Ipocrizia la români

Ce poate fi mai caraghios în politica românească decât declarațiile belicoase pe care puterea și opoziția și le fac reciproc? De fapt, am putea spune că sunt declarații de curtoazie prost înțelese, făcute cu o înduioșătoare dorință de a ieși în evidență cu orice preț. Un dans nupțial al unor păsări de pradă care se învârt în cerc și se privesc de la distanță, cu ghearele și ciocul pregătite de paradă. Bieții militanți de duzină din alcovul politichiei românești! Primesc dimineața la cafea aceeași sarcină ingrată: Azi ce mai combatem? Și ce poți combate ”mai cu aplomb” decât ce cunoști foarte bine? Teme precum guvernarea în disprețul Parlamentului prin ordonanțe de urgență, direcționarea fondurilor guvernamentale către autoritățile locale obediente, politizarea instituțiilor statului, traseismul politic, corupția le sunt  atât de familiare de pe vremea când actualii opozanți erau la putere. Și viceversa. Puterea le dă m..e în același stil zeflemitor care se vrea de o manieră elegantă.

Dar oare, doar politicienii sunt contaminați de o atare nevolnică stare de lucruri? Sau e posibil ca ipocrizia să fi cuprins și covârșitoarea masă a alegătorilor? Discuția are relevanță în condițiile în care mai nou, societatea civilă, cetățenii, protestatarii din piață par un fel de justițiar inexpugnabil venit de undeva din sferele înalte ale conștiinței să anihileze derapajele politicienilor aflați la putere. În încercarea mea de-a arăta că nu suntem departe de oamenii care ne conduc, facebookul s-a dovedit un aliat de nădejde.

De fapt, de la facebook nu e nevoie să ceri că-ți dă el cu de-a sila, postări și redirecționări care mai de care mai acide din partea unor inși care nu pot gândi mai departe de ”ai lor” și ”ai noștri”. Și ce constatăm? Câteva variațiuni pe teme de nesimțire, din partea unor aleși, agită spiritele printre alegătorii virtuali. Că este vorba de jigniri grobiane la TV, somnul dulce din fotoliul de parlamentar sau persecuția metodică din partea justiției, are mai puțină importanță. Contează la cine se referă. Dacă sunt  vizați ”ai lor” indignarea nu mai are limite. În schimb, dacă ”ai noștri” calcă pe bec le ignorăm derapajele sau, cel mult, căutăm justificări ca o palidă încercare de-a ne simți confortabil cu opțiunile noastre. Nu întâmplător mă includ în această analiză. Marketingul politic are o teorie bazată pe studii sociologice care atestă că preluăm din media doar ce vrem să auzim. Când citim, vrem să ne relaxăm nu să ne punem întrebări încuietoare despre dărâmarea unor mituri. Cu alte cuvinte, ipocrizia face parte din natura umană. Dar, pe de altă parte, progresul presupune ieșirea din starea de confort.