Interviu/ Prof. Adrian Bejan, Universitatea Duke (SUA): “Sumarul organizării sociale prezise de Legea Constructală e “puțini mari cu mulți mici, curgând în armonie””

Diversitatea și multitudinea de moduri în care evoluează biologia, fizica, tehnologia și organizarea socială reprezintă o temă intens dezbătută în rândul cercetătorilor. Principala miză este reprezentată de identificarea unei Legi universale, prin intermediul căreia cercetătorii să explice atât evoluția diferitelor sisteme de organizare, cât și realizarea de preziceri privind evoluția ulterioară a acestora.

Profesorul Adrian Bejan de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii, Departamentul Inginerie Mecanică şi Ştiinţa Materialelor. este autorul lucrării The Physis of Life apărută la St. Martin’s Press în 2016. În interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, Adrian Bejan a analizat modul în care guvernează legea constructală evoluţia în biologie, fizică, tehnologie şi organizare socială.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început vă rog să ne prezentați principiile de funcționare ale Legii Constructale. Care sunt asemănările și deosebirile dintre Teoria Constructală și biomimetism?

Adrian Bejan: Legea constructală este o scurtă frază care face sumar la bilioane de fenomene din natură care sunt de același fel, anume: (a) nașterea de configurație (design, arhitectură) în orice sistem de curgere (fluviu, corp de animal, trafic urban) care e liber de a se modifica în curs, și (b) evoluția acestor schimbări de formă de curgere astfel încât curgerea devine mai facilă, mai fără obstacole, mai liberă, mai persistentă, mai răspândită, mai cu longevitate.

Deci, legea nu “funcționează”. Ea se manifestează în multitudinea de fenomene de configurație evolutiva. În fond, Legea e direcția (săgeata) de timp în care se ordonează schimbările, spre o curgere mai ușoară, mai liberă, mai eficientă.

Legea se manifestă în mintea observatorului care cunoaște Legea, observă atent fenomenele, și ia la întrebări pe cei care pretind că au “explicat” fenomenele.

O lege de fizică e predictivă, deci e antonimul gândirii descriptive (modelare, experimentare, empirism, corelare de măsurători).

O lege de fizică, odată invocată, prezice cum și ce va fi un fenomen, fără ca acesta să fie cunoscut sau observat.

Gândirea care prezice cum vor fi lucrurile este o “teorie”. Dacă gândirea invocă Legea Constructală pentru a prezice cum va fi un fulg de zăpadă, atunci această gândire e teoria Constructală a fulgului de zăpadă. Teoriile Constructale sunt atât de multe ca și fenomenele individuale contemplate pe baza invocării Legii Constructale. Teoriile sunt numeroase, dar Legea e una singură.

Biomimetismul e (literalmente) observarea și copierea (mimarea, in sensul maimutei) a unui obiect sau fenomen din natură. Așa, biomimetismul e o gândire descriptivă, opusă 180 de grade oricărei teorii. De exemplu, există biomimetica (copierea) mișcării corpului peștelui care înoată, și există teoria Constructală a locomotiei, care prezice toate trăsăturile esențiale ale mișcării (locomoției) acvatice, pești, oameni și roboți de orice mărime.

Cei care încep de la biomimetică, și ajung să facă un design folositor pentru om, aplică intuitiv legile fizicii inclusiv Legea Constructală. De ce, pentru că de la a observa un obiect până a-l reproduce într-o instalație artificială (făcută de om, pentru om) gânditorul e nevoit să înțeleagă științific ceea ce a observat. In lipsa unei ratiuni principiale, orice observație ar duce la modele (facsimile), nu la un lucru nou și folositor pentru om. Cu alte cuvinte, observând și copiind raţa de pe lac ar duce la un model de rață de lemn, nu la o barcă sau un robot care se propulsează pe suprafața apei.

Cum este “modelată” organizarea socială sub acțiunea acestei legi?

Cum am explicat la întrebarea anterioară, cu o lege a fizicii natura (de exemplu, societatea umană sau de furnici) nu este “modelată”, că modelarea înseamnă observare și reproducere simplistă, deci empirism. Cu o lege a fizicii, natura e prezisă, descoperita, anticipată.

Așa se face că Legea Constructală anticipează regulat prin publicații (jurnale științifice, cărți) cum e natural să fie organizarea socială, de exemplu: organizarea urbană (străzi, mici și multe mână de mână cu artere mare și puține), demografia urbană a unei țări sau continent (puține orașe mari, în armonie cu multe mici, și cu mult mai multe saturi), și ierarhia în toate comportamentele sociale (şcoală, biserică, armata, echipa de baschet, etc). Sumarul organizării sociale prezise de Legea Constructală e “puțini mari cu mulți mici, curgând în armonie”.

