Europa Noastră

Ioana-Maria Bratu – București, România – Diploma de Participare

Încă de acum 30 de ani, Uniunea Europeană a încurajat dezbaterile pe teme importante, una dintre metode fiind stabilirea anilor tematici. Metoda anilor tematici transmite un semnal politic şi social, sugerând subiectele de maximă importanţă şi preconizând, de cele mai multe ori, iniţiative legislative relative la acea temă. Anul acesta, însă, spre deosebire de strategia cu care am fost obişnuiţi, noi, europenii, vom încerca să ne deschidem mai mult către ceea ce se întâmplă dincolo de graniţele Uniunii, în particular către nevoile celor ce întâmpină cele mai mari lipsuri. Este, deci, primul an în care tematica se orientează către exteriorul Uniunii. În câteva cuvinte, obiectivul e reprezentat de o dezvoltare sustenabilă globală ce ar trebui să aibă ca rezultat principal protejarea demnităţii umane. Iniţiativa Anului European pentru Dezvoltare 2015 (EYD 2015) se găseşte în Letonia, acolo unde se desfăşoară şi prima etapă, cea a conducerii letoniene a Consiluiului Uniunii Europene, a doua etapă urmând a fi supravegheată de conducerea de la Luxembourg. Sloganul acestui an este : „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru.”. Rolul pe care Europa îl joacă în lume este cel pus în lumină, rolul pe care noi, europenii, îl avem în eradicarea sărăciei la nivel global, rol pe care trebuie mai întâi să îl înţelegem pentru a ni-l asuma cât mai bine.

Dezvoltarea sustenabilă presupune efortul conjugat al tuturor statelor membre pentru sprijinul acordat ţărilor mai puţin dezvoltate. Conform Raportului Brundtland, dezvoltarea sustenabilă apare când îmbunătaţim situaţia actuală, fără a ne prejudicia în vreun fel viitorul. Primul pas pentru o dezvoltare sustenabilă este dispariţia foametei şi a sărăciei extreme.  Peste 1,3 miliarde de oameni trăiesc încă în sărăcie extremă. Sărăcia extremă este definită drept situaţia unui om care se vede nevoit a supravieţui cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi. În aceste condiţii, ar trebui sporit ajutorul? Un studiu organizat la nivelul Uniunii, condus de TNS Opinion & Social Network, pe un eşantion de 28,050 respondenţi, arată că majoritatea celor intervievaţi consideră că ajutorul ar trebui sporit, dar doar 12% dintre ei cunosc programul de dezvoltare al Uniunii. 55% dintre europeni nu sunt informaţi în legătură cu zonele în care acest ajutor ajunge, iar 46% dintre cetăţenii Uniunii declară că nu ştiu nimic legat de planul european de dezvoltare condus la nivelul statului lor. Cu toate că informaţiile acestea sunt disponibile(există instrumente care ne permit să aflăm cum sunt cheltuiți banii europeni, EU Aid Explorer fiind unul dintre cele mai eficiente), iar europenii vor să se implice, se creeaza totuşi o ruptură între mijloacele de ajutor existente şi dorinţa lor de a ajuta. Unul dintre ţelurile pe care acest an tematic îl are de atins este acela de a informa şi conştientiza cetăţenii Uniunii în legătură cu responsabilitatea pe care o au, aceea de a contribui activ la eradicarea sărăciei pe glob şi la conceperea unei dezvoltări durabile. Întrucât trăim într-o lume din ce în ce mai interconectată, interdependenţele se manifestă uneori în structuri pe care nu le putem înţelege clar, dar cunoaştem cu toţii faptul că sistemele economice se bazează unele pe celelalte şi că bunăstarea unui popor poate aduce şi bunăstarea multor oameni ce nu îi sunt neapărat cetăţeni. Astfel, dacă nu putem îmbrăţişa acest proiect din motive dezinteresate, avem toate argumentele care să ne convingă pentru un efort interesat : ajutându-i pe cei mai puţin dezvoltaţi acum, ne ajutăm, de fapt, şi pe noi înşine, asigurându-ne un viitor mai prosper.

Uniunea Europeană este cel mai mare donator la nivel global, dar scopul acestor acţiuni de susţinere este încă departe de a fi atins întru totul şi, în orice caz, nu poate fi atins doar cu suport financiar. La mometul actual, se pune tot mai mult accent  pe țările cele mai sărace din lume. În perioada 2014-2020, cea mai mare parte din sprijinul Uniunii va fi direcționat către aceste țări care, în plus, sunt adesea afectate de dezastre naturale sau de conflicte. A participa la dezvoltarea celorlalte ţări presupune nu numai ajutor direct, ci şi a ajuta aceste state să se ajute singure. Astfel, aproximativ un sfert din ajutorul acordat de Uniunea Europeană le este furnizat direct guvernelor, încât acestea să-și poată desfășura activitatea, urmărind prioritățile pe care și le definesc singure, menţinând un dialog permanent cu Uniunea. Sprijinul bugetar va îndemna guvernele să îşi asume responsabilitatea planurilor pe care le-au conceput, având această plasă de siguranţă, ce le încurajează în a lua iniţiativa.

