Scoția și Catalonia: aceeași dorință, căi diferite

În ultima vreme, atât în Scoția cât și Catalonia, se înregistrează puternice mișcări care cer independența, însă căile fiecăreia pentru a-și atinge scopul propus sunt foarte diferite.

În cadrul unui eveniment găzduit de Centrul pentru Studii Politice Europene (un think-tank de la Buxelles) s-au întrunit, pe 8 septembrie, mai mulți politicieni și academicieni din Scoția și Catalonia. Aceștia au discutat despre posibilitatea separării celor două țări de Marea Britanie și, respectiv, Spania și despre cum s-ar alătura Uniunii Europene țările nou apărute.

Însă există o serie similitudini importante între cele două mișcări de independență:

1)      Taberele pro-independență ating un procentaj de vot în jur de 50% (51% – UK, respectiv 49% – Scoția).

2)      Ambele mișcări pro-independență au reșit să mobilizeze părți însemnate din societățile lor. Ele tind să fie de stânga, spre deosebire de guvernele din Londra și Madrid, care sunt conservatoare.

3)      De asemenea, ambele susțin ideea că sorgintea lor este mult mai veche, dinaintea formării Marii Britanii și Spaniei ca state.

4)      Mișcările sunt deranjate că nu au destulă influență asupra politicii de la Londra și Madrid și de modul în care sunt redistribuiți banii contribuabililor lor.

5)      Limita de vârstă pentru exercitarea dreptului de vot a fost scăzută de la 18 la 16 ani. Dar, în timp ce scoțienii permit oricărui rezident să voteze, catalanii au impus un minim de un an de rezidență pentru cetățenii care provin din UE și 3 ani pentru cei care provin din afara spațiului comunitar.

Spre deosebire de Scoția, Madridul refuză orice fel de negociere cu Barcelona invocând constituția țării, care nu permite secesiunea. Din moment ce un referendum ar fi ilegal, o „consultare publică” va avea loc pe 9 noiembrie și ar putea fi mascată prin alegeri regionale anticipate.