Cum explică Legea Constructală formarea și succesiunea formelor de guvernământ?

Punând răspunsurile la cele două întrebări împreună, rezultă că organizarea socială trebuie să evolueze spre o curgere mai liberă, ușoară, eficientă, persistentă, etc., emancipare, împuternicire (cu putere ieftină, de la mașini, nu de la animale și sclavi), etc. Așa se face că umanitatea descoperă fără să vrea alfabetismul, știința, școala, universitatea și democrația, drepturile omului. Spre libertate, ceea ce include ierarhie, deci în direcția 180 de grade opusă celei spre viața comunală din preistorie. Cel care vede natura prin Legea Constructală înțelege în cinci secunde ce enormă greșeala au făcut Marx și urmașii lui.

Care este aplicarea practică a Legii Constructale? În ce măsură ne poate ajuta să realizăm prognoze pentru diferite fenomene, procese, comportamente umane? În ce măsură Legea Constructală contribuie la progresul tehnologic?

Aplicarea practică a Legii Constuctale e pretutindeni, pentru că mințile oamenilor liberi și creatori sunt pretutindeni. Cei care vor să prezică viitorul societății și guvernului, o pot face [a se vedea răspunsul la cea de a treia întrebare], și ei sunt pretutindeni. Așa ei prezic viața scurtă a unui regim de dictatură și viața scurtă a unui politician cu idei fixe, rigide. Cei care vor să prezică viitorul unei tehnologii, o pot face fără efort. Eu am publicat multe preziceri: evoluția avioanelor cu jet, a elicopterelor, a aparatelor electronice cu răcire prin aer și alte fluide și solide, a clasamentelor naționale și mondiale a universităților și echipelor de sport, a ierarhiei copacilor din pădure, a ierarhiei avioanelor care zboară în acest moment peste tot globul … “puțini mari cu mulți mici, curgând în armonie”.

E uman să vrei să prezici viitorul. De aceea știința a apărut relativ recent, ca un adaos la civilizația acumulată deja. Cu legile fizicii, noi toți suntem împuterniciți să prezicem viitorul, să evităm un dezastru (să nu cădem din pom), și să construim un viitor mai bun pentru toți (de exemplu, un pod care nu se prăbușește, un guvern care nu e mai rigid și mai sugrumant decât cel prezent).

De aceea legea de fizică a evoluției pretutindeni e esențială și trebuie comunicată în masă. Revin la enormitatea comisă de Marx, și aici nu mă refer la moartea enormă pe care a produs-o: care a rezultat : ironia pentru știință e că Marx a invocat “evoluția” (și pe Darwin) pentru a da credință viziunii lui ‘științifice’ a viitorului vieții comunale, numai că Marx a “văzut” săgeata de timp a evoluției exact invers, în timp, spre înapoi nu înainte, nenatural în loc de natural.

Vedeți, cu o lege de fizică omul știe să facă două lucruri pentru a prezice viitorul: ce să facă pentru o viață mai bună, și ce să nu facă, adică ce greșeli anume să evite.

În sumar, prezicerile facilitate de Legea Constructală sunt la îndemâna tuturor. De aceea cititorii, mai ales tinerii, vor beneficia prin a cunoaște The Physics of Life în engleză sau română (editura Humanitas, București, 2018).

Viața mea e un exemplu viu al beneficiilor. Văzând prezicerile pe care Legea Constructală le pune în circulație, un student de-al meu de anul IV mi-a sugerat “serios” să-mi schimb numele, de la Adrian Bejan la NostrAdrianus. Înțelepților le place gluma, a zis Baronul Münchausen.

Adrian Bejan a absolvit Liceul Vasile Alecsandri din Galati (1966). A obtinul diplomele B.S. (1971), M.S. (1972) si Ph.D. (1975) la Massachusetts Institute of Technology, si acum e Profesor Distins “J.A. Jones” la Universitea Duke.

Activitatea profesorului Adrian Bejan este în termodinamică, fizică aplicată, și evoluție pretutindeni (biologică, geofizica, socială) susținută de Legea Constructală a organizării în natură.

A scris 30 de cărți și 630 de articole în jurnale științifice cu recenzie anonimă. În 2001, a fost inclus pe lista celor 100 cei mai citați în toate domeniile de științe inginerești. Cărțile lui sunt folosite peste tot globul, în ediții multiple. Cărțile pentru publicul larg sunt “Design in Nature” (Doubleday 2012) și “The Physics of Life” (St. Martin’s Press, 2016).

Adrian Bejan a primit 18 distincţii honoris causa în 11 țări. El este membru onorific la ASME (Societatea Americană a inginerilor mecanici), și membru la Academia Europaea, Academia Română, și Academia de Științe din Moldova.