Editorialul de astăzi constă într-o ghicitoare. Concluziile le trage fiecare după ce răspunde la ea.

Deci, cine a scris aceste rânduri?

„Erau trei partide mai mari … Pe lângã ele, şi altele mai mici.

În fond, nu există între ele nicio deosebire. Numai formele şi interesele personale le deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici mãcar justificarea unor pãreri deosebite. Singurul lor mobil sufletesc adevãrat era: religia interesului personal, pe deasupra oricãror dureri ale ţãrii şi a oricãror interese ale neamului. De aceea, spectacolul luptelor politice era dezgustãtor. Fuga dupã bani, dupã situaţii personale, dupã avere şi plãceri, dupã pradã, dãdea un aspect de duşmãnie neasemuitã, acestor lupte. Partidele apãreau ca adevãrate cete organizate care se învrãjbeau, se mâncau şi se luptau unele cu altele pentru pradã.

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depãşeşte interesul, egoismul şi poftele personale, este blândã, cuviincioasã, nobilã şi fãrã dezlãnţuire oarbã de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimã oarbã şi josnicã.

Aspectul de vrãjmãşie şi de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadã suficientã cã ele nu se dãdeau în lumea unui ideal înalt şi sfânt si nici în aceea a principiilor, ci în adâncul cel mai trist al celor mai neruşinate interese personale.
Lumea politicienilor trãieşte în lux si în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai dezgustãtoare, pe spinarea unei ţãri din ce în ce mai demoralizatã. Cine sã se mai ocupe de nevoile ei?

Politicienii aceştia cu familiile şi cu agenţii lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-şi întreţine clientela politicã, bani pentru voturi, bani pentru cumpãrarea de constiinţe omenesti. Rând pe rând, cetele lor se vor nãpusti şi vor spolia ţara. Aceasta va însemna, în ultimã analizã, guvernarea ei, opera de guvernare. Vor secãtui bugetele statului, ale prefecturilor, primãriilor. Se vor înfige ca nişte cãpuşi în consiliile de administraţie ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fãrã nici o muncã, din sudoarea şi din sângele muncitorului istovit. … Vor da naştere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupţia se va întinde în viaţa publicã a ţãrii ca o plagã, de la cel mai umil slujbaş şi pânã la miniştri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea sã-i cumpere pe aceşti monştri şi prin ei ţara întreagã.

… O adevãratã pletorã de oameni de afaceri se va întinde ca o pânzã peste toatã România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga ţãrii.

Acesta este politicianismul.”

Frumos spus, nu? Parcă descrie perfect situaţia de acum din ţară!

V-aţi prins cine a spus-o? Pe cine trebuie să felicităm?

Unu…

Doi…

Trei…

Aveţi nevoie de un pont?

Este un pasaj din perioada interbelică.

Al unui lider carismatic din România.

Da, este drept că a descărcat un pistol în faţa unui prefect. Da, e adevărat că a încuviinţat o serie de asasinate politice…

Da, aţi ghicit, e Constantin Zelea Codreanu, întemeietorul mişcării legionare! Iar rândurile de mai sus fac parte din lucrarea sa „Pentru legionari”.

Acum, fiecare să tragă ce concluzii vrea de aici…

Eu unul am înţeles că nu oricine „dă în hoţii de politicieni” este sincer sau vine să pună în loc ceva constructiv. Şi că problemele României cu corupţia şi cu clasa politică, în general, ar putea fi mult mai adânci decât ne închipuim, cu rădăcini bine înfipte în istorie. Şi că, oricând, nemulţumirea noastră legitimă împotriva stării deplorabile a elitelor politice româneşti ar putea să fie deturnată în scopuri ilegitime de unii sau de alţii.

Şi că ar fi mai bine să încercăm să înţelegem fenomenul corupţiei în toată complexitatea lui, făcând apel la experţi din economie, politologie, sociologie, antropologie şi istorie, în loc să ne ghidăm după tot felul de „tribuni populari”. Cine ştie, poate vom găsi astfel şi nişte soluţii eficiente de diminuare a corupţiei, căci până acum se pare că nu am făcut decât să înlocuim corupţii dintr-un partid cu corupţii din alt partid, indiferent dacă înlocuirea s-a făcut la alegeri sau în urma aruncării lor în puşcărie.

În încheiere, vă şi recomand opinia unui asemenea expert, doamna Clara Volintiru, conferenţiar universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti, autor al mai multor analize pentru Huffington Post, Global Observatory sau European Politics and Policy. exprimată într-un interviu foarte interesant acordat Europunkt (evident, dacă nu l-aţi citit deja): „Lupta împotriva corupției va eșua în mare măsură atâta timp cât nu se înțelege că este o problemă de acțiune colectivă și nu (numai) de prindere a infractorului”

 

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu