Europa rătăcită în labirintul ucrainean

Marin Gherman – Cernăuți, Ucraina – câștigătorul Premiului Special pentru Românii din Statele Parteneriatului Estic al UE – tabletă PC

Europa s-a rătăcit în Ucraina, s-a rătăcit în gândurile oamenilor, în cabinetele politice, în presă şi în reţelele de socializare, dar mai ales s-a rătăcit pe linia de front a războiului nemilos din Donbas. În linii generale, procesul de constituire a unităţii europene durează secole de-a rândul, însă acest construct european începe să rătăcească în gândurile cetăţenilor, care, trăind geografic în Europa, s-au aflat mult timp sub o dominare non-europeană. Este cazul Ucrainei, care după cum a spus premierul polonez Ewa Kopacz, a fost o ţară în care s-a vărsat pentru prima dată sângele pentru Uniunea Europeană, la Euromaidan.

Paradoxul este că în timp ce unii cetăţeni europeni devin adepţi ai euroscepticismului şi europesimismului, cu un an în urmă, unii cetăţeni ucraineni şi-au dat viaţa pentru a nu permite conducerii ţării să refuze ideea de integrare europeană. Nu ştim dacă în Uniunea Europeană am putea găsi mulţi doritori să-şi dea viaţa pentru integrarea europeană, pentru valorile europene şi identitatea culturală. Nu degeaba liderii europeni care au asistat la evenimentele de la Euromaidan au constat cu un an în urmă că anume în Ucraina se naşte paradigma unei noi Europe. Din acest punct de vedere, astăzi frontiera Uniunii Europene, dar şi a Europei culturale (nu geografice) a căpătat o nouă dimensiune civilizaţională. Astfel, civilizaţia noii Europe unite include Ucraina, frontiera ruso-ucraineană reprezentând şi o frontieră dintre civilizaţii, delimitând lumea rusă, care sperăm că va fi şi ea până la urmă integrată,  de o altă lume, una modernizată.

Nu este Ucraina un stat european până-n măduva oaselor, nu este Ucraina un model de urmat. Nu scriu acest eseu pentru a demonstra cuiva că Europa va muri fără Ucraina, că ideea unităţii europene este mai populară ca oricând în statul care se confruntă cu mari probleme de ordin identitar, cultural, dar şi economic. Scriu acest eseu pentru a atrage atenţia opiniei publice că Europa s-a schimbat în urma evenimentelor din Ucraina, dar s-a și rătăcit în labirintul ucrainean. Astăzi, criza ucraineană şi evenimentele tragice din estul separatist ar trebui să pună lumea pe gânduri. Criza militară din Donbas este o primejdie nu numai pentru întregul sistem internaţional, dar şi pentru identitatea şi concepţia Europei unite, care condamnă violenţa şi salută pacea.

De aceea, merită să căutăm noi răspunsuri la întrebarea ce este Europa pentru noi şi ce ar trebui să facem pentru a ne păstra europenitatea? Întrebarea este mai ales actuală în contextul ecoului nestins al atentatelor de la „Charlie Hebdo”, Europa fiind supusă unor încercări atât interne, cât şi externe. În astfel de situaţii, problemele identitare devin din ce în ce mai actuale, iar rezolvarea lor trebuie să fie rapidă şi fără ezitări.

Ce reprezintă Europa în opinia ucrainenilor? Consideră, oare, ucrainenii că Europa este a lor, se simt ei europeni? Paradoxul este că după Euromaidan confuziile şi incertitudinea s-au consolidat şi mai mult în societatea ucraineană. Europa s-a rătăcit în Ucraina în contextul evenimentelor tragice din Donbas, unde şi-au pierdut şi îşi pierd viaţa mii de persoane. În linii generale, independenţa Ucrainei este strâns legată de viitorul ei european, de altfel orice existenţă statală şi socială îşi pierde sensul. Deci, o Ucraină independentă poate să existe doar cu condiţia europenităţii ei politice şi civilizaţionale. O Ucraină neeuropeană nu mai este un stat suveran.

Dar unde anume s-a rătăcit Europa? În primul rând în reflecţiile şi nedumerirea cetăţenilor ucraineni care aşteptau de la Europa acţiuni ferme în timpul războiului nedeclarat cu Rusia şi rebeliunea separatistă. În timp ce rebelii proruşi trag asupra caselor şi civililor, distrug oraşe şi sate, iar tinerii sunt înrolaţi în armată, mulţi se întreabă: „Dar ce face Europa, de ce nu ne apără? A uitat Europa de noi? Este oare Europa a noastră?” Alţii declară că războiul din Donbas are loc din vina Europei ca și construct politic, fiindcă refuzul Ucrainei de a intra în Uniunea Eurasiatică dirijată de Rusia şi evenimentele de la Euromaidan au însemnat transformarea conflictului valoric într-un conflict geopolitic.

