Cuza și un exemplu de demnitate care străbate veacurile

Când am trecut ieri pe la Palatul Dolmabahce din Istanbul, mi-a venit în minte, dincolo de frumusețea incontestabilă a locului, exemplul fabulos de demnitate al lui Alexandru Ioan Cuza care, aflat în vizită aici la sultanul Abdulaziz, a rămas în istorie cu o replică celebră.

Știm anecdota din amintirile lui Dimitrie Bolintineanu, dar și din ziarul „Le Monde illustré” din iulie 1864.

Conform protocolului otoman, fiecare domnitor valah primea de la sultan o sabie de ofițer de ieniceri (un domnitor român fiind echivalat în grad cu un colonel turc). Cu sabia, Cuza era așteptat să depună jurământul de credință față de Poarta Otomană, însa creatorul Statului român modern a refuzat-o, spunând că îi ajunge sabia pe care i-a oferit-o deja țara sa și că nu se va atinge de nici o altă sabie.

Surprinzător, sultanul de la Dolmabahce nu a fost ofensat, ci a apreciat demnitatea ostășească și orgoliul lui Cuza, pe care l-a ținut pentru discuții în birourile sale private.

Acum, imaginați-vă atâta demnitate și patriotism la Iohannis (care primea șepci de la Trump…), Ciucă sau Cîțu în fața lui Biden, Scholz sau Macron.

PS: Palatul Dolmabahce a costat la vremea lui (secolul XIX) echivalentul a 1,9 miliarde de dolari în banii de azi și a falimentat statul otoman.

PPS:

Desenul de mai jos, „Intrevederea cu Sultanul” a lui Cuza, îi aparține lui Carol Popp de Szathmary.

Articol apărut pe Teodor Burnar și Bucureștii Vechi și Noi.