Oare cum ar fi arătat România sub Lucrețiu Pătrășcanu?

Ziua de 17 aprilie, în proximitatea Sărbătorilor Pascale, este impregnată de sângele lui Lucrețiu Pătrășcanu, asasinat în 1954 la Închisoarea Jilava.

Prietenul său Belu Zilber sau diplomatul Silviu Brucan îl descriau ca un om extrem de ambițios care dorea să facă istorie. Din păcate, nu și-a dat măsura întreagă a valorii sale, fiind asasinat la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, după un simulacru de proces încheiat apoteotic de Pătrășcanu „Scuip pe acuzațiile ce mi se aduc”. Intelectualul idealist a pierdut în fața muncitorului pragmatic.

Politician si intelectual comunist acesta face un inventar necruțător al curentelor filosofice în spațiul românesc. În lucrarea sa, „Curente și tendințe în filozofia românească” realizează o tomografie a filosofiei lui Lucian Blaga apelând la un umor fin ce nu-și pierde nici astăzi esența. Despre marele filosof al Trilogiei Cunoașterii spune răspicat „Blaga nu este un deschizător de drumuri, nu are nimic din puterea profetului sau a apostolului. El apare ca un dezarmat în fața vieții”.

Blaga, un mistic cu parfum medieval

Blaga, în viziunea lui Lucrețiu Pătrășcanu, e „un mistic, scrisul lui fiind impregnat de un parfum medieval, manifestând înclinari eclectice și agnostice în teoria cunoașterii”.

„Iraționalul continuă să ne stăpânească și orice încercare a rațiunii de a depăși irationalul este sortită insuccesului. În acest chip, Blaga limitează posibilitațile rațiunii de a fi un instrument al cunoașterii”, notează Pătrășcanu.

În viziunea acestuia, Marele Anonim este factorul metafizic central din care derivă toate misterele fiind chiar originea primă a acestor mistere, iar „între cunoaștere și om, Marele Anonim pune cenzura transcendentală, astfel subiectul cognitiv nu poate ajunge la cunoașterea obiectului.”

„Marele Anonin rămâne anonim și față de propriul părinte”

Umor filosofic a lui Pătrășcanu este fin – „Lumea pe plan metafizic nu-și are alt rost decât să fie o imensă apologie a misterului existențial”. Referindu-se la Blaga, subliniază clar că Marele Anonim și-a luat anumite măsuri de siguranță chiar și față de creatorul lui.

O observație fină, deși malițioasă, se strecoară în scrisul lui Pătrășcanu – „Marele Anonin rămâne anonim si față de propriul părinte”. Potrivit gândirii sale, Blaga nu este decât perceput ca un fidel exponent al etnicismului nostru, dar filozofia sa nu are etichetă națională, iar Cosmicismul – dorința țăranului român de a participa la misterele cosmosului e o născocire.

Blaga nu scapă de această tabără a misticilor. „Filosofia lui Blaga are un fond mistic ce cuprinde un element primitiv, cu rădăcini înfipte însă nu în etnicismul nostru, ci în ceea ce are sufletul țăranului român rămășițe primare, superstiții și obscurantism”, scrie Pătrășcanu.

Punându-l la pachet cu Nae Ionescu în chestiunea filozofilor mistici români, Pătrășcanu explica succesul amândurora pe plan filosofic local și în rândul tinerilor: „Nebuloasa gândirii mistice, neputința înțelegerii fenomenului pe care îl trăiau pe plan economic și social în fața prăbușirii unei lumi de care erau legați și din binefacerile căreia trăiau, încercarea de a înlătura sau cel puțin de a transpune în domeniul speculației religioase frământările legate de zbuciumul infructuos (în fața unor probleme cu neputință de rezolvat pe vechile căi și prin vechile soluții) lipsa de orizont și perspectivă istorică în ceea ce privește ziua de mâine, toate acestea au ușurat la noi pătrunderea și cultivarea misticismului. Acest misticism s-a grefat apoi pe fondul de superstiție și de întuneric care alimenta și încă alimentează din adâncul maselor țărăneti, o parte din viața sufletească și chiar intelectuală, a poporului nostru.”

Deși nu știm cum ar fi arătat România dacă Lucrețiu Pătrășcanu ar fi preluat conducerea în rândul comuniștilor după 1948, ar fi fost interesant să fi avut o dezbatare filosofică între ateul Pătrășcanu și misticul Blaga. Din păcate, astăzi putem doar să ne imaginăm…și să-i reproșăm lui Gheorghe Gheorghiu Dej că ne-a răpit această șansă istorică.

BIOGRAFIE Lucrețiu Pătrășcanu este unul dintre liderii Partidului Comunist din România, participant de seamă al actului de la 23 august 1944. Lucreţiu Pătrăşcanu provenea dintr-o familie de intelectuali, iar de tânăr a îmbrățișat ideologia comunistă fiind considerat unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România. Fiind însă un om instruit, avocat de profesie, cu studii de specialitate în Germania şi Franța, Lucrețiu Pătrășcanu a fost și apărătorul comuniștilor în mai multe procese când acest partid se afla în ilegalitate. După lovitura de stat de la 23 august 1944, Lucrețiu Pătrăşcanu a deținut funcția de ministru al justiției până în anul 1948, fiind printre puținii intelectuali de marcă comuniști ce nu erau de acord cu politica inițiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza.

Articol apărut pe Bucureștii Vechi și Noi.