Temele lunare ale anului 2015, pornind de la funcţia Europei în lume (ianuarie), trecând prin Educaţie (februarie), Sănătate (aprilie), Siguranţă alimentară (octombrie) şi ajungând la Drepturile omului şi guvernanţă (decembrie), ar fi lipsite de substanţă dacă nu le-am aborda cu intenţia de a ne schimba comportamentul în bine, de a ataca direct cauzele problemelor.

Sunt de părere că Uniunea Europeană ar trebui să se implice mai mult în aplanarea conflictelor la nivel mondial, deoarece ele sunt principala cauză a sărăciei extreme. În zonele de conflict nu va fi posibilă dezvoltarea decât atunci când conflictului i se va pune capăt. Uniunea Europeană ar trebui să promoveze pacea şi să condamne violenţa într-un mod evident, asumându-şi rolul pe care susţine că îl are pe plan global. Cetăţenii Uniunii vor fi mai curând atinşi de astfel de atitudini, decât de sloganuri şi rapoarte; vor simţi cu adevărat că au o misiune în care liderii lor îi sprijină. Dacă acesta este într-adevăr un scop vital pentru Uniune, atunci nici presiunile politice, nici interesele economice nu vor putea să formeze o rezistenţă suficient de puternică în calea atingerii lui. Alinierea politicilor pentru mulţumirea marilor corporaţii şi prioritizarea profitului nu pot fi temelie pentru un ajutor global. Rezultă că nu numai atitudinea cetăţenilor trebuie să se schimbe, ci şi cea a liderilor. În definitiv, faptul că ne-am mutat perspectiva, dinspre interior spre exterior, este deja o schimbare majoră, ce trebuie urmată de alte schimbări în acelaşi sens. Din punctul meu de vedere, dezvoltarea durabilă implică ideea de egalitate (şanse egale, auto-limitare şi împărţirea resurselor), iar aceeaşi idee de egalitate ar trebui să ne îndemne să cerem liderilor noşrtri să practice ceea ce predică. Câtă vreme noi, cetăţenii, realizăm că trebuie să ne schimbăm modul de viaţă pentru a favoriza dezvoltarea durabilă şi suntem consecvenţi cu decizia luată, avem dreptul, chiar datoria, de a impune şi liderilor noştri o schimbare de atitudine. Întrebarea critică pe care fiecare dintre noi trebuie să şi-o pună este : ce fel de economie şi ce fel de mediu vom lăsa moştenire urmaşilor noştri?

Dar de ce tocmai 2015, de ce acum? Anul 2015 este unul crucial întrucât este anul în care termenul pentru Obiectivele de dezvolatare ale mileniului (Millenium Development Goals), conturate în anul 2000, expiră, iar multe ţări se vor vedea confruntate cu rezultatul de a nu fi atins nici pe departe obiectivele propuse, întrucât au fost nişte obiective curajoase, definite într-o perspectivă ideală – o perspectivă în care un număr foarte mare de cetăţeni s-ar fi implicat, o perspectivă în care conflictele internaţionale inexistente atunci nu puteau fi prefigurate şi puse la socoteală. Învăţând din greşeli, noi, europenii am ajuns la concluzia că cea mai inteligentă soluţie pentru dezvoltare este colaborarea. Cred că anul 2015 a fost gândit cu adevărat ca un an al unităţii în diversitate, un an în care barierele de orice fel, inclusiv cele geografice, cântăresc mai puţin în percepţia noastră. Nu numai casa în sens fizic ne este casă, ci şi oraşul în care trăim, statul, chiar continentul, pentru că nu pot exista unele fără celelalte şi se influenţează necontenit. Lumea aceasta este casa noastră şi, treptat, realizăm că trebuie protejată, capitalul ei natural şi cel uman trebuie conservate. Demnitatea este o valoare pe care cu toţii dorim s-o apărăm, s-o promovăm, indiferent de origini, iar viitorul este o destinaţie, inevitabil, comună, către care avem privirile aţintite. În concluzie, orice efort, orice resursă împărţită vor fi un  câştig general în umanitatea noastră şi nimic din ceea ce împărţim sau conservăm nu poate fi raţional contorizat drept pierdere.