„Dayton is destroying us!” Bosnia la 20 de ani după război

Pe 21 noiembrie 1995, la Baza Militară Wright-Patterson de lângă Dayton, Ohio, preşedinţii Slobodan Milošević (Iugoslavia), Franjo Tuđman (Croaţia) şi Alija Izetbegović (Bosnia şi Herţegovina) ajungeau la o înţelegere pentru încetarea focului în cel mai groaznic război pe care îl cunoscuse Europa de la încheierea celui de-al doilea război mondial.

Acordul stabilit la Dayton a fost semnat pe 14 decembrie 1995 la Paris şi şi-a îndeplinit principalul obiectiv destul de rapid: stoparea conflictului şi împiedicarea reluării lui. Pe de altă parte, aranjamentul constituţional temporar pentru statul federal Bosnia şi Herţegovina, propus prin acest Acord, s-a permanentizat. El fundamentează o situaţie politică foarte complicată şi nefuncţională: o multitudine de instituţii locale, regionale şi naţionale, gripate de birocraţie şi de neîncrederea acută dintre bosniacii musulmani, croaţi şi sârbi, deasupra cărora trebuie să medieze şi chiar să ia decizii capitale un înalt reprezentant din partea ONU, asupra căruia alegătorul de rând nu are niciun control.

Adăugând la aceste elemente lipsa performanţelor economice şi corupţia specifică estului Europei, avem imaginea completă a unui stat menţinut artificial în viaţă de comunitatea internaţională şi ignorat tot mai mult, pe măsură ce alte probleme mai fierbinţi au apărut pe agenda politică globală.

Mai grav decât atât este că aproape 4 milioane de persoane sunt prizonierele trecutului, la mai puţin de 300 de kilometri de România.

În acest context, un eveniment precum seminarul public „20 Years of Post-conflict Reconstruction – why is Bosnia and Herzegovina still not working?”, organizat joi, 19 noiembrie 2015, de Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană (DRIIE), din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), nu poate fi altfel decât binevenit pentru conştientizarea în România a situaţiei complicate de la graniţele noastre.

În cadrul evenimentului, studenţii români au putut afla mai multe despre Bosnia şi Herţegovina ascultând mărturii şi adresând întrebări Aidei Šošić, tânără actriţă bosniacă stabilită în România, şi Dianei Oncioiu, jurnalistă freelancer care abordează în materialele sale problematica violenţelor interetnice din Balcani.

Aida Šošić a subliniat trauma colectivă pe care locuitorii Bosniei au suferit-o în timpul războiului din 1992-1995, dar mai ales post-conflict, când încercările de reformare ale statului ex-iugoslav, încremenit în prevederile de la Dayton, au eşuat. Ea a prezentat drama tinerilor din Bosnia şi Herţegovina, nevoiţi să emigreze dintr-un stat pe care nu îl pot schimba ca urmare a permanentizării aranjamentului constituţional stabilit la Dayton, şi a rezumat-o inspirat în câteva cuvinte: „Dayton is destroying us!”

Diana Oncioiu a explicat pe larg mecanismele care conduc la apariţia genocidelor, precum cel din Bosnia. În continuarea intervenţiei sale, ea a atras atenţia asupra caracterului nociv al permanentizării blocajelor şi crizelor care favorizează ideologiile extremiste.

Întrebarea esenţială în jurul căreia se construieşte de fapt dezbaterea despre evoluţia post-conflict din Bosnia şi Herţegovina a fost enunţată în intervenţia ei de organizatoarea evenimentului, Miruna Troncotă, cadru didactic asociat DRIIE. În condiţiile în care ultimii 20 de ani au demonstrat că Acordul de la Dayton a stabilizat situaţia din regiune, fără a construi un stat cu adevărat suveran şi viabil, cine poartă responsabilitatea pentru experimentul politic bosniac, nefinalizat nici până acum: comunitatea internaţională, liderii politici din Bosnia, cetăţenii de rând?