezentată unirea dacilor sub un singur sceptru, pe care actorul ce îl juca pe regele Burebista îl ținea ridicat în aer[12]. Este posibil ca acest sceptru să reprezinte continuitatea dintre regele dac și Ceaușescu, cel care, în momentul în care a fost desemnat președintele țării în 1974, a primit un sceptru prezidențial. Astfel, sceptrul ridicat de actorul care îl juca pe regele dac, poate fi interpretat ca o legitimare peste timp a dictatorului, așa cum a fost și cazul cu mesajul de fidelitate primit de șahul Reza Pahlavi din partea cavalerilor persani.

Sursa foto: Scânteia, 6 iulie 1980

În prezent, există impresia că organizarea spectacolului propagandistic din 5 iulie 1980 a avut loc special pentru a coincide cu cel de-al XV-lea Congres internațional de științe istorice, ținut în acel an la București. În realitate, congresul, planificat cu mult timp înainte ca urmare a periodicității sale, a avut loc în luna următoare, în perioada 10-17 august 1980, ceea ce exclude vreo legătură directă între cele două evenimente. Însă, la Academia RSR (actuala Academie Română), a fost organizată special o sesiune științifică pe 7-8 august 1980, menită să preceadă Congresul ce începea pe 10 august. Aceasta servea mai degrabă propagandistic decât științific, după cum reiese și din titulatura sa – „2050 de ani de la crearea statului dac centralizat și independent pe teritoriul României. Contribuția poporului român la dezvoltarea culturii și civilizației universale”[13]. Această sesiune poate fi considerată echivalentul românesc al congresului de iranologie dedicat celebrării din 1971. De asemenea, în iunie 1980 a avut loc, la Viena, al III-lea Congres Internațional de Tracologie, însă nu se poate face o legătură cu celebrarea statului dac, întrucât congresele de tracologie erau organizate odată la patru ani.

Trebuie menționat și că în cinstea aniversării din 1980 nu au fost organizate doar spectacolul de pe Stadionul „Republicii” și sesiunea științifică plănuită încă din octombrie 1977. Celebrarea evenimentului s-a desfășurat pe o perioadă mai îndelungată de timp, prin organizarea de expoziții, spectacole artistice, teatrale, sesiuni științifice, în țară și străinătate, majoritatea în 1980[14]. Parte a planului aniversar a fost și organizarea a încă două celebrări propagandistice, dedicate împlinirii a 2000 de ani de la atestarea documentară a cetăților dacice Ziridava și Petrodava, în 1979 și 1980. Ultimul eveniment dedicat aniversării statului dac este celebrarea Petrodavei, organizată pe 26 septembrie 1980, la Piatra Neamț (oraș apropiat de Bâtca Doamnei, locul în care se afla cetatea). Existența a încă două aniversări distincte, dar subsumate totuși celei generale a statului dac al lui Burebista din 1980, o deosebește de cea din 1971, a statului persan.

Prin urmare, observăm un element comun: ambele celebrări au servit un scop politic – crearea unei legături directe între Cyrus cel Mare și Reza Pahlavi, respectiv între Burebista și Ceaușescu. În alte privințe, cele două celebrări nu au nimic comun: celebrarea iraniană a fost minuțios pregătită timp de un deceniu, pe când cea românească, în mai puțin de trei ani; cea iraniană a avut un caracter științific international, întrucât la Congresul de Iranologie au participat, după cum am văzut, specialiști din mai multe țări străine (URSS, SUA, Germania, etc.), pe când sesiunea științifică organizată în august 1980 cu câteva zile înaintea Congresului Internațional de Științe Istorice a avut un caracter eminamente național, cu participanți români. De asemenea, dacă în cazul iranian se știe că inițiativa a aparținut ideologului șahului, în cazul românesc nu se știe cu claritate originea ideii.

Concluzie

Ipoteza modelului iranian este plauzibilă din prisma scopului politic pe care îl serveau ambele aniversări, însă nu există dovezi arhivistice concrete care să probeze o evidentă influență a celei din 1971 asupra celei din 1980. Este posibil ca celebrarea statului dac al lui Burebista din 1980 să fi fost o inițiativă a Secției Propagandă și Agitație, inspirată de curentul dacist promovat la nivel oficial. De altfel, propagandiștii acestei secții au fost cei care au redactat propunerile pentru organizarea aniversării. De aceea, varianta inspirației iraniane rămâne o ipoteză deductivă, care nu trebuie tratată ca un adevăr absolut.

[1] Robert Steele – The Shah’s Imperial Celebrations of 1971. Nationalism, Culture and Politics in Late Pahlavi Iran, London, Bloomsbury Publishing I.B. Tauris, 2020, p. 30.

[2] Ibidem, pp. 32-34.

[3] Ibidem, p. 39.

[4] MERIP Reports, Nov., 1971, No. 4 (Nov., 1971), p. 3.

[5] Robert Steele –op. cit., p. 49.

[6] Ibidem, p. 45.

[7] Ibidem, pp. 48-49.

[8] ANIC, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe – Vizite Externe, dosar 1/1971, f. 73.

[9] Robert Steele –op. cit., p. 52.

[10] 2,500-year celebration of the Persian Empire  https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Celebration-of-Persia-2500-anniversary-391756974997.jpg, accesat la 23.02.2022.

[11] ANIC, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe – Vizite Externe, dosar 1/1971, ff. 82-83.

[12] România liberă, an XXXVIII, nr. 11.101, 7 iulie 1980, p. 3.

[13] Ibidem, nr. 11.129, 8 august 1980, p. 4.

[14] A se vedea numerele ziarului România liberă din perioada ianuarie-august 1980.

Articol apărut pe Lapunkt.