Din această perspectivă, sancţiunile impuse de occidentali faţă de Rusia nu au fost destul de convingătoare pentru ucraineni. Rătăcirea s-a consolidat, însă, în pofida acestui fapt, europenitatea Ucrainei nu a murit…

Europa s-a rătăcit în Ucraina, s-a rătăcit mai ales în gândurile oamenilor, în activitatea lor cotidiană, în viziuni şi în sistemul de valori. Ea este într-un labirint, căutând ieşirea. Cum să ajutăm Europa noastră imaginară să iasă din labirintul ucrainean? Ar trebui, în primul rând, să ne aducem aminte de rădăcinile noastre istorice şi culturale, care sunt comune pentru toate popoarele europene. Valorile europene nu au fost inventate peste noapte, iar unitatea europeană nu este o noţiune fără sens. De fapt, scopul inamicilor unităţii europene este de a demonstra că valorile europene sunt „o formă fără fond”, iar în Europa sunt protejați şi au drepturi doar minorităţile sexuale. Ei încearcă să evidenţieze deficienţele Europei şi să treacă cu vederea peste pilonii integrării europene.

Astfel, o sumedenie de neadevăruri şi mituri politice fac ca Europa să rătăcească şi mai mult în Ucraina. Niciunul dintre prietenii europenităţii nu aminteşte despre drepturile omului, libertate, egalitatea posibilităţilor, statul de drept şi societatea civilă, care sunt elemente inseparabile ale Europei civilizaţionale, născute şi consolidate în statele europene. Marea dezinformare complică labirintul rătăcirii, iar o imensă primejdie ar fi ca într-o bună zi euroscepticismul să devină realitate în Ucraina înaintea apropierii reale de UE, decepţionarea şi incertitudinea căpătând statutul de constată socială. Totul este real.

De ce Europa s-a rătăcit în Ucraina, şi nu Ucraina în Europa? Pentru că Ucraina este Europa, indiferent de voinţa liderilor de la Bruxelles, pentru că locutorii Ucrainei (armeni, greci, belaruşi, ucraineni şi români) au luptat şi luptă, riscând cu propria viaţă, pentru viitorul european al ţării. De aceea, Ucraina nu poate să rătăcească în Europa, aşa cum nimeni nu poate să rătăcească în propria casă.

Ucraina este Europa la modul cel mai concret, cu euro-maidane, euro-reparaţii, euro-shopuri, euro-ferestre, euro-uși, euro-preţuri, euro-regiuni, euro-joburi, euro-ciment, euro-hoteluri, euro-bănci, euro-ceramică, euro-tehnică, euro-sport, euro-club, euro-contract ş.a. Aceste cuvinte au intrat în uzul ucrainenilor, reprezentând calitatea, performanţa, stabilitatea, modernitatea. Mai concret: ucrainenii, poate unicul popor din estul european, numesc reparaţiile moderne ale apartamentelor – euro-reparaţii, iar calitatea mărfurilor este apreciată în urma comparaţiei cu mărfurile din UE. Nu trebuie să intrăm în discuţii filosofice suplimentare pentru a înţelege că tendințele proeuropene sunt evidente în Ucraina.

Va reuşi să iasă Europa din labirintul ucrainean? Va reuşi, tot aşa cum a reuşit să iasă din cel de al Doilea Război Mondial cu viziuni integraţioniste comune, cu un sistem al securităţii colective şi cu o economie prosperă. Până una-alta, Ucraina poate să se transforme într-o punte de legătură dintre UE şi Rusia şi, cine ştie, poate că anume Kievul va deveni o pârghie eficientă de europenizare a Rusiei, dar asta în viitor, în cele mai optimiste proiecte. Până atunci ieşirea din labirintul ucrainean este realizabilă prin intermediul discuţiilor cu cetăţenii, informării, formării de capital social şi transparenţă. În context, unul dintre marii arhitecţi europeni, Jean Monnet, spunea despre adepţii integrării europene că „nu coalizează statele, ci unesc oamenii” – proces care este atât de necesar în estul Ucrainei, unde oamenii sunt în aşteptarea păcii.