Interviu cu Mara Mareş, deputat PNL: „Parlamentul a fost după 1989 mai degrabă o anexă a guvernărilor și nu un Legislativ în adevăratul sens al cuvântului”

Ca urmare a tragicului eveniment de la Colectiv, cetăţenii au cerut foarte vocal schimbarea clasei politice româneşti. Una dintre căile către acest deziderat este înnoirea cadrelor din partidele consacrate, prin cooptarea de persoane tinere, de la care se aşteaptă mai multă competenţă, mai multă modestie şi, mai ales, mai multă cinste şi onestitate.

Mara Mareş este deputat PNL ales în Circumscripţia Electorală nr. 8 Braşov, membră a comisiilor pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Parlamentul României, fiind în acelaşi timp, la 24 de ani, cel mai tânăr parlamentar din actuala legislatură. Într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea pentru Europunkt, ea schiţează viziunea tinerei generaţii de politicieni asupra funcţionării legislativului românesc postcomunist.

Vladimir Adrian Costea: Având în vedere prerogativele constituționale ale legislativului românesc, care considerați că sunt principalele disfuncționalități în vederea funcționarii eficiente a acestuia?

Mara Mareş: Sunt la începutul primului mandat așa că opiniile mele se bazează mai mult pe interacțiunile anterioare indirecte cu Parlamentul și pe percepția primelor săptămâni ca membru al legislativului. În actualul context constituțional, funcționalitatea Parlamentului depinde mult de reglementările sale interne, de componență și, poate cel mai important aspect, de raportarea la Executiv. Parlamentul a fost în după 1989 mai degrabă o anexă a guvernărilor și nu un Legislativ în adevăratul sens al cuvântului. Sunt exemple puține de inițiative legislative care reușesc să parcurgă întreg circuitul, pornind de la un membru al Parlamentului și nu de la Guvern. Dacă vorbim și de parlamentari din opoziție, șansele sunt infime.

O altă problemă provine din sistemul de promovare în Parlament, dependent de sistemul de vot, dar și de mecanismele interne ale partidelor. Chiar dacă sunt printre cei care au beneficiat de pe urma sistemului pe listă, cred că putem evalua pentru scrutinurile viitoare ca electoratul să aibă un cuvânt mai important în alegerea parlamentarilor care să îi reprezinte. O formulă de compromis între acest sistem proporțional pe liste și sistemul proporțional uninominal anterior poate fi identificată, pe modelul votului preferențial.

Care sunt factorii care îngreunează funcționarea eficientă a Parlamentului?

Pe lângă cele expuse anterior, cred că o discuție separată trebuie avută în ceea ce privește suprapunerile de atribuții aduse de bicameralism. Chiar dacă în 2003 revizuirea Constituției a adus unele clarificări, este evident că un factor important în îngreunarea procesului legislativ este și lipsa de diferențiere între cele două Camere, o simplă diviziune pe domenii nefiind de natură a eficientiza activitatea legislativă.

Cum a evoluat nivelul de birocratizare a legislativului românesc în perioada postcomunistă?

Nu cred că aș putea face o apreciere exhaustivă pe această temă, având în vedere debutul meu recent în Parlament. Din interacțiunile cu birocrația parlamentară de până acum pot aprecia însă că este un sistem greoi și lipsit de transparență în ceea ce privește raportarea la cetățenii pe care Parlamentul se presupune că îi reprezintă. De multe ori această  lipsă de transparență este resimțită chiar de membrii Parlamentului, cum ar fi cazurile când proiecte și inițiative legislative sunt trecute pe genunchi pe ordinea de zi a unei ședințe, fără a avea la dispoziție timp suficient de consultare. Astfel de practici trebuie să nu își mai aibă locul într-o instituție responsabilă.

În ce măsură bicameralismul și supra-birocratizarea contribuie la extinderea perioadei de adoptare a proiectelor legislative?

Problema suprapunerilor datorate bicameralismului am atins-o anterior și este evident că atât timp cât o propunere legislativă trece prin aceleași proceduri de două ori, timpul de adoptare este mai lung. Procedura adoptării tacite mai scurtează această procedură, dar așa cum spuneam anterior, la o viitoare revizuire a Constituției trebuie avută în vedere și problema atribuțiilor celor două Camere.

Care sunt principalele nemulțumiri pe care le identificați în rândul parlamentarilor cu privire la mecanismul de funcționare al Parlamentului?

La colegii tineri/noi în Parlament, ca și mine: lipsa de transparență, gradul redus de informatizare, procedurile pe repede înainte pentru proiecte de lege pe care nici nu apuci să le vezi, tratarea instituției doar ca o anexă a Executivului.

Referitor la activitatea parlamentarilor în Comisii, cum evaluați modul în care sunt avizate inițiativele legislative?

Activitatea în Comisii nu are importanța pe care ar trebui să o aibă în procedura legislativă. Practic, pe modelul Parlamentului European și al altor legislative europene, comisiile ar trebui să fie cele mai importante foruri de elaborare, dezbatere, finisare a inițiativelor legislative. În momentul de față avem însă dictatura majorității care decide ce fel de aviz trebuie, ce amendamente trec. S-a văzut de altfel foarte clar la modul în care au fost audiați noii miniștri, cu timp limitat la 30 de minute, întrebări cât mai puține și răspunsuri mai deloc

În ce măsură Guvernul se substituie Parlamentului în momentul utilizării Ordonanțelor de Urgență?

Abuzul de ordonanțe ale guvernărilor post-decembriste a devenit aproape un truism. Este o realitate însă care deseori nu poate fi evitată atât timp cât Parlamentul nu va avea un program de lucru accelerat, o procedură de avizare coerentă și transparentă, iar parlamentarii nu își vor vedea rolul lor ca pe o slujbă full-time.

Care sunt măsurile pe care le considerați oportune pentru facilitarea funcționării eficiente a legislativului românesc?

Transparentizare: lucrările în comisii şi plen tot timpul live online, toate documentele online, posibilitatea participării la ședințele comisiilor și plenului indiferent de tematică, fără zeci de avize (formular online cu cel puțin 3 zile înainte);

Sistem de vot electronic care să funcționeze tot timpul, pentru toate voturile;

Ordine de zi în plen stabilită cu o săptămână înainte, fără posibilitate de modificare decât în cazuri excepționale, rarisime;

Sistem de raportori pe proiecte legislative pe modelul